1,181 matches
-
Mark a încercat să coexiste cu evreii ortodocși și cu reformiști din ambele tabere, cerând păstrarea regulilor cașrutului, dar a avut probleme cu ultrareligioșii. El se ocupa de problemele culturale ale comunității, iar de problemele rituale se ocupa rabinul ortodox tradiționalist, Meșulam Rath. S-a distins, între altele, prin crearea în 1926 la Cernăuți a unui seminar de educatori și învățători pentru grădinițele și școlile elementare evreiești din întreaga Românie. În acest seminar au fost instruite circa 100 de cadre didactice
Abraham Jakob Mark () [Corola-website/Science/310459_a_311788]
-
domină pe fiecare din pereți, fără însă a oblitera complet analizele expresioniste sau descompunerile cubiste și experimentele coloristice"" Pe lângă acest curent modernist, raționalist, democratic, adept al interacțiunilor spirituale cu întreaga lume, tot în acea perioadă au apărut și diferite curente tradiționaliste, dintre exponenții căreia n-au lipsit, în tinerețea lor, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica ș.a. care, în conformitate cu apartenența lor la Mișcarea legionară exacerbau forme naționaliste de extremă dreaptă și mistice. Între aceste tendințe opuse s-au desfășurat lupte de
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
câștigă alegerile cu o victorie zdrobitoare, învingându-l pe contracandidatul său, generalul Cavaignac, care avea mai puțin cu 4 milioane de voturi decât acesta. Votul universal funcționa în sens moderat conservator, majoritatea locuitorilor francezi fiind țărani cunoscuți pentru poziția conservatoare, tradiționalistă. Țărănimea dorea mai curând o soluție de stabilitate, de calm politic și respingea soluțiile extremist ce puteau să atace proprietatea private, neaderand la mentalitatea multor școli socialiste care promovau naționalizarea. În perioada 1848-1851 izbucnește un conflict între forțele conservatoare și
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
imersiunea în sursele primordiale ale creației populare. Relația dintre tradițional și tendințele în vogă în Europa de Vest a fost un subiect de polemici aprinse între personalități remarcabile. Dramaturgul, poetul expresionist și filozoful Lucian Blaga poate fi considerat un membru al grupului tradiționalist, iar criticul literar fondator al cercului literar și cultural "Sburătorul", Eugen Lovinescu, reprezintă așa-numitul grup „occidentalist”, care a încercat să aducă cultura română mai aproape de cea occidentală. De asemenea, George Călinescu a fost un strălucit critic literar și un
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
conservatori, în tentativa de a se înlătura reciproc de la putere. Forțele liberale care au preluat puterea pentru prima oară după Constituția spaniolă din 1812 urmăreau să abolească monarhia absolutistă a vechiului regim și să înființeze un stat liberal. Cele mai tradiționaliste segmente ale spectrului politic spaniol au încercat sistematic să blocheze aceste reforme și să susțină monarhia. Carliștii susținători ai Infantelui Carlos și ai urmașilor acestuia s-au unit sub lozinca „Dumnezeu, Țara și Regele” și au luptat pentru cauza tradiției
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
Katz Éndre sau Ivány Grünwald Béla din pinacoteca timișoreană. Colecția de pictură franceză a muzeului aparține secolelor XIX și XX, când Parisul, devenit centru al vieții cultural-artistice europene, cunoaște cele mai violente confruntări între noile curente și conformismul unei arte tradiționaliste ce slujea oficialităților vremii. Lucrările pe care le deținem sugerează doar unele aspecte ale climatului plastic francez din această perioadă: preocupările școlii de la Barbizon se reflectă în „Peisaj la Fontainbleau” a lui Diaz de la Peňa, sau în pictura lui Jules
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
René Guénon, Julius Evola, Carl Schmitt, Mircea Eliade). În ultimii ani el s-a apropiat de filozofia lui Martin Heidegger. Dughin combină conservatorismul rusesc tradițional și eurasianismul clasic rus cu ideile europene de factură revolutionar-conservatoare, dezvoltate de școala de gândire tradiționalistă. Ideatic, Dughin este legat cu cercurile tradiționaliste și revoluționar-conservatoare din Europa, îndeosebi de cele din Franța, Spania și Italia. Este prieten apropiat cu Alain de Benoist - filosof francez și liderul al mișcării intelectuale" Nouvelle Droite". Dughin se opune ideilor globalismului
Aleksandr Dughin () [Corola-website/Science/301462_a_302791]
-
Eliade). În ultimii ani el s-a apropiat de filozofia lui Martin Heidegger. Dughin combină conservatorismul rusesc tradițional și eurasianismul clasic rus cu ideile europene de factură revolutionar-conservatoare, dezvoltate de școala de gândire tradiționalistă. Ideatic, Dughin este legat cu cercurile tradiționaliste și revoluționar-conservatoare din Europa, îndeosebi de cele din Franța, Spania și Italia. Este prieten apropiat cu Alain de Benoist - filosof francez și liderul al mișcării intelectuale" Nouvelle Droite". Dughin se opune ideilor globalismului si liberalismului, atacând vehement ideile care stau
Aleksandr Dughin () [Corola-website/Science/301462_a_302791]
-
în scrisorile sale către corinteni, unele întâmplări, preziceri fiind date mai departe de la gură la gură. Profeția va fi îngrădită de canoanele biblice. Teologia modernă acceptă în mod critic unele profeții, care nu sunt totdeauna considerate ca binevenite de credincioșii tradiționaliști. În Islam, Mahomed este considerat cel mai mare profet și trimisul „Domnului” (Allah) care a dat mai departe învățătura prin Coran, versurile acestuia fiind numite Sure. Ca profet în Islam este amintit și Iisus, numit „Isa”. Amintiți sunt și Ioan
Proroc () [Corola-website/Science/299998_a_301327]
-
februarie 2000) a fost o cântăreață și actriță israeliană. s-a născut în anul 1957 în cartierul Hatikva din Tel Aviv sub numele de BatSheva Haza. Ea era mezina dintre cei nouă copii ai lui Yefet și Shoshanna Haza, evrei tradiționaliști originari din Yemen, de unde emigraseră în Palestina mandatară în anul 1944. Talentul muzical și dragostea pentru cântec Ofra l-a moștenit de la mama ei care, în Yemen fusese o cântăreață mult apreciată la ceremoniile nupțiale evreiești. Ofra Haza a învățat
Ofra Haza () [Corola-website/Science/314689_a_316018]
-
religie-creștinismul. Totuși, în jurul secolelor IV-V, aceasta mare civilizație a început să se dezintegreze. Orientul Mijlociu a fost influențat de Grecia și Roma. Alexandru cel Mare si-a stabilit capitala la Babilon, aducând influențele grecești reformatoare în această regiune străveche și tradiționalistă. Mai târziu, romanii au dominat Siria, Palestina și Egiptul. În est, civilizația prosperă a Persiei oscila între lumea occidentală și cea orientală. În jurul anului 350 î.en., dinastia Qin a unit China pentru prima oară sub un singur împarat. Apoi
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
azi municipiu în Polonia), în anul 1883. De copil a rămas orfan de tată, iar mama sa s-a recăsătorit și a născut încă nouă copii. Avraham fost dat în îngrijirea bunicului său care i-a dat o educație religioasă tradiționalistă. În tinerețe, a studiat psihologia și literatura la Viena și Berlin, iar mai târziu, după ce, ca sionist entuziast, s-a stabilit în Palestina, a predat la Seminarul pedagogic din Ierusalim. În 1914 fiind în vacanță la Viena, a fost prins
Avraham Ben Itzhak () [Corola-website/Science/314794_a_316123]
-
în traducere aproximativă "întoarcere la întrebări". (Hazará be șeilá חזרה בשאלה ). Această denumire este de fapt o replică la termenul procesului invers de "întoarcere la răspuns" sau "la pocăință" (Hazará bitșuvá חזרה בתשובה) prin care numeroși evrei laici, nepracticanți, sau tradiționaliști se întorc la practica ortodoxă strictă a religiei, uneori și sub imboldul unor activități misionare în sânul poporului evreu ale unor predicatori carismatici așkenazi sau sefarzi-orientali sau ale hasidimilor Habad sau Breslav. Grupuri mici de evrei, mai ales în rândurile
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
mai precis din 1753) a fost condusă de Eugen Vulgaris, un filozof și teolog cu oarecare deschidere față de ideile iluministe cu origine în Occident. Vulgaris a predat acolo filozofia lui Leibniz și Locke, însă deși era un teolog anticatolic profund tradiționalist, deschiderea moderată a lui Vulgaris în ce privește filozofia modernă l-au făcut dușmanul călugărilor atoniți, filozofii și studenții fiind obligați să abandoneze academia (azi o ruină), care a fost închisă în 1821. Ulterior la Muntele Athos au mai fost deschise și
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
ales pentru romanele sale istorice și de aventuri, deși autorul a creat pagini nemuritoare despre lumea țărănească din Moldova, despre natura României și a scris, de asemenea, reportaje și pagini memorialistice. Sadoveanu a fost unul din primii colaboratori ai revistei tradiționaliste "Sămănătorul", înainte de a deveni un scriitor realist și adept al curentului poporanist reprezentat de revista literară "Viața Românească". Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
cel mai tânăr dintre ei (n. 1920), a scris romanul "Ca floarea câmpului..." publicat postum, după moartea sa prematură pe Frontul de Vest, în anul 1944. La invitația poetului Ștefan Octavian Iosif, în 1903, Sadoveanu contribuie cu lucrări la revista tradiționalistă "Sămănătorul", condusă la acea vreme de istoricul și criticul Nicolae Iorga. A mai colaborat la ziarul "Voința Națională", publicat de Partidul Național Liberal și condus de politicianul Vintilă Brătianu. La începutul lunii decembrie a aceluiași an, în acest ziar va
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
1911, fiind înlocuit de Emil Gârleanu, dar continuă să rămână funcțiile de membru în comitetul de conducere și cenzor. A fost o prezență marcantă a ziarului "Minerva", alături de Anghel și criticul literar Dumitru Karnabatt, și a mai publicat în publicația tradiționalistă "Luceafărul". Sadoveanu este din nou chemat sub arme în timpul celui de-al Doilea Război Balcanic din 1913, în care România s-a confruntat cu Bulgaria. Ajungând la gradul de locotenent, se oprește pentru o perioadă în Fălticeni cu al Cincisprezecelea
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
cerere, aspirație spre o lume [rurală] pe care a părăsit-o” a fost, de asemenea, menționată de Vianu, în timp ce Topîrceanu vorbea despre „descoperirea paradoxală că [Sadoveanu] este cel mai mare poet de la Eminescu încoace.” Mihail Sadoveanu și-a format viziunile tradiționaliste asupra literaturii investigând folclorul românesc, pe care l-a evocat ca sursă de inspirație în cadrul unui discurs ținut în fața altor scriitori de la Academia Română. George Călinescu, în a sa monumentală lucrare, "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" (1941), considera că
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
de glie. Implicarea lui Sadoveanu în politică a fost marcată de schimbări bruște în convingeri, trecând în timpul carierei de politician de la doctrinele de dreapta la cele de stânga de mai multe ori în viață. În strânsă legătură cu opiniile sale tradiționaliste cu privire la literatura de specialitate, dar în contrast cu apartenența sa politică la cabinetul Partidul Conservator și cel Liberal, Sadoveanu s-a alăturat grupurilor naționaliste de diferite doctrine, asociindu-se atât cu Nicolae Iorga în 1906, cât și cu grupul de stânga Poporanist
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
ulterioară. Gheorghe Brătianu a preluat postul lui Iorga de la Institutul de Studii Sud-Europene și Institutul de Istorie a Lumii (reintitulat din 1941 Institutul Nicolae Iorga). Viziunea lui Iorga asupra societății și politice se afla la punctul de întâlnire al conservatorismului tradiționalist, naționalism etnic și conservatorismul național. Această fuziune a fost găsită de analistul politic Ioan Stanomir ca o mutație a ideologiei "Junimii", contrară conservatorismului liberal al lui Titu Maiorescu, dar asemănătoare cu ideologia lui Mihai Eminescu. Un "Junimist" neconformist, Eminescu a
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
de mobilizare intelectuală, în lipsa lui ar fi o apatie culturală, este văzut de asemenea că o modalitate de a vindeca aceste fracturi tot mai existente în sânul societăților combatante. Războiul era văzut că o catastrofă pentru că distruge lumea și valorile tradiționaliste și pe cele burgheze. Se nasc forme moderne, iar războiul reda viața tradiționalismului. Se manifestă Tirajele au crescut, iar volumele de poezie se scriu și sunt publicate în timpul războiului, în vreme ce proza modernă se bucură de un public restrâns. Războiul da
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
(n. 31 martie 1891, București d. 17 aprilie 1945), a fost un academician, antologist, editor, eseist, poet tradiționalist și publicist român. Pe linie maternă a fost înrudit cu familia Brătianu. Bunicul său a fost cunoscutul politician Ion Brătianu, acesta fiind adesea evocat în poeme din volumul său cel mai complet din punct de vedere estetic, " Pe Argeș în
Ion Pillat () [Corola-website/Science/297550_a_298879]
-
1897), "Sămănătorul" (1901) și "Viața literară". Înființată la 1 ianuarie 1894, la București, revista "Vatra", concepută în descendența "Daciei literare" și a "Tribunei" va apărea doar în 44 de numere, bilunare, până în august 1896. Publicația, culturală și literară, de orientare tradiționalistă, i-a avut ca directori pe I. Slavici, I.L. Caragiale și G. Coșbuc. Poetul era apreciat deja ca scriitor și acumulase și în munca de redacție o bogată experiență. În momentul constituirii definitive a colectivului redacției, Coșbuc era destinat să
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
Franței, iar mareșalul Philippe Pétain a cerut, la 22 iunie, armistițiul . Acesta din urmă a cerut și a obținut, la 10 iulie, puteri depline, lichidând, astfel, cea de a Treia Republică și punând bazele , care a dus o politică conservatoare, tradiționalistă și antisemită, în colaborare cu Germania Nazistă și în ciuda acțiunilor rezistenței din interiorul și . Debarcarea Aliaților, la 6 iunie 1944, în Normandia a anunțat sfârșitul ocupației naziste și începutul eliberării Europei. În total, conflictul a dus la moartea a mai
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
expoziții anuale personale și participări la Saloane, de-a lungul deceniului al treilea. Practicând un stil de descendență grigoresciană, abordând însă arii tematice neexplorate de maestru (spiritualitatea religioasă a țăranului român), Chirovici cunoaște un mare succes la publicul vremii, destul de tradiționalist, între cumpărătorii săi fideli numărându-se și perechea suverană a României. Urmează o perioadă de introspecție artistică, favorizată de călătoriile în Europa (Iugoslavia, Italia, Franța) și soldată cu o reconfigurare a stilului ce capătă o nouă forță devenind mai analitic
George Chirovici () [Corola-website/Science/317659_a_318988]