1,870 matches
-
care suferă pentru credință și este persecutat de propriul popor pare să aibă mai degrabă valoare de autoacuzare cu scop didactic. Dar în perioada tanaitică, ce cuprinde primele două secole ale erei noastre, prevalează imaginea profetului-martir suferind sub jugul unui tiran străin. Profetul pus la încercare de Dumnezeu, ca Avraam și Isaac, este de asemenea un motiv curent. Iar Midrash-ul evocă frecvent poveștile profeților-martiri biblici, veritabile arhetipuri, ca Ieremia, Urie, Daniel și adepții săi18. Fiecare profet suferea sau murea, iar fiecare
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Israel și ca mijlocul ales de Dumnezeu pentru a-l readuce pe drumul cel bun. Deși se aflau pe pământ musulman, acești sefarzi rămâneau foarte preocupați de creștinism și de nenorocirile pe care le înduraseră din cauza acestuia. Creștinismul era marele tiran, principalul adversar. Fără îndoială, aici ar trebui să căutăm sursa febrelor mesianice care par să străbată întreg secolul al XVI-lea. Un eveniment de importanța expulzării din Spania era de natură să reactiveze aceste așteptări printre exilați, așa cum o atestă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
este o problemă mult mai complexă. În Iordania, de pildă, monarhul neales este mai liberal și mai progresist decît foarte mulți democrați aleși. La fel în Emiratele Arabe Unite și în multe alte țări. Saddam Hussein era ales democratic, dar era un tiran. Iată însă că schimbarea sa a adus în Irak haosul. Un haos care era evitabil. Distrugînd statul irakian, S.U.A. au creat un vid de securitate, ca să nu mai vorbim de șomaj și sărăcie, război civil și tot arsenalul de probleme
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
interior, frustrarea care-i macină. De multe ori, își aleg partenere de viață mai înalte, parcă pen-tru a demonstra că nu sunt cu nimic mai prejos, deși viața alături de ei e greu de suportat, pentru că în intimitate sunt niște mici tirani. Îi găsim frecvent în politică, în finanțe, în general în structurile de putere. Dacă profesional nu reușesc, vor deveni cu atît mai dominatori în plan familial, sau domestic. Oamenii mici sunt narcisiști, sunt pe-danți, petrec mult timp în fața oglinzii, pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
alternative. Cei care au încercat au eșuat cel mai adesea în fața condițiilor adverse, agravate de fostele puteri coloniale (de exemplu, Julius Nyererexe "Nyerere, Julius" în Tanzania, Kwame Nkrumahxe "Nkrumah, Kwame" în Ghana sau Modibo Keitaxe "Keita, Modibo" în Mali), în timp ce tiranii au fost tolerați, dacă nu chiar încurajați sau întăriți în pozițiile lor de organismele financiare internaționale și de puterile occidentale, sub pretext că democrația în versiune tropicală este incapabilă să înțeleagă principiile echității, bunei guvernări și dominației legii. După cum a
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
alții, dimpotrivă, vorbesc despre înverșunarea lui plină de îndrăzneală („valiant fury”). În același timp, e demonizat deopotrivă cu Lady Macbeth: devilish Macbeth, „fiend of Scotland”, aceleași cuvinte cu care este caracterizat și Richard al III-lea; în finalul piesei, imaginea tiranului Macbeth e aceea a unui casap, iar Lady Macbeth e asemuită de-a dreptul cu un diavol. Adevărata aventură a lui Macbeth se desfășoară însă pe alte tărâmuri ale alterității sălbatice decât acelea ale războiului. Spațiul vrăjitoarelor și al fantomelor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de asemenea, cere să fie mângâiat, caută semne de afecțiune din partea mamei mai ales. Cu sora sa mai mică cu patru ani (adică aceasta s-a născut puțin după, sau în momentul apariției episodului depresiv) se comportă ca un adevărat tiran. El are numeroase fobii: frică de întuneric, frică să doarmă singur, frică să meargă la toaletă și se servește de această soră ca de un obiect contrafobic: îi cere să doarmă cu el, o ia cu el la toaletă etc.
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
foarte îndepărtată cu dorința abderitană de a se elibera de temeri și angoase: să presupunem așadar dorința unei terapii materialiste de a crea o suveranitate inoxidabilă, chiar și cu prețul insolenței cinice. Astfel, în prezența lui Nicocreon din Salamina, un tiran din Cipru care amenință să-l pedepsească pentru șotiile sale punând să fie zdrobit într-o piuă, Anaxarh răspunde că satrapul poate să-l condamne la o asemenea pedeapsă, dar că nu-i va pedepsi decât trupul, materia filosofului, și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
trăi deasupra contingențelor obișnuite, alături de preocupările celor mulți, în alt loc decât pe scena trivială a cotidianului omului de pe stradă. Plăcerea de a fi și de a exista ca individualitate solară, liberă, independentă, autonomă, inaccesibilă violențelor venite de altundeva: un tiran, trupul, dorința, socialul, natura sau familia. Plăcerea definește, în consecință, bucuria de sine ca o suveranitate realizată, cucerită și radioasă. MOMENTUL AL DOILEATC "MOMENTUL AL DOILEA" Întrebuințări terapeutice ale cuvântului: sofistica antiphonianătc "Întrebuințări terapeutice ale cuvântului \: sofistica antiphoniană" Vtc "V
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
să-i fie bine statului - fiindcă individul nu există decât pentru comunitate? Epicur crede exact inversul! Fragmentele puse laolaltă de Diogene Laertios prezintă un filosof care ne sfătuiește să ne ținem cât mai departe de politic și-l stigmatizează pe tiran. Platon aspiră să organizeze viața privată, să legifereze în ceea ce privește viața sexuală a indivizilor, să pedepsească pe oricine refuză să-și subordoneze libertatea personală statutului de cetățean al statului Leviathan? Epicur crede în contractul între indivizi consimțind la edificarea intersubiectivității libere
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
său partener. Perdeaua subțire care despărțea personajele nu era, în mod deliberat, etanșă și, lipsit de orice densitate, voalul nu marca decât fractura platoului de joc: într-o parte se ascundea Nero, iar în cealaltă se aflau nefericiții îndrăgostiți. Tânărul tiran îi spiona, adoptând poziția spectatorului care eram, în timp ce eu, la rându-mi, îmi intercalam privirea în diagonala privirii lui și, astfel, „supravegheam” situația în ansamblul ei. Vedeam altfel, vedeam altceva, pentru că supravegheam însăși supravegherea. Am simțit atunci cum se schimbase
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ceea ce mă privește, cealaltă supraveghere, directă și reprezentând o primejdie imediată, proprie regimurilor penitenciare și polițienești, mi-a îndreptat atenția, într-o seară, spre supravegherea pe care o exercitam eu însumi, ca spectator, privind-o pe aceea ordonată de Nero, tiranul în devenire din Britannicus. Teatrul, ca experiență arhaică a supravegherii în ceea ce are ea fundamental și durabil. Supraveghere originară. Modeletc "Modele" Dispozitiv de supraveghere și spectator suprainformattc "Dispozitiv de supraveghere și spectator suprainformat" Când supravegherea constituie nucleul unei opere teatrale
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a fi invizibil se vede în toate detaliile. De data aceasta, torționarul e de față. Deși, în raport cu fantoma, din punct de vedere ontologic, el se află la același nivel cu supravegheații, din punct de vedere politic, le este superior: un tiran în devenire. Asemenea unui aparat de fotografiat, scena revelează negativul fotografiei: geloșii bănuitori ascunși în beznă, amanții bănuiți expuși în plină lumină. Mizanscena supravegherii produce o răsturnare ierarhică la nivelul vizibilității, de care spectatorii nu se lasă însă păcăliți. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
-și dea seama, fără să-i poată identifica pe informatorii suveranului, fără să poată localiza centrii de comandă ai acestuia. Alain Bézu „concretiza” scenic ideea, punându-l pe Nero să coboare în sală și să se piardă printre spectatori. Forța tiranului e cu atât mai mare cu cât falsa lui absență merge mână în mână cu o vigilență ireproșabilă. Mânuirea complexă a supravegherii constituie o trăsătură proprie oricărei puteri, a fortiori dacă e vorba de o putere totalitară, despotică. Monstrul vă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
verifica dacă Iunia se va supune sau nu poruncii pe care i-o dăduse de a rupe relația cu Britannicus. „Doamnă, când o să-l vedeți, să știți că o să vă văd și eu” (II, 4, v. 690), o avertizează viitorul tiran care, deja versat, în ciuda tinereții sale, interzice atât cuvintele, cât și mesajele pe care privirile le pot transmite în tăcere. Ochii spun la fel de multe ca și cuvintele, iar Nero o sfătuiește pe Iunia ca nu cumva să recurgă la o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
poate consolida, fără ca prin asta să-i descurajeze definitiv pe toți oponenții lui, care, chiar atunci când văd că partida e pierdută, cum se întâmplă aici, refuză totuși să capituleze, din dorința de a continua să combată, fie și simbolic, autoritatea tiranului. Învinși, Iunia și Britannicus abandonează orice precauție, sfidează orice supraveghere și apără, cot la cot, o morală a rezistenței. O morală bazată pe sinceritate, pe refuzul suspiciunii, o morală, dacă putem spune așa, „a victimei”, dar a unei victime în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
închid gura” (III, 8, v. 1066-1068). Acestea nu sunt cuvintele unui învins. Sunt revanșa unui „om al dreptății” în fața unui stăpân - puternic, desigur -, dar compromis moralmente prin exercitarea constantă a supravegherii. Ea îl întărește politic, dar îl compromite etic. Toți tiranii au adoptat această poziție, condiție a păstrării puterii. Disputa sau supravegherea-cadrutc "Disputa sau supravegherea‑cadru" Acest scurt text al lui Marivaux, devenit celebru în urma punerii lui în scenă de către Patrice Chéreau, invită la o reflecție asupra numeroaselor înțelesuri pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
face, puterea ei se năruie, iar mama-tiran acceptă să suporte consecințele faptei sale. Stalin nu și-a sacrificat și el fiul pe care hitleriștii se gândeau să-l convertească într-o prețioasă armă de șantaj personal? Se spune că orice tiran își poate înfrânge sentimentele personale, stările sufletești: în realitate, s-ar putea să nu le aibă. Supravegherea integrată interesează pe plan dramatic în măsura în care caută să instaureze domnia unanimității ce se vede, măcar o dată, zdruncinată de către câțiva factori ireductibili. Ea operează
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
o dată, zdruncinată de către câțiva factori ireductibili. Ea operează o selecție, căci, așa cum înfruntarea terorii în tragedie separă apele, vor exista întotdeauna tinere Crysotemis care să îndemne la supunere și Antigone gata mai degrabă să moară decât să cedeze. Dacă, în fața tiranului, grupul în totalitatea lui nu ajunge să se constituie ca factor de rezistență, cel puțin un singur nesupus se revoltă... Nesupus „absurd”, care face pariul victoriei mai mult decât improbabil, în numele răzvrătirii văzute ca indispensabil mod de supraviețuire. Prin această
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de la Elsinor. Ei ne permit să vedem totul și, bineînțeles, să nu mai deosebim esențialul de neesențial, să ne lăsăm înghițiți de masa de informații ce rezultă ca o consecință a acestei operații de supraveghere generalizată. Se spune că Dionysos Tiranul, stăpânul Siracuzei, pusese să se construiască o temniță în craterul vulcanului Etna, într-o grotă numită „urechea lui Dionysos”, de deasupra căreia, dacă-și lipea pur și simplu urechea de stâncă, putea să audă ce vorbeau pușcăriașii. Despotul instalase un
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Sophiei constituie miezul primelor două cărți din PS, care dau o versiune sui generis a căderii ei. De la Început, Pistis-Sophia se află instalată În afara Pleromei alcătuite din douăzeci și patru de emanații (probolai) de Lumină, Însă deasupra celor doisprezece eoni ai marelui tiran Adamas, respectiv a celor douăsprezece semne zodiacale 43. Dar Arhonții nu sînt singurii care o urăsc pe Sophia: ea constituie Îndeosebi obiectul invidiei lui Authades-Trufașul, o Triplă-Putere (tridynamos) care viețuiește În același eon. Cu scopul de a o deposeda de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de Epifaniu 18, preferă să-l numească Sabaot, cel care, În unele texte copte, este pandantul pocăit al Demiurgului (vezi mai jos). Perații 19 lui Ipolit Îl numesc „asasin”, cum se afirmă În Ioan 8:44. În PS, marele Arhonte, tiranul tuturor tiranilor cosmici, este numit Adamas 20. Însă un alt CÎrmuitor ceresc, al treilea printre Puterile Triple (tridynamoi), poartă numele de Authades, Trufașul 21, care este, În alte scrieri, un epitet al Demiurgului Ialdabaot 22. Authades emană o forță leontocefală
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
18, preferă să-l numească Sabaot, cel care, În unele texte copte, este pandantul pocăit al Demiurgului (vezi mai jos). Perații 19 lui Ipolit Îl numesc „asasin”, cum se afirmă În Ioan 8:44. În PS, marele Arhonte, tiranul tuturor tiranilor cosmici, este numit Adamas 20. Însă un alt CÎrmuitor ceresc, al treilea printre Puterile Triple (tridynamoi), poartă numele de Authades, Trufașul 21, care este, În alte scrieri, un epitet al Demiurgului Ialdabaot 22. Authades emană o forță leontocefală pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
celor doisprezece eoni (semnele zodiacului), unde textul Îi atribuie o lumină de 8 700 de miriade de ori mai puternică decît În lumea fizică 94. (Conform unor calcule matematice elementare, aceasta n-ar trebui să depășească 576,5 miriade.) Marele Tiran (tyrannos) Adamas și eonii săi (aiones) declară război Luminii lui Isus. Pentru a-i deposeda de energia utilizată În comiterea de fapte rele, Isus le ia o treime din putere, apoi Îi azvîrle În jos, către Sfera Fatalității și către
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Acest literalism hermeneutic a fost interpretat, cu Începere de la Harnack, drept o dovadă a originii evreiești a lui Marcion.) Pentru Marcion, Vechiul Testament este un document perfect istoric al acestei lumi urîte și al dumnezeului urît care a creat-o - un tiran de joasă speță, care promulgă legea răzbunării și a urii („ochi pentru ochi”). El acumulează toate atributele unei ființe inferioare, nu Însă rele: lăudăroșenia, lipsa de omnisciență sau omnipotență, bravada și dorința de publicitate. Hotărît lucru, Dumnezeul lui Israel, conturat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]