3,013 matches
-
pădure făcea mama de mâncare. În 91, ianuarie 19 i-am dat după ceafă lu ăla, dar el tăiat primul la mine, dacă nu tăia el, nu se întâmpla nimic. Dar m-a chemat înăuntru și m-a lovit cu toporul. Am băut și votcă și spirt. A început povestea și eu țipam. A auzit Pakular și a venit. Și am dat. Și a venit și altul și iar a venit să dea, am dat și iar s-a ridicat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cultura frumosului (...) Gotică, asiriană, romanică, caldeeană, indică, persană, egipteană, etruscă sînt arte mult mai puternice în sufletul uman decît «clasicismul». Ele sînt cu totul necunoscute chiar de critici și artiști. (...) Artele populare: cele mai puternice exemple de standard ale sensibilității. Toporul creiază mereu din început pe tabula rasa”. Regăsim aici, deopotrivă, obsesia autenticității „adamice” și a esențialității/universalității „antropologice” proprii modernismului radical. Un prim număr tematic notabil al „Contimporanului“ este cel consacrat arhitecturii moderne. Competența în domeniu a lui Marcel Iancu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
așa până aproape de Giurgiu, unde ne-am întâlnit cu Catavolinos, grecul. Mi-era frică și la toți cred că ne era, pentru că, deși nu ne spusese nimeni ce-o să fie, stăpânul ne-ndemnase să luăm și arme, în cazul meu, toporul ăl mare de crăpat rădăcini și mai aveam în căruță și barda. Mai era Mărineci cu arcul de la ta-său mare și încă doi argați mai tineri cu satârele. Măria sa, spătarul, Dumnezeu să-l ierte, avea sabie și buzdugan la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
țâșneau scântei în toate părțile. O ceată de turci, poate chiar ăia care abia plecaseră de lângă noi, veneau cu iataganele ridicate și pe măsură ce se apropiau vedeam cum le zboară capetele, unul după altul, până la căruțele noastre. Atunci am ieșit cu toporul în mână și l-am auzit pe stăpânul nostru spunând luați armele, băieți, apoi s-a ridicat el însuși și-a dus mâna la sabie. Era în fața mea, cu spatele către mine, și-odată s-a prăbușit și nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-ți-le la cap se auzea de o parte și kazâclu - kazâclu de cealaltă parte. Într-un târziu, îl pusese pe spătar în căruță și le spusese Savetinei și încă unui argat să ia drumul înapoi, spre casă. Apoi ridicase toporul deasupra capului fără să știe ce să facă. Și își adusese brusc aminte de copiii, care stăteau strânși unul într-altul, unii plângând, alții dormind fără grijă. Ar fi vrut să intre în luptă, dar nu se vedea nimic, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
grijă. Ar fi vrut să intre în luptă, dar nu se vedea nimic, ar fi vrut să apere căruțele copiilor, dar nu știa ce să facă. Celelalte două căruțe ale lor nici nu se mai zăreau. Ar fi stat cu toporul ridicat deasupra capului mult și bine, dacă n-ar fi apărut un căpitan călare și nu i-ar fi spus să ia căruțele cu copii și să le ducă la București, în cetatea de sub pădure. Două zile se luptase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
plutind pe deasupra apelor. Agia trimisese potera în câteva nopți și zvonurile se confirmaseră: plângea cineva ca și cum ar fi fost ascuns în stufăriș, dar nu văzuseră pe nimeni. Până la urmă, au fost lăsați în marginea apei vreo câțiva țigani înarmați cu topoare, dar fugiseră și ei după un timp, de frică. Uneori fantoma se arăta în mijlocul zilei, ca o momâie neagră, încât unii s-au gândit că e vreun soldat evadat ori vreunul care vrea să sperie lumea. Pe la începutul verii, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
n-avea cum să-l ajute pe Omul Negru și nici nu credea că are vreo legătură cu ciuma. Se gândea cu groază că ar putea fi ucis și se întreba cum de rezistase atâta, fără să fie nimicit cu topoarele. Apoi i-a venit ideea s-o aducă pe Zoe ca să-l vadă. Acesta ar fi fost un argument. În sfârșit exista un martor al existenței sale. Așa că i-a promis Omului Negru că va încerca să-l ducă acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
casei, iar tanti Aurica, vecina Mărioarei, a bătut la ușă cu gând să-i ceară o unealtă. Planul era ca atunci când netrebnicul va deschide ușa, ceata de capre să sară pe el, așa înarmate cu au venit, cu furci, coase, topoare și greble ca la o adevărată revoluție. Zis și făcut. Spurcatul i-a deschis ușa, iar caprele s-au năpustit asupra lui, lovind care de pure, până l-au lăsat lat. Mărioara a intrat numaidecât în casă și i-a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de febră în noaptea în care Iacob a distrus ultimul dintre idolii Rahelei, zdrobindu-l sub un copac sacru. Dăduse peste micuța zeiță în formă de broască care deschisese pântecul atâtor generații de femei - iar el a dat cu un topor în ea. Apoi a urinat peste resturi, blestemându-le ca și cum ar fi fost cauza tuturor nenorocirilor lui. Văzând asta, Zilpa și-a rupt hainele de pe ea și a început să urle cu ochii la cer. Și-a implorat moartea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mulțime de muște atrase de sângele atâtor tați și fii. Frații mei demonici ridicaseră cuțitul chiar și asupra bebelușului lui Așnan, iar biata lui mamă sângerase până la moarte încercând să-l apere - brațul ei care încercase probabil să pareze lovitura toporului, zăcea retezat. Dintre toți bărbații din casă, doar Nehesi scăpase. Când începuseră țipetele, el alergase în camera regelui și ajunsese chiar la timp ca s-o protejeze pe Re-nefer de Levi și de unul dintre oamenii lui. Regina se apăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe deasupra voi fi victorios, poate că Siloa o să catadicsească să se uite la Krog cu alți ochi. Pfuuh, numai că nu mai pofteam ca Siloa să catadicsească să se uite la Krog și, pentru asta, aveam cuvântul, sulița asta nevăzută, toporul ăsta nebăgat de seamă care zdrobea gânduri, piatra asta de mână care tăia și terciuia. Nu. Siloa nu trebuia să Îndrăznească să se mai uite la Krog, chiar dacă va căpăta chef s-o facă. Krog o să aibă el grijă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Și totul, din cauza cuvintelor. Crezi că merită? - Să dau lupta asta grea pentru cuvinte? - Nu. Să câștigi cu orice preț, Îmi răspunse el, zâmbind. Puteam s-o ținem așa ore În șir dar, pentru asta au rămas pe lume sulițe, topoare, bâte și arcuri. Ar fi trebuit să-mi iau rămas bun de la Logon, după frumoasele obiceiuri ale lui Gupal, dar n-am făcut-o. Când am simțit cum mi se pune nodul În gât, m-am răsucit pe călcâie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu asta Începea povestea mea pentru cea mai mare luptă de sânge care se dăduse vreodată. Simțeam deja cum sângele Începe să ne alerge În vine. Picioarele vroiau s-o ia din loc, mâinile ni se Încleștau pe sulițe, bâte, topoare și arcuri, inimile ne zgâlțâiau din creștet până În tălpi, iar ochii Începeau să vadă tot parcă, până și cel mai mărunt fir de iarbă clătinat de vânt Între sute și mii de alte fire pe care le vedeam deodată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
clipa aceea, mi-am luat sulița micuță pe care mi-o dăruise Kikil și am strigat din străfundul rărunchilor: - Poate mor, poate scap! Ceilalți Îmi răspunseră la fel și atunci, ne repezirăm spre vrăjmași, urlând precum fiarele, ridicând sulițele și topoarele, În timp ce arcașii noștri se dădură de-o parte și prinseră să azvârle săgeți după săgeți Înspre vânătorii lui Scept. Tropoteam precum o turmă de bivoli alergând peste câmpie, stârnind nori de praf și culcând ierburile la pământ - Poate mor, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
precum laptele. Părul negru și mătăsos Îi era prins În cozi groase și avea dinții albi, mari și neciobiți. Era atât de voinic Încât nu mă lăsa să mă mișc nicicum și se pregătea să-mi spulbere fața cu un topor scurt. - Piei, mutule! Câine puturos ce ești! L-am mușcat de mână cu toată puterea, dar el tot Își abătu toporul asupra mea. Abia dacă am apucat să-mi acopăr fața cu celălalt braț, că durerea mă făcu să urlu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de voinic Încât nu mă lăsa să mă mișc nicicum și se pregătea să-mi spulbere fața cu un topor scurt. - Piei, mutule! Câine puturos ce ești! L-am mușcat de mână cu toată puterea, dar el tot Își abătu toporul asupra mea. Abia dacă am apucat să-mi acopăr fața cu celălalt braț, că durerea mă făcu să urlu gros. Of, of, eram un mare ucigaș, așa că mi-am repezit genunchiul În vintrele lui pe cât am putut de repede, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Omul acela frumos pe care avea să-l ia Umbra se târa pe coate, ținându-se cu amândouă mâinile de beregată, iar printre degete i se scurgeau pârâuri groase de sânge. M-am repezit și i-am săltat de jos toporul pe care Îl scăpase, dar am auzit tropot de pași grăbiți și m-am răsucit, la timp ca să văd un vânător negru cum azvârle cu sulița spre mine. Am sărit Într-o parte. Am aruncat cu toporul, țintindu-i țurloaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
săltat de jos toporul pe care Îl scăpase, dar am auzit tropot de pași grăbiți și m-am răsucit, la timp ca să văd un vânător negru cum azvârle cu sulița spre mine. Am sărit Într-o parte. Am aruncat cu toporul, țintindu-i țurloaiele și am auzit un zgomot ca de creangă uscat zdrobită sub picior. Negrul se propti În cea de-a doua suliță pe care-o ținea În mână, dar tot se prăvăli În genunchi. Am vrut să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de șale și atunci i-am repezit amândoi genunchii În spinare. Ne-am ridicat amândoi - nu mai eram la fel de sprinteni ca la Început. Ne clătinam pe picioare, nădușisem ca niște porci și sângeram. Răsuflând grăbit, căutam amândoi ceva sulițe sau topoare, sau măcar pietroaie când, deodată am zărit-o pe Runa: era undeva În spatele lui Scept și Își ațintea arcul spre el. Trase de coardă, gata-gata să slobozească săgeata: - Nu! Nuuuu! - i-am strigat. Nu cu arcul ăla blestemat! Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fulgi deși, mari și grei. 41. Era pentru prima oară când am văzut asemenea ninsoare, cu tunete și fulgere care nu mai conteneau. Odată Scept dat Umbrei, oamenii lui se Înmuiară. Ne-am repezit peste ei cu bâtele și cu topoarele, În timp ce arcașii nu-i slăbeau, doborându-i care pe unde se nimerea: pe malul lacului, prin mocirla care se năștea sub picioarele noastre și printre tufișurile Înghețate. La un moment dat, l-am zărit și pe Gau: Înconjurat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
degetele rășchirate. - Sunt Krog, toiag al Tatălui și stăpân al vorbei, frate de sânge cu Moru! Ce? Nu mă mai cunoașteți? De cum auziră asta, se trântiră la pământ, iar cei ascunși prin văgăuni ieșiră la lumină, azvârlind deoparte sulițele și topoarele. Tare m-am mai mirat când am văzut că unii și-au lepădat arcurile la pământ - nu-i știam pe ai mei cu arcuri. Femeile și copiii care se pitiseră pe culmi prinseră și ei să coboare. - Krog. E Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai pomenesc de el. Dar cred că, Într‑un fel, l‑am asociat cu Ravelstein. Înțelegi, mie nu‑mi era simpatic Grielescu, dar Îl găseam interesant, fapt pentru care În ochii lui Ravelstein apăream ca un renegat, o coadă de topor, socotind totodată că era o atitudine caracteristică pentru mine. A spune că‑l găseam pe Grielescu amuzant Însemna că‑i dau bilet de liberă trecere. Or, era vorba de un suspect - un om asociat cu niște asasini. S‑ar zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Cine ești! CĂLĂUL (Timid, rușinat.): Eu... știți... eu sunt călăul... ARTUR (Uimit.): Tu ești călăul? GARDIANUL (Țopăind.): El este călăul! El este călăul! ARTUR: Și asta ce-i? (O coadă de lemn pe care să mișcă lejer o lamă de topor; CĂLĂUL și-o ascunde la spate.) CĂLĂUL: Asta e securea... GARDIANUL (Amuzat la culme.) Asta e securea! Asta e securea! ARTUR (Indignat-amuzat.): Asta e securea? Cu asta vrei să-mi tai capul? CĂLĂUL (Speriat.) Eu? Bârfe, domnule! ARTUR: Adică mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ați înjurat! M-ați făcut cu ou și cu oțet! M-ați tăvălit în noroi. Toate astea or să tragă la cântar. O să se strice și cântarul... ARTUR (Perfid.): Scrie la regulament că ai voie să-mi tai capul cu toporul? CĂLĂUL (Alb ca varul.): Care topor? Ce topor? ARTUR (Smulgându-i-l de la spate.): Ăsta pe care l-ai adus. CĂLĂUL (Violent.): Dă-l încoa’! Ăsta nu e topor. ARTUR ( Se joacă plimbând lama pe coadă.): Da’ ce e? CĂLĂUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]