2,542 matches
-
Chișinău. Și-a susținut teza de doctorat în filologie cu tema Sentimentul naturii în poezia lui Eminescu. Debutează în culegerea colectivă Dintre sute de catarge (1977). În 1988, publică placheta Rouă de cuvinte. Cultivă o lirică de confesiune erotică, în tonalitatea și cu atributele romanței: cadru, atmosferă, vocabular, simbolistică. Poeziile-romanțe ale autoarei mărturisesc unele tangențe cu romanțele lui I. Minulescu, bizuindu-se pe o formulă lirică simplă și melodioasă, pe o bună tehnică de versificație. SCRIERI: Dintre sute de catarge (în
BARLADEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285646_a_286975]
-
pondere în structurarea versului lui B. El urmează atât tiparul poeziei populare, cât și al versului alb, într-o încercare, nu lipsită de farmecul melancoliei împăcate cu trecerea, de a aduce în peisajul liric câteva elemente specifice, de atmosferă și tonalitate, continuând lirica bănățeană interbelică, în linia lui Grigore Popiți și Constantin Miu-Lerca. SCRIERI: Lumina cântecului, Timișoara, 1986; Poeme, Reșița, 1993; Poeme Sânziene, Reșița, 1997; Îndestularea cu dor, Reșița, 1997; Oglinzi în inima pietrei, Reșița, 2002. Repere bibliografice: Olimpia Berca, Dintre
BACILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285524_a_286853]
-
creion, o așchie de scândură smulsă din prici sau un fir de sârmă ciupit din gardurile ce ne păzeau de furia poporului muncitor.” Poemele de pușcărie sunt memorabile, nu în notă revendicativă, ci prin atitudinea creștină, care comentează suferința, în tonalitate uneori mioritică, precum în Cântic di moarti, unde poetul își invocă mama ca martoră a pătimirii fiului ei, suferind, în propria carne, chinul lui: „...ș-tini aduchiși, dadă.../ tu inimă ț-acriscură schiñi // și-ț trimbură mâna / când ti-aplicași ca s-tincliñi
BACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285531_a_286860]
-
se mișcă animate de un instinct gregar, satul părând mai degrabă o comunitate tribală. Natura fiind o componentă organică a traiului acestor oameni, totul este inserat, proiectat în semnificative peisaje (vizuale și sonore), realizate cu forță și amploare. Atmosfera tensionată, tonalitatea sumbră, clarobscurul în care apar personajele, neindividualizate - siluete ceva mai distincte pe fondul mulțimii -, conotația cvasimagică a gesturilor și vorbelor, existența supusă unei fatalități nelămurite și neliniștitoare, indeterminarea temporală creează senzația unei lumi fantastice, halucinante, coborâte din negurile legendei și
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
iubirea din vară, la lumina verii care moare toamna; alături de trupul luminii, culcat în drum, el ar vrea să se întindă și să moară. Un alt registru este oarecum mai limpede, mai puțin încrâncenat - deși multe dintre poeme păstrează o tonalitate tristă -, inspirat, cu predilecție, de motive ce amintesc de lumea basmelor (Hrisovul Domniței) ori evocând lumea gingașă a naturii (Patru cântece) sau, timid, sentimentul erotic (Îndoitul chip, Două madrigale, Strofe sentimentale etc.). De multe ori, folosește versul „prozaic”, plin de
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
curent împrejurările autobiografice. Solemnitatea povestirii este rece la prima vedere, neprietenoasă, privirea pătrunzătoare și iscoditoare păstrând o urmă de neîncredere generată de timiditate. Cele mai multe dintre povestiri sunt de valoare medie, fiind construite cu acuratețe și meșteșug, însă fără subtilități. Registrul tonalității e cel tragicomic, precum în Slăbiciunea părintelui Grigore (cu un personaj care nu poate auzi o melodie cântată la fluier fără a face „un pont”, adică un pas strașnic de „bătută” țărănească, chiar și când e cu odăjdiile pe el
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
între kinetoterapeut și pacient; obișnuirea pacientului cu posibilitatea de a se relaxa înainte de începerea programului; plasarea pacientului într-o poziție corectă, specifică fiecărui exercițiu din program; atenție deosebită din partea kinetoterapeutului pentru a nu provoca dureri în timpul manevrelor aplicate; utilizarea unei tonalități adecvate, calmă și plină de înțelegere; fiecare exercițiu să fie demonstrat, pentru a asigura înțelegerea lui de către pacient; se indică și se pune mâna pe grupul de mușchi care trebuie să efectueze mișcarea respectivă; pacientul este ajutat numai atunci când dificultățile
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
creștere, se manifestă din ce în ce mai mult caracterele sexuale secundare (primele menstre la fete și ejaculările spontane la băieți, pilozitatea pubiană se extinde, cea axilară începe să se dezvolte, se modifică vocea, care, la băieți, devine aspră, nemelodică, inegală ca timbru și tonalitate etc.). Se dezvoltă sentimentul de independență, viața interioară devine preponderentă; caracteristice pentru această perioadă sunt dezvoltarea imaginativă și o mai mare aventurare a intelectului în diferite domenii. Postpubertatea, cuprinsă între 14 și 15 ani, se caracterizează prin instalarea caracterelor sexuale
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mi-a fost coleg. Nimic. Mi-am aplecat urechea peste fața sa, încercând să văd dacă mai respira. Nimic. Totul trebuia făcut ca la carte. Trebuia să joc un teatru perfect și să spun exact cuvintele care trebuiau spuse, cu tonalitatea și cu mimica potrivite pentru a-i câștiga pe toți de partea mea! Dându-mi seama că privirile tuturor erau ațintite asupra mea, deoarece numai eu am făcut un lucru mai logic decât al celorlalți, mi-am ridicat capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de-ar leșina cu grație în fața împăratului! Dar l-ar putea costa nasul sau câțiva dinți. Augustus vede cum se zvârcolește ca peștele pe uscat și se înve selește. Deși îi e greu să rămână serios, reușește să dea o tonalitate tăioasă vocii: — Dacă versurile lui sunt proaste, este într-adevăr o greșeală... Avertizează cu degetul în aer. — ...dar e greșeală de poet, nicidecum de filozof care a apucat-o pe calea magiei! Fulcinius închide ochii, așteptând potopul de insulte. Princi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
departe. — Ochiul ăsta care-mi lipsește, pentru voi l-am pierdut... De ce nu se ridică publicul în picioare să-l aplaude? Cum de nu observă nimeni ușurința cu care navighează de la simplu la încărcat și de la serios la vesel? Toate tonalitățile le stăpânește cu un talent egal. Se binedispune. Starea de disconfort care a cuprins-o de la incidentul scabros din grădină a dispărut. Calpu rnius Piso dă un adevărat spectacol. Întoarce capul și privește prin sală, așteptându-se să vadă și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cele fantastice, în scopul unei contopiri pentru a crea o armonie desăvârșită între componentele naturale. Narațiunea nu se axează pe punerea în evidență a unui singur aspect tematic, ci pe fuziunea lor, obținându-se o tentă de factură dramatică, prin tonalități pătrunzătoare și prin manifestarea unui spirit independent de cotidianul conformist. În concordanță cu uniunea celor două megateme, este subliniată în operele de factură imaginară o uniune a conceptelor de comic și urât, cel din urmă fiind schițat prin intermediul stilului hiperbolizant
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
e vorba de instinct. Am stat acolo jumătate de oră. Auzeam conversația dintre cei de la Centru și cei din stația Tsukiji. Treptat, au aflat că de fapt nu era vorba despre o deflagrație. Tonul conversației căpăta încetul cu încetul altă tonalitate. Ne-a fost transmis alt mesaj: «Dacă printre membrii echipei de la metrou se află persoane care se simt rău sau ciudat, vă rugăm să ne anunțați!» Încă mă simțeam bine atunci. Mă întrebam: «Chiar până aici s-a ajuns?» Deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de starea de letargie a supraveghetorului său, Carol evadează, savurându și libertatea și posibilitatea de a înfăptui fără opreliști actul sinuciderii. În urma unui monolog interior, el sesizează unitatea dintre păzitor și păzit, are senzația dedublării și romanul se încheie în tonalitatea incertitudinii privind existența a două personaje sau a unuia singur. Dialogul dintre cei doi pare la prima vedere un schimb de idei, el nu este însă decât articularea reluată iarăși și iarăși a aceleiași perplexități. Eroii nu sunt ceea ce par
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de starea de letargie a supraveghetorului său, Carol evadează, savurându și libertatea și posibilitatea de a înfăptui fără opreliști actul sinuciderii. În urma unui monolog interior, el sesizează unitatea dintre păzitor și păzit, are senzația dedublării și romanul se încheie în tonalitatea incertitudinii privind existența a două personaje sau a unuia singur. Dialogul dintre cei doi pare la prima vedere un schimb de idei, el nu este însă decât articularea reluată iarăși și iarăși a aceleiași perplexități. Eroii nu sunt ceea ce par
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
29. Gândurile, simțirile și faptele se ajustează mereu laîmprejurări, inconștient. O mică schimbare în mediu provoacă o deviere a sufletului. (Lampa de pe masă, mutată pe un scaun din colțul camerei, modifică tot peisajul încăperii - alte umbre, alte proporții - determină altă tonalitate a sensibilității, altă direcție a gândirii și alte reacții...) 30. Cineva își zicea adeseori: La cincizeci de ani tu ai rămastot cum erai la cinci ani: un copil grav, care umblă după năluci. 31. A trăi este a te feri
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Gândurile, simțirile și faptele se ajustează mereu la împrejurări, inconștient. O mică schimbare în mediu provoacă o deviere a sufletului. (Lampa de pe masă, mutată pe un scaun din colțul camerei, modifică tot peisajul încăperii - alte umbre, alte proporții - determină altă tonalitate a sensibilității, altă direcție a gândirii și alte reacții...) Un plop de alături palpita încet. Mai departe, se contura imprecis prima casă din Valea-Seacă. Dar toate erau într-un deficit de realitate. Spiritul nu le putea conferi întreaga existență... "Uite
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
interioară, a unui handicap sentimental, ca la doctorul Ilea din Vestibul, romanul lui Al. Ivasiuc, dar și la o depășire a crizei solitudinii, a temerii de moarte prin dragoste. Acest topos al iubirii, văzut ca remediu împotriva morții, imprimă o tonalitate profundă textului, dar nu conține accente dramatice. Că ele se pot subînțelege, e altceva. Sunt câteva scene în care Adela, simțind înfiorare în fața eternității naturii, se apropie de bărbat. Să se observe camuflarea, realizată prin inversarea rolurilor. În loc să pună pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a ronțăi victimile! Apsolut toate presupusele intimități, zile și nopți prin cârciumi la care el nu contribuia cu nimic, mai ales „Ciubucul”, care-i burdușea buzunarele cu bani nemunciți, le da uitării cu o repeziciune dezarmantă, rostind amenințări cu o tonalitate Înfricoșetoare...!! Cunoscând aceste ciudate anomalii În comportarea Șefului de Șantier, Tony Pavone Își propuse să fie diplomat refuzând cu delicatețe o eventuală escapadă prin cârciumile din raza Șantierului. În acest scop, afișând o figură carateristică omului necăjit, deschise ușa biroului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a făcut să creadă că era posibil ca Jina să nu-l iubească chiar deloc. Oare cererea aia în căsătorie i-o adresase lui sau făcuse doar o cerere în căsătorie ? Încântată de felul în care suna vocea ei în tonalitate romantică ? Cuvintele care ar fi trebuit să-l farmece au ajuns, în felul ăsta, să-i pară o insultă. Jina ar fi trebuit să aibă o expresie mai temătoare în priviri. Mike s-a dus în biroul comun și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și unii colegi de liceu „dacă nu mai corespundeau”. La ce să corespundă? Nu l-am întrebat. Nu mi-a spus. Rămâneau doar părinții. Ei singuri. Ce fel de viață ați avut, domnule președinte? Îl ascultam, avea vocea vioaie în tonalități cu deschiderea largă a vocalelor. Mai târziu am aflat că nu fusese nici o ipocrizie, o alunecare cât de cât în cele rostite, că ducea el însuși o viată aproape sihăstrită, pe care și-o impusese ca pe un corolar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
așezându-se apoi pe scaunul din fața fotoliului în care stătea - picior peste picior - doamna Pavel întrebă într-o doară: - Și despre ce vorbeați dumneavoastră, că v-ați întrerupt deodată? - Despre dragoste îi răspunse nepoata, zâmbind și modulându-și vocea spre tonalități imaginar complicitare. - O! și de ce n-ați amânat discuția până să vin și eu, că-mi plac asemenea discuții. Și cum ați ajuns, mă rog, la un așa subiect, făcu șiret doamna Pavel. - În legătură cu cartea pe care domnișoara mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ridicai scrumiera de pe etajera de lângă mine, pe care n-o vedea, și i-o dădui. Vorbirea îi era vioaie. Rostind cuvintele în legătură cu venirea ei în februarie la mine, avu un surâs nedecis în substanța lui, greu de descris, care împreună cu tonalitatea dădeau prezenței ei o ambiguitate pe care n-o depășise cu toate că se afla numai în imaginație, deși la un moment dat avui impresia unei încercări din parte-i, dar nu-mi dădeam seama în ce direcție. Își diversifica - avea capacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe seama lui (după cum am mai arătat la începutul acestei rememorări), orice veste pe care o aducea la cunoștință femeilor nerăbdătoare de „noutăți”. „Noutățile” căpătau astfel în convingerea ei o greutate veridică anume, pe care se pricepea s-o accentueze în tonalitatea vorbirii. Și iată că domnul Pavel însuși, venind din oraș, deschise pe neașteptate ușa și salută, cu o vizibilă, respectuoasă aplecare a capului asistența încântată de venirea lui. Femeile exclamară în cor, ca la comandă, mirate: - Aaa! Domnul Pavel! - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
perfect care-și exersa talentul sau geniul cu un neasemuit aer de demnitate, ce zidărea asemenea solemnitate, prin nemișcarea ce și-o impuse în cea mai mare parte a acelei dimineți, se strecura în conversații, rar, grijuliu la alcătuirea și tonalitatea vorbirii, și, într-adevăr, efectul se dovedi cel dorit, căci Ana fu, nu peste mult timp, capacitată de prezența sa gravă, asemeni unui decret imperial prin care se anunța un mare eveniment istoric. Eu, profitând de strategia și tactica victorioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]