2,014 matches
-
Doamnei Mao că Yu va fi greu de eliberat. Cu toate astea, el îi trimite imediat cazierul lui Yu. Povestea începe în 1947, când Yu era adolescent. Era membru al Armatei de Eliberare a lui Mao. Războiul civil era în toi. Trupele lui Chiang Kai-shek bombardau întreaga regiune din Jiao-tong și Yan-tai. Divizia lui Yu a primit instrucțiuni să-și îngroape hrana și efectele și să se pregătească să lupte pentru a-și salva viața. Yu a fost devastat. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
rădăcini în opera tradițională și un simț puternic al modernismului. Are pregătire în arta compoziției și cântă la aproape toate instrumentele. Îi acord lui Chun-qiao zece zile ca să mi-l prezinte pe Yu. În cele din urmă, când sunt în toiul revizionării piesei Doborârea tigrului de munte prin istețime la Sala Milei, Chun-qiao vine la mine cu vestea că Yu a fost escortat la Beijing. Unde este? întreb, atât de entuzismată că ridic glasul. Actorul de pe scenă crede că țip la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
împărtășesc gândurile mele. Îmi rețin vorbele aspre dintre buze. Ții minte poemul? întreabă el. Despre împăratul Li, care a fost silit să-și spânzure iubita, pe Doamna Yang. A fost obligat să facă pe placul generalilor săi, care erau în toiul declanșării unei lovituri de stat. Ce poem înduioșetor! Sărmanul împărat, ar fi putut la fel de bine să-l spânzure pe el. Trenul e în mișcare. Peisajul alunecă pe lângă noi. Mao nu mai vorbește și se uită la mine. În ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Crede că mințile chinezilor au fost influențate. A sosit timpul să testeze apele - publicul ar trebui să fie pregătit să susțină o eroină și în viața reală. Am plănuit totul, îi spune ea la telefon lui Kang Sheng. Sunt în toiul unui proiect grandios. Mă pregătesc să intru pe scena adevărată. Indiferent ce faci, îi șoptește Kang sheng, pune otravă în bolul cu orez al lui Zhou înainte ca el să pună în al tău. Mao își pierde mințile și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
decât: — Eu mă duc sub pământ și tu ai să mergi sub soare... Și nimic altceva decât să mă aplec și să strig: — Al cui ești? Al cui ești? Al cui ești? Te doare? — J’irai sous la terre et toi tu marcheras dans le soleil. Și pe urmă nimic altceva decât ghemotoacele de vată pe care le Împingeam În nările galbene, Încremenite prin care se prelinge, necontenit, mort, sângele, necontenit, mort, sângele, necontenit, mort... * Ajunge! Pisăloaga Casandra sună de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
reverențe reciproce: ale cuviinciosului public meloman, ale violonistei, ale pianistului. — ...parcă adineaori te grăbeai, șoptește Christa. Reacția lui derutantă, așa cum, de altfel, ea o și așteaptă. Să dărâme un scaun atunci când e o liniște desăvârșită. Să vrea să plece În toiul aplauzelor și să nu vrea atunci când lumea se pregătește să plece. Evident, mintea lui e Încă la călătoria lui inutilă În acelținut sălbatic unde ea nu a avut nici un chef să-l acompanieze. În schimb, a făcut bine că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
acum chiar acel prince charmant. Venea spre el. Sau, cel puțin, așa a crezut în primul moment. Aceeași privire luminând printre gene... Același piept dezgolit, frumos, atât de frumos... Aceleași plete arzând cu flăcări negre pe umerii lui... ― C’est toi, mon cher? C’est toi, vraiment? Oh, mon cher!șopti, cu totul transfigurat de surpriză, Ledoulx. Cuvintele răzbeau singure. Treceau, năvăleau dincolo de orice barieră a rațiunii. ― Atunci, ne luăm rămas bun, Excelență! Ledoulx îl privi năuc pe Dante Negro. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Venea spre el. Sau, cel puțin, așa a crezut în primul moment. Aceeași privire luminând printre gene... Același piept dezgolit, frumos, atât de frumos... Aceleași plete arzând cu flăcări negre pe umerii lui... ― C’est toi, mon cher? C’est toi, vraiment? Oh, mon cher!șopti, cu totul transfigurat de surpriză, Ledoulx. Cuvintele răzbeau singure. Treceau, năvăleau dincolo de orice barieră a rațiunii. ― Atunci, ne luăm rămas bun, Excelență! Ledoulx îl privi năuc pe Dante Negro. Am înțeles că vreți să plecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
văzut, uite-o p-aia care nu pare să aibă mai mult de douăj’ de anișori, cât de fragedă, bruneta aia criminală cu pomeți înalți, învăpăiați, și cu buze pline, umed-strălucitoare și tremurând imperceptibil, de-ai zice că-i în toiul trebii, Rafaele, păi, bineînțeles c-a înnebunit lumea. Te lingi pe buze, mort de foame și de sete, deh, nu te mai uita, că-ți pică, ie să-ți vină rău fetița asta, o grădină a deliciilor, a demenței, ie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o zi, petreceri rave, restaurante cu mâncare sănătoasă și altele chestii. La stânga mea se aflau cele două săli de gimnastică, una pentru femei și una pentru bărbați, și În amândouă urla muzica, semn că În spatele ușilor Închise activitatea era În toi. Linda era foarte severă În privința economiei de electricitate și se asigura prin inspecții regulate că cei care părăseau ultimii Încăperea nu uitau să stingă combina stereo. La dreapta, erau vestiarele bărbaților și toaletele, apoi vestiarele femeilor și, În sfârșit, toaletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Brewster sau că aranjase să se Întâlnească cu el. — Varianta asta poate fi scoasă din calcul. Nu cred că exhibiționismul lui Derek a ajuns la asemenea cote Încât să-l Încânte ideea că va fi surprins de prietena lui În toiul unui rendez-vous cu Naomi, În vestiarul bărbatilor. — De ce acolo? Întrebă Hawkins, prinzând rapid replica din zbor. M-am Întors să-l privesc cu ochii cât cepele. Dar unde altundeva? am spus eu, schimbând-mi poziția picioarelor. Pielea pantalonilor scârțâi. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
însă că ultimul reacționar încă nu murise: i se zicea disident și căra bolovani de colo-colo, câteodată chiar și douăzeci de ani. Asta o spusese tata și nu numai el, ci și postul de radio pe care îl asculta în toiul nopții. În timpul zilei și în afara apartamentului nostru, cuvântul disident era interzis. Tata îl interzisese, iar eu îi respectam interdicția cu sfințenie, pentru că nu voiam să-1 știu cărând bolovani. Avea și așa probleme cu spatele. Odată, grasul de la noi din clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
că el băgase golurile în televizorul nostru, marca Grundig. Aparatul venea din Germania și-ți arăta grâul de pe câmp galben și roșiile roșii. Îl cumpărase mama, în timpul unui turneu cu orchestra. La vamă au vrut să i-l ia, în toiul nopții a sunat telefonul, tata s-a îmbrăcat și s-a dus să aducă acasă culorile. Tata avea relații, dar eu nu trebuia să spun nimănui, ca să nu i le ia cineva. La noi nu era posibil să cheltuiești bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o mașină roșie sport, ambalată cochet, mi-a clipit cu farul din stânga, parcă îmi făcuse cu ochiul. Asta a fost pentru mine cum trebuie să fi fost pentru Ion o ocheadă a prietenei lui. De dragul ei ieșea din casă în toiul nopții, iar în Brooklyn nu era deloc o plăcere să te afli noaptea pe stradă. Acum trebuia să-mi asum și eu riscurile și, abia după câteva minute de extaz, am observat că Toni se făcuse între timp nevăzut. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să-ți faci rost de o mamă. Cei doi bărbați în halate verzi au slăbit frânele patului meu. L-au tras până în mijlocul camerei și l-au îndreptat către ușă. Eu mă simțeam ca odată, demult, când mă trezisem în toiul nopții și împrejur totul era negru, nicăieri nu începea ori nu se sfârșea ceva și eu făcusem în pantaloni de frică. Stăteam întins pe spate în pat, coridorul era nesfârșit, iar sus pe tavan, la mijloc, strălucea un șir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
coleric, unul din cei ce nu pot să-și stăpânească nervii. Și mai știm că, dacă nu voi întreprinde nimic, se va întâmpla din nou ceea ce se mai întâmplase în câteva rânduri. Femeia va veni la noi în apartament, în toiul nopții, și-și va număra vânătăile, apoi eu am să mă îmbrac și am să mă duc în apartamentul ei, ca să-l înduplec pe bărbatul dezlănțuit să fie amabil și să nu facă bucăți tot mobilierul. În celelalte dăți, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
unor recruți, cărucior lângă cărucior, îmi amintesc felul în care o luam de acolo pe Noga cea micuță, cu mutrița ei luminoasă în formă de inimă, cu buzițele ca niște petale de trandafir, o dată m-am încurcat, stăteam emoționată în toiul nopții în fața unei alte mutrițe, iar când am citit numele scris la mânuța copilului, mi-am dat seama că nu este al meu. Uite-l acolo, copilul lui Eti, este imposibil să nu îl recunoști, îi seamănă atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
masa cea mare, aruncând priviri îngrijorate spre ceasul de pe perete, unde o fi, de ce întârzie. Iată-mă întorcându-mă de la școală, despărțirea lor încă nu mi-a distrus viața, ea este încă prizonieră în închisoarea secretelor, uneori mai strigă în toiul nopții, dar eu încă nu aud nimic, numai conversațiile șacalilor, noaptea, mai trezeau din când în când în mine un sentiment nedefinit de teamă și îngrijorare. Pe drumul acesta mă întorc acasă, printre livezi, un drum prăfuit, de țară, dezgolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
l-ar fi părăsit pentru un bărbat, lui i-ar fi fost mult mai ușor, dar îl părăsise pentru toți bărbații din lume, neoferindu-i un motiv clar de furie, care oricum fusese întotdeauna destul de moderată, lăsându-l înfrânt în toiul unei bătălii la care el nici măcar nu participase, ce are el în comun cu războaiele, el voia doar liniște și pace, o viață liniștită, fără surprize, pe el nu îl lua prin surprindere nici măcar vremea, dar ea a reușit, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ascuns? Iar ea se plânge, am visat că ne părăsește în urmă cu câteva zile, așa că i-am luat sandalele, să nu poată pleca fără să îmi spună, dar nu îmi mai amintesc ce am făcut cu ele, era în toiul nopții, eram pe jumătate adormită, iar eu mă uitam neputincioasă la grămezile de haine, nu-i nimic de făcut, un blestem a fost aruncat asupra acestui trio, asta suntem noi, un trio, nu o familie, nu reușim nici măcar să ieșim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
miracolul acesta, sunt atât de departe de dragoste, încât îmi este prea greu și să îmi imaginez, nopți la rând mă culcasem aici singură, în timp ce el era în dormitor, în spatele ușii închise, de ce nu mă strecurasem în patul lui în toiul nopții, ca o fetiță în patul părinților, după un vis urât, de ce nu mă cuibărisem în brațele lui, așa cum face ea acum, împingând în gura lui sânul ei negru, plin de lapte, iar el suge și suge, lovesc salteaua, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
prin jurul tău mișună miriapozi și păianjeni și calci pe oasele putrezite ale celor care și-au găsit sfârșitul înaintea ta. E întuneric beznă și umezeală mare. Dacă ridici privirile, vezi un cerc mic-mic de lumină, care arată ca luna în toiul iernii. Și mori acolo de unul singur, încet-încet. Numai când mă gândesc la așa ceva mi se face pielea de g\in\, am zis eu. Ar trebui s-o găsească cineva și s-o îngrădească. — Da, dar nu e nimeni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și eu să încerc. — De ce? Midori și-a împreunat palmele și a rămas pe gânduri o vreme. — Ce contează? Tu oricum nu fumezi, nu? — M-am lăsat în iunie. — De ce te-ai lăsat? — Mă săturasem să rămân fără țigări în toiul nopții. Nu pot să sufăr să depind de ceva, chiar dacă acel ceva ar fi țigările. Văd că știi foarte bine ce vrei. Da, probabil, am spus eu. Și poate tocmai de aceea nu mă prea place lumea... și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
unde să dormi. Noi ne retragem în dormitor, așa că nu e cazul să-ți faci probleme. — E voie? am întrebat eu. Fetele pot găzdui un bărbat? — Măi să fie! Doar nu se gândește nimeni că o să intri peste noi în toiul nopții și o să ne violezi. Normal că n-o s\ fac așa ceva. — Deci, nu e nici o problemă. Stai la noi și o să putem trăncăni pe îndelete. E cel mai comod așa. Cu siguranță o să ne cunoaștem și o să ne înțelegem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a imitat pe câțiva dintre pacienții de la sanatoriu. Și asta ne-a amuzat. Naoko a început să caște pe la ora unsprezece, așa că Reiko a desfăcut canapeaua, mi-a dat o pernă, cearșafuri și pături. — Dacă ți se face poftă în toiul nopții să ne violezi, ai grijă să nu ne încurci, spuse Reiko. Cea neridată, din stânga, e Naoko. — Mincinoaso! Eu dorm în dreapta, spuse Naoko. — Apropo, am aranjat să fim libere mâine după amiază, adăugă Reiko. N-ați vrea să mergem toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]