1,431 matches
-
unul, soldații sunt somați să dezvăluie pozițiile aliate. Unul câte unul, soldații brazilieni refuză și sunt împușcați. În fața scheletului de tanc din deșertul african, Ernie Pike rememo rează cel mai inutil sacrificiu pe care un prieten îl poate imagina. Din tovărășia celor doi tanchiști englezi se mai păstrează, la finele bătăliei, doar un șir de cadavre și un soldat care își pierde mințile, sub povara absurdului care îl înconjoară. Ura și iubirea sunt extremele între care se plasează deliberat omul, ca
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
În fond, mulțimea participanților la înmormântare, numărul coroanelor, fastul ceremoniei, sunt elemente considerate relevante pentru valoarea unei existențe stinse; ele indică conexiunile, altfel invizibile, ale acestei existențe cu ceilalți; reprezintă un altfel de indicator al intersubiectivității. Pentru a-ți demonstra tovărășia cu Spiritul trebuie să arați asta cumva: într-o argumentare, o intervenție, o vorbă de duh, în scris etc. Cum lucrul cel mai greu de recunoscut este lipsa oricărei legături cu el (paradoxul e că pentru a-i descoperi absența
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
-ți posibilitățile, devii mulțime: începi să-ți zărești toate variantele pe care le-ai conturat și la care ai renunțat cu fiecare alegere. Sufletul ne minte în privința vârstei pe care-o avem; trebuie să ne vedem colegii de școală și tovarășii de joacă pentru a realiza cât de bătrâni suntem. Ca popor suntem orientați înspre a găsi vinovați în tot ceea ce ni se întâmplă; ne-au salvat în acest sens atâtea neamuri care au trecut peste noi, prin faptul că am
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
dintre ei dădură dezaprobator din cap, dar apoi cu toții începură să vorbească între ei, ignorînd-o pe Împărăteasă. Hedrock așteptă. Iată țelul pentru care se străduise, dar acum că-l atinsese, părea insuficient. In trecut, ostracizarea ei de către bărbații a căror tovărășie o prețuia, avusese un mare efect asupra conducătoarei, din punct de vedere afectiv. De vreo două ori de la sosirea lui, Hedrock văzuse cum acest factor exercită o influență decisivă asupra ei. Nu la fel se întâmplă și de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
încăperea de de-asupra, problema capturării navei era ca și rezolvată. Dar apoi lucrul supărător fu că Greer nu se duse imediat în încăperea aceea de la nivelul superior. Se mai învîrti de colo pînă colo, ca un om însetat de tovărășia altora, și totodată speriat de ea. În orice altă împrejurare, cu orice altă persoană, Hedrock s-ar fi simțit cît de cît înduioșat. Dintre toate emoțiile pe care le putea aprecia, cel mai mult era sensibil la singurătate. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
căcaturile astea, că dacă mă scoți din pepeni Îți lipesc vreo două labe și-ți Închid și chioșcul, ne-am Înțeles? Dar azi sînt În toane bune și-am să te las numai cu avertismentul. Vei fi știind dumneata ce tovărășii Îți alegi. Dacă Îți plac vagabonzii și tîlharii, probabil că ai și dumneata cîte ceva din amîndouă. În ce mă privește, să fie clar. Ești ori cu mine, ori Împotriva mea. Așa e viața. Cum rămîne? N-am zis nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
alăture cu mănăstire Dancul”. Și Aristarh Hrisoscoleu mare spătar neavând ce face cu ele le vinde lui Toader Cantacuzino biv vel stolnic la 13 martie 1751 (7259). Înaintăm în susul uliței. Din stânga se ițesc turlele singuratice aleTrei Sfetitelor. Nu le ține tovărășie decât turnul clopotniță cu ceasornicul ce anunță crucea zilei. După un timp, bătrânul se oprește și, privindu-mă cu zâmbetul pe buze, mă întreabă: Îți mai aduci aminte de Locman gerahul? Am stat o clipită să-mi aduc aminte... „Nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de votcă, de rom-Havana, de cuișoare și de alte mirodenii, amestecate îndelung, încălzite și, în cele din urmă, dându-li-se foc, într-o căldare de aramă, atât de nouă și de recentă, încât părea scoasă din flăcări. Întrucât toată tovărășia de pahar părea reticentă la această inovație a englezescului punch, Vladimir lansă, cu un strigăt sonor, un îndemn, preluat dintr-o spumoasă comedie a cinematografiei franceze, ce evocase cândva, pe ecranele copilărie sale, perioada războiului și ocupația germană a Parisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
carne de porc, tocată în vrac. Femeile, încolăcite alături, în poziție specific fetală, dormeau adânc, acoperindu-și prin somn goliciunea și afișând, în mod reflex, cochetării de muribunde. Dintr-o ochire de evaluator exersat, Vladimir constată suma aceluiași efectiv al tovărășiei de pahar, fără să sesizeze că ar fi vreunul sau vreuna în plus sau în minus. Bibi Bleotu, ce părea că șede pururi de veghe la păstrarea bunurilor sale de la Sans-Souci, apăru de după ușa capitonată a unei încăperi, ce arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nor de fum, iar ea...am privit cu mare luare aminte...nu se mai afla acolo...M-am frecat la ochi cu gândul că poate am vedenii, dar în fața mea nu se mai găsea nimeni...Eram din nou numai în tovărășia veverițelor, a păsărilor și a soarelui, care încălzea din ce în ce mai tare. Întrebările au năvălit precum cucii în huciul din pădure: „Cine o fi această bătrână? Nu-i ceea ce pare. Prea le spune ca la carte. O simplă țigancă - cât ar fi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
nici sâni nu trebuia să aibă.) Precum floarea castanilor, ciuma bolșevică s-a scuturat peste creștet. Plumbul mausoleului s-a topit și s-a împrăștiat ca o pecingine de nerostire. Frica purta insignă în piept, curajul scrijelea stâlpii de telegraf, tovarășii, exfoliau sinapsele ca pe niște ouă fără bănuț. Ogorul patriei, precum un Eden roșu pregătit pentru al XVIII-lea congres. Patriarhul a convocat toate puterile cerești la sinod. (Partidul avea nevoie de un suflu nou.) Anii 80, în Copou, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lor de comuniști, să le rupem gâtul ca la hulubi, să le dăm foc în poarta cimitirului! Marcu, mai târziu părintele Spiridon, încă mai era util sistemului, făcea parte din vechea școală de securitate de la Câmpina, acolo învățase meserie de la tovarășii profesori instruiți la Moscova, instrumentele NKGB-iștilor, cele mai concrete biografii. Nu poate fi scos pe linie moartă un ofițer care a lichidat dușmanii de clasă din tot județul. Domnul maior Marcu a luptat pentru propășirea comunismului, mai este util
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-i cel mai mititel, abia începe să se țină pe picioare... Să-i vezi pe ceilalți! Seamănă toți lui tătâne-su... Acu' hai de te-ntrece cu mine, dacă mai ai poftă. Și pe urmă să mă cam scutești de tovărășia ta. Haide! CODÂRLIC: Ba mai pune-ți pofta-n cui! Mai bine să ne-ntrecem la trântă; să vedem care pe care! DĂNILĂ: Cum spuneai? La trântă? Măi Codârlic flăcăul tatei, tot auzeam din bătrâni că dracii n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Pafnutie! De faptele mele veți auzi și de lauda mea va fi plină orice gură! HABACUC (ironic): Se poate, cum nu? S-au mai văzut de-acestea în vremile cele vechi. SISOE: Iară sfințiile voastre, dacă vreți a-mi ține tovărășie cât m-oi pregăti de cale lungă, bucuros voi fi să înălțăm împreună cântări potrivite acestui ceas cum n-a mai fost altul. PAFNUTIE: Eu n-oi putea, că trebuie să-mi umblu binecredincioșii... Face semn delor trei, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și spaimă se desfășurau scene de nebunie. Dar bolnavul era luat și dus. Rieux putea să plece. În primele dăți se mărginise să telefoneze și să alerge la alți bolnavi, fără să aștepte ambulanța. Dar rudele încuiau atunci ușa, preferând tovărășia ciumei unei despărțiri al cărei sfârșit îl cunoșteau acum. Strigăte, somații, intervenții ale poliției și, mai târziu, ale forței armate, bolnavul era luat cu forța. În timpul primelor săptămâni, Rieux fusese obligat să rămână până la sosirea ambulanței. Apoi, când fiecare medic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
au înțeles să se întâlnească din nou. Gonzales a propus pentru a treia zi o cină la restaurantul spaniol. De acolo se poate ajunge acasă la paznici. În prima noapte, i-a spus el lui Rambert, am să-ți țin tovărășie. ÎN ZIUA URMĂTOARE, URCÂND SPRE ODAIA SA, RAMBERT S-A ÎNCRUCIȘAT PE SCARA HOTELULUI CU TARROU. ― Mă duc să mă întâlnesc cu Rieux, spune acesta din urmă, vreți să veniți și dumneavoastră ? \ Nu sunt niciodată sigur că nu-l deranjez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
că el e în stare să-ți dea ciuma fără să știi și să profite de delăsarea ta ca să te infecteze. Când ți-ai petrecut timpul în felul lui Cottard, văzând denunțători posibili printre toți cei cărora, totuși, le căutai tovărășia, poți să înțelegi acest sentiment. Înțelegi foarte bine durerea oamenilor care trăiesc cu ideea că flagelul poate, de la o zi la alta, să le pună mâna pe umăr și că se pregătește poate s-o și facă în momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care, veniți și ei cu același tren, nu găsiseră pe nimeni si se pregăteau să primească acasă confirmarea unor temeri pe care o lungă tăcere le și născuse în inima lor. Pentru aceștia din urmă, care nu aveau acum drept tovărășie decât durerea lor foarte proaspătă, pentru alții care se dăruiau din acest moment amintirii unei ființe dispărute, lucrurile stăteau cu totul altfel, și sentimentul despărțirii își atinsese punctul culminant. Mame, soți, îndrăgostiți care pierduseră orice bucurie o dată cu ființa acum rătăcită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dacă ar fi venit atunci, Doamne-ajută și să fie-ntr-un ceas bun! Dar acum, acum? Ascultă-mă pe mine, e-o glumă proastă. Dacă n-ar fi... — Ce, dom’le, ce? — Ți l-aș face cadou, ca să-i ție tovărășie lui Orfeu. — Dom’le, potolește-te și nu mai spune tâmpenii... — Ai dreptate, spun tâmpenii. Iartă-mă. Dar ți se pare normal, după aproape doisprezece ani, când ne mergea așa de grozav, când ne vindecaserăm de vanitatea ridicolă a celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
că vine bomba cu neutroni. Organizau marșuri ale păcii. Îmi amintesc instructajul pentru unul dintre ele: - Toași, ne adunăm cu toții pă întreprideri, ca niște pâraie și ne adunăm în Piața Cinema Gloria, ca un șuvoi, apoi ne vom uni cu tovarășii din alte sectoare pe Magheru, așa, într-un fluviu care se va revărsa ca-ntr-un ocean în Piața Comitetului Central. Toași, vă dau bilețele cu lozinci și acum le și repetăm: Cea-u-șescu pa-ce! România comunism, Ceaușescu eroism! Vrem fur-na-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în curând o să-i bage și în pământ, fără să apuce pensia. Acum câțiva ani au venit nemții și-au propus să monteze niște filtre, să oprească poluarea, cu condiția să le rămână lor cimentul pe care îl filtrează. Da’ tovarășii de la partid nu au fost de acord, iar tâmpitul de Todea activistu’, cu figura lui de strung din primul război mondial, a venit la școală umflat ca o căpușe să ne spună că noi suntem patrioți și nu ne vindem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și tovarășul de desfătări. Vocea omului cu cicatrice se Înalță puțin: — În ceea ce mă privește, n-aș bea nici o picătură, țin să am un loc În paradis. Tu nu pari prea dornic să mă Însoțești acolo. — O veșnicie Întreagă În tovărășia unor ulema 1 ritoși? Nu, mulțumesc, Dumnezeu ne-a făgăduit altceva. Schimbul se replici s-a oprit acolo, Omar a grăbit pasul ca să-l prindă din urmă pe cadiul care-l cheamă. — Trebuie ca locuitorii orașului să te vadă călărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lăsat să se Înțeleagă că mergeam să stau la o verișoară măritată cu un negustor bogat din Samarkand. De obicei, când mă deplasez Împreună cu curtea, Îmi găsesc un loc de dormit Împreună cu haremul, am acolo câteva prietene, ele Îmi prețuiesc tovărășia, sunt Însetate de istorisirile pe care li le povestesc, nu văd În mine o rivală, știu că nu aspir la a deveni soția hanului. Aș fi putut, dar am cunoscut prea Îndeaproape soțiile regilor pentru ca un asemenea destin să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Cu toate acestea, Khayyam Îi zărește, sub barbă, doi mușchi care se Întind și freamătă. — Ți-l Înfățișez pe Hasan Sabbah, niciodată atâta știință n-a fost cuprinsă sub un turban așa de strâns. Nizam surâde. — Iată-mă, deci, În tovărășia Înțelepților. Nu se spune oare că stăpânitorul care are legături cu cărturarii este cel mai bun dintre cârmuitori? Hasan este cel care răspunde: — Se spune și că Înțeleptul care are legături cu stăpânitorii este cel mai prost dintre cărturari. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tuturor tainelor. E Înconjurat de o mână de misionari-propagandiști, dai-i, Între care trei locotenenți, unul pentru Persia Răsăriteană, Khorasan, Kuhistan și Transoxiana, altul pentru Persia Apuseană și Irak, și un al treilea pentru Siria. Imediat sub aceștia, se găseau tovarășii, rafik, „cadrele” mișcării. După ce primesc Învățătura adecvată, ei sunt Îndrituiți să comande o fortăreață, să conducă o organizație la nivelul unei cetăți sau al unei provincii. Cei mai capabili vor fi Într-o zi misionari. Mai jos În cadrul ierarhiei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]