2,402 matches
-
dintre ceilalți doi ocupanți ai compartimentului citi cu voce tare inscripția și spune: Hm! Popescu Îl recunoscu după voce, fără să Întoarcă ochii spre el: era cel gras, cu ochelari, cel căruia Însoțitorul său i se adresase tot timpul cu tovarășe director. Băiatul așteptă cu răbdare ca celălalt să găsească și În acest gest atât de simplu al directorului un pretext pentru a Începe o nouă povestire. Până atunci Subalternul (e numele cel mai potrivit pentru un asemenea personaj) tot găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a mai rămas apoi să-și facă și pana, desface anvelopa roții de rezervă și se gândește s-o vândă. Se duce până la mașina cea mai apropiată (unde se vând bretele) și spune: Dau un „Michelin“ pe două „Danubiana“! Soțul tovarășei care ia banii și dă restul la sută după ce a mai vântut o pereche de bretele zâmbește jenat și spune; — Nu, mulțumesc, noi nu...! Vestea că cineva vinde un „Michelin“ face turul târgului și un cumpărător foarte interesant se aproprie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
picățele, cu șorțuleț albastru, cu guler alb și apretat, cu ghiozdanul în spate. Era elevă în clasa întâi și anul școlar era pe sfârșite. Săru’mâna! Bine ai venit! îi răspunseră părinții. Cum a fost la școală? A fost frumos. Tovarășa învățătoare a spus că vom merge în excursie, vom vizita fabrica de sticlă și vom vedea cum se face sticla. Dar excursia costă o sută un leu. Micuța băgă mâna în buzunarul șorțulețului, apoi o întinse tatei cu palma deschisă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
stă bunica? Pe vârful limbii! îi răspunse repede mama, preocupată de treburile ei și neluând în seamă prea mult ce spunea Viviana. Astfel, în fiecare zi fetița vorbea de excursie, până când sosi ziua mult așteptată. Ai grijă să asculți de tovarășa învățătoare și să nu te îndepărtezi prea mult de ea și de ceilalți copii. Da, mămico, dar gândul ei era deja departe. Autocarul porni în sfârșit, spre bucuria tuturor copiilor, mai mici sau mai mari, care fremătau de veselie zgomotoasă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
și își văzu în continuare de lucrul său. Haideți să mergem, copii! le spuse ghidul. Atunci, Viviana observă că fiecare copil primise câte un obiect din sticlă: un pește, o floare, o vază mai micuță. Pot să păstreze obiectele? întrebă tovarășa învățătoare. Da, sunt oricum rebuturi. Știți, pentru export se lucrează cu exigență. Îi conduse apoi într-o sală de expoziție, unde erau expuse tot felul de obiecte de o rară frumusețe, dar nimic n-o încântă pe Viviana mai mult
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
fosta învățătoare. În fiecare toamnă îi întâmpina cu flori și bomboane și le cerea să-i arate mâinile, să vadă cine și-a ajutat părinții la culesul nucilor, cine avea mâinile mai înnegrite fusese mai harnic și era lăudat de tovarășa învățătoare. Și ușor-ușor începeau să curgă poveștile despre cum își petrecuseră vacanța. Dar anul acesta oare cum va fi? Tăticule, astăzi culegem nucile? Da, dar mai întâi mâncăm și ne odihnim puțin. De ce se culeg nucile de ziua crucii? Pentru că
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
cu mâini murdărite? Uf! Că grea de cap mai ești! Parcă îmi vine să-i dau dreptate fratelui tău, poate că unii oameni într-adevăr se trag din maimuță, apoi îi întoarse spatele. Își privi mâinile și se întrebă dacă tovarășa dirigintă o va certa pentru că are mâinile murdare, dar își aminti că tovarășa învățătoare le promisese că la toamnă va fi alături de ei și asta o mai liniști puțin. Când toate nucile au fost culese și urcate în pod, ziua
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
să-i dau dreptate fratelui tău, poate că unii oameni într-adevăr se trag din maimuță, apoi îi întoarse spatele. Își privi mâinile și se întrebă dacă tovarășa dirigintă o va certa pentru că are mâinile murdare, dar își aminti că tovarășa învățătoare le promisese că la toamnă va fi alături de ei și asta o mai liniști puțin. Când toate nucile au fost culese și urcate în pod, ziua era pe sfârșite; musafirii se pregăteau de plecare, iar Angelina se strecură în
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ei, a pornit printre văi și dealuri în căutarea tinerei fete. În vreme ce umbla după fată, a dat peste doi cavaleri pe care i-a ajuns din urmă și i-a rugat să-l ajute s-o găsească pe fosta sa tovarășă de drum, ascunzând însă,dintr-un simțământ de gelozie, rangul și sexul ei. Era spre seară când se înntâlniră și după ce au căutat toată noaptea împreună, a început a se crăpa de ziuă, când unul dintre cei doi străini, aruncându
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
astfel o ceartă între regele tătar și cel al Siricanei. Pe când ei discutau din ce în ce mai aprins, un cavaler a sosit la fața locului, însoțit de o tânără fată, și Rogero le-a explicat pricina neânțelegerii celor doi. Cavalerul era Florismart, iar tovarășa sa, Flordelis. Florismart a reușit să-i împace pe cei doi oponenți făgăduindu-le să-i ducă acolo unde se afla Roland, stăpânul Durindanei. Gradasso și Mandricardo s-au grăbit să încheie un armistițiu, pentru a-l însoți pe Florismart
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sări din stâncă în stâncă până când a ajuns la un soi de cavernă. Intrând înăuntru, el a văzut o doamnă tânără și frumoasă după cât se putea desluși în lumina slabă ce era acolo dând semne de mare deznădejde. Singura sa tovarășă era o femeie bătrână pe care părea a o privi cu groază și indignare. Curtenitorul paladin a salutat femeile cu respect și le-a rugat să-i spună prin a cui barbarie ajunseră într-o asemenea captivitate. Doamna cea tânără
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sări din stâncă în stâncă până când a ajuns la un soi de cavernă. Intrând înăuntru, el a văzut o doamnă tânără și frumoasă după cât se putea desluși în lumina slabă ce era acolo dând semne de mare deznădejde. Singura sa tovarășă era o femeie bătrână pe care părea a o privi cu groază și indignare. Curtenitorul paladin a salutat femeile cu respect și le-a rugat să-i spună prin a cui barbarie ajunseră într-o asemenea captivitate. Doamna cea tânără
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Cu AUFT în studiouri cauza noastră va avea mai mulți sorți de izbândă decât cu întreaga Gardă Roșie. Filmele constituie opiul modern al oamenilor. Vor crede absolut orice le vom proiecta pe ecrane»”. Domnilor, Claire e Claire Katherine De Haven, tovarășa a zece trădători din Hollywood și membră recunoscută a nu mai puțin de paisprezece organizații clasificate drept paravane comuniste de către Biroul Procurorului General al statului California! Nu e impresionant? Mal ridică mâna. Edmund J. Satterlee spuse: — Da, locotenente Considine? Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu făcea valuri, iar subita zgârcenie a tatălui său și manifestările lui de nervozitate l-au convins că Reynolds era șantajat. Apoi Coleman a întâlnit-o pe Claire De Haven și s-a îndrăgostit de ea. Claire era prietena și tovarășa lui Reynolds în diverse organizații de stânga. Ea a devenit confidenta lui Coleman. Coleman ajunsese să considere că partidele de sex cu tatăl său sunt insuportabile. Pretindea că bărbatul e Claire pentru a putea îndura nopțile petrecute împreună cu el. Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sărute! Fata se făcu roșie ca focul, se smulse din brațele lui și, mânioasă de așa nemaipomenită îndrăzneală, îi ceru s-o ducă imediat la mal! El nu voi s-o asculte; fata, care știa să canoteze, ca orice demnă tovarășă de plimbare a unui lăzărist, puse mâna pe lopeți și-n cinci minute sosi la debarcader. Sări din barcă ușoară ca un fulg și plecă fără să-i spună o vorbă. ― Nici măcar "la revedere", mă! Și de trei zile, nici un
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
acei argintiu sau opalin, sau pe-alocurea un verde irizat reprezintă așa de bine o rochie albă, subt lumina frunzișului și la umbra perdelei. Observația lui Hallipa era bună. Avea un glas mai conciliant, probabil ca să readucă în vizuini pe tovarășa lui mânioasă. Cu Mini vorbea tot indiferent, liber, ca și cum nimic din raporturile lor trecute nu-1 stânjenea. Ea deduse că în felul lui, moderat, fără agitații, Hallipa făcea acum o călătorie mare. Aceea de la acel trecut cunoscut la un prezent care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
converge spre ea tot sufle! ui, o ating, TO vie. Mini se opri un minut, întrebîndu-se dacă vroia să cotească pe aci sau pe dincolo. Xu. Cetatea ei vie nu o clădise un păstor!. Un călător, odată, vroind să caute tovarășei lui adăpost, făcuse primul cuib. Era popasul iubirei. Se gândi la oamenii aceia care cutreieră pământul, răzbat printre atâtea locuri și nații! Ei n-au ajuns să-și clădească în ei cetatea statornică a sufletului si cu cât se risipesc
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o boală psihică și înclinată să cadă victimă unor indivizi situați la periferia societății și cu moralitate degradată. Referindu-se la singurătate, Göethe o aprecia ca pe nimic mai periculos iar Th. Gautier o caracteriza ca fiind cea mai rea tovarășă atunci când cauți ușurare și uitare. Soluția? Credem că cea mai bună este abandonarea solitudinii chiar cu asumarea riscului de a nu întâlni tovarășul de viață ideal, pentru că așa ceva nu există. Pornind de la premisa că viața în doi, cu bunele și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
caută la darurile de mîncare, și nu mai poate primi nimic din mîinile voastre. 14. Și dacă întrebați: "Pentru ce?"... Pentru că Domnul a fost martor între tine și nevasta din tinerețea ta, căreia acum nu-i ești credincios, măcar că este tovarășă și nevasta cu care ai încheiat legămînt! 15. Nu ne-a dat Unul singur Dumnezeu suflarea de viață și ne-a păstrat-o? Și ce cere acel Unul singur? Sămînță dumnezeiască! Luați seama dar în mintea voastră, și nici unul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85113_a_85900]
-
mie. După vizionarea la școala din sat a filmului Desfășurarea consăteanul meu Ilie Barbu, care n-are, în afară de nume, nici o legătură cu Ilie Barbu din nuvelă și din film, a fost chemat la sfatul popular de către doi inși de la raion. ― Tovarășe Ilie Barbu, i-au spus aceștia, dumneata l-ai cunoscut pe Marin Preda. Ce poți să ne spui despre el? La care Ilie Barbu, ce s-o fi gândit el și ce socoteli și-o fi făcut, s-o fi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
înseamnă că ești dușmanul poporului. În această lume a posibilităților, prin Fridman, totul devenea imposibil. În adevăr, el răsturnase scara de valori. Odată, la cenaclu, o fată bucălată ne-a cetit niște versuri triste. Popescu o repezi: - Ce-ți trebuie, tovarășa, durere? Nu vezi cît de roșie ești în obraji? În schimb avu mare succes un prozator - mierosul din cenaclu - care prezenta un caz de conștiință în transformare. Eroul, un elev, se pregătise pentru teză în felul său: și-a confecționat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ochii consătenilor, prin asociere cu serviciul, prestigiu. Reieșea din meditația forfetarului că șeful e stăpîn. El îi are pe toți la mînă: dacă vrea, îi învoiește, dacă nu, nici la premă nu-i trece. Îndefinitiv puterea se definea prin chef. Tovarășa directoare, Aneta Gărgăun, cum vrea ea așa face. „To be or not to be”, iată problema șefului. Învățătoarele își fac cheful cu copiii, directoarea cu școala întreagă; primarul cu comuna și, mai departe, cine-or fi ei aceia, cu ditamai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tragă peste linie pînă cînd, într-o gălăgie infernală, toate fetițele se răsturnară una peste alta. Se auziră țipete ascuțite: „Noi v-am bătut! Noi vam bătut!” „Ba nu!” „Ba da!” Cel mai mult domnișoarei Cristina îi plăcea „Ața”. Două tovarășe de joacă ședeau față în față trecînd, după picioare, o sfoară cu capetele înnodate care închipuia un dreptunghi. Sfoara era ținută în trei feluri: Jos, La genunchi și Sus, adică în dreptul șezutului Pozițiile se combinau: Depărtat, cu picioarele desfăcute, Apropiat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
munci cu prăpăditele alea de mașini care ar fi trebuit demult să fie date la topit. Atât. „Stați așa, tovarășe profesor: după șirul de cel ce urmează puncte de suspensie, ceea ce sugerează că enumerarea continuă la nesfârșit.” „Nici vorbă, stimate tovarășe. Cele trei puncte marchează starea mea de spirit: amărăciune, sfâșiere, nesiguranță, solitudine și chiar speranță.” „Bun”, continuase anchetatorul, „dar pe urmă scrieți: Dar mă opresc aici» - care iarăși sugerează că Înșiruirea nu s-ar fi oprit, de fapt, decât așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu te‐ am zămislit din coasta mea cea stângă și - ngenunchiat mă minun de ce minune mare ai zămislit femeie din câte ne‐am iubit, copilul nostru drag , zălog spre viitor. Nici n‐am suflat pe tine să‐ți dăruiesc trăire Tovarășa și mama și dragostea mea, tu dăruiești trăire și atâta frumusețe în tot ce ne‐ nconjoară și în trăirea mea. Din bâlciurile vieții nu te‐ am plătit ca sclavă egală ești cu mine la suflet și ființă, clădim o lume
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]