1,558 matches
-
legați unul de altul, fiecare având de partea sa o traistă cu fân îmbietor. Fiecare trăgea de funie pentru a ajunge la traista sa, dar erau la fel de puternici, iar funia nu era destul de lungă pentru ca cei doi să ajungă la traistă. Un al doilea desen arăta că cei doi schimbaseră tactica. Unul din măgari s-a dus lângă celălalt: au mâncat împreună prima traistă, apoi și pe a doua. Au găsit soluția de bun-simț. La antipod găsim improvizațiile, excentricitățile, angajamentele făcute
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
sa, dar erau la fel de puternici, iar funia nu era destul de lungă pentru ca cei doi să ajungă la traistă. Un al doilea desen arăta că cei doi schimbaseră tactica. Unul din măgari s-a dus lângă celălalt: au mâncat împreună prima traistă, apoi și pe a doua. Au găsit soluția de bun-simț. La antipod găsim improvizațiile, excentricitățile, angajamentele făcute impulsiv, orbirea ideologică, tot ceea ce tulbură rațiunea, teoriile fanteziste, afirmațiile gratuite. David Lodge are dreptate când spune: "Computerele au o memorie fantastică, dar
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
se adunau, se sfătuiau, se organizau pentru luptă. Așa, într-o seară, în casa familiei Mureșanu, din Brașov, se aflau câțiva cărturari din Transilvania, din Țara Românească și din Moldova. Printre dânșii se număra și Anton Pann. Venise cu o traistă de snoave, de vorbe de duh și de cântece populare. După ce au aflat știri despre mersul revoluției, Andrei Mureșanu s-a ridicat în picioare și, cu glasul lui gros. puțin aspru, a început să citească poezia «Răsunet», scrisă în ziua
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
mi-a zis Niță, dragul meu, să cumperi lumânărele și să le împarți pe la biserici. A tâta știu și atâta fac, explica degajat și își vedea de treburile zil nice. Desculț, cu capul gol, încins cu o funie și cu traista în șold, Lumânărică, până în ziuă, la deschiderea și începerea slujbelor, colinda toate bisericile din Iași, împ ărțind lumânările și cerșetorind, nu pentru el, că lui nu-i trebuia mai nimic, ci pentru alții. Dacă la un schit lipsește clopotul, Lumânărică
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
timp de 40 de ani a străbătut satele și orașele Moldovei, cântând cu duioșie: „Lumânărele, dr agel e mele!”... N-a fost om în toată Moldova care să nu și fi dat obolul său lui Lumânărică. Dar, de fiecare dată, traista lui, depozit al binefacerilor, se umplea și se deșărta numai în folosul oamenilor, a bisericilor. Unde era de botezat, boteza el, unde era nenorocire, el o tămăduia, unora le dădea bani, altora le cumpăra animale ca să și țină familia, înzestra
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
etele sărace gata de măritat, înmormânta nevo iașii, întocmai cum s-a întâmplat și cu sine. De banul lui Lumânărică nu se atingea nimeni. Era banul lui Dumnezeu. Iar profitorii se cutremurau, ca de fulgerul lui Dumnezeu, când erau în preajma traistei cu bani a lui Lumânărică. Veșnic grăbit, mereu în lipsă de timp, numai ajut oarele le ducea pe ascuns... Trecuseră ani de la înmormântarea lui Lumânărică și pe la 1852, spune Calimah, în Iași răsări un alt om venit tot din ținutul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
trăistuța în care mama îmi strecura boțul de mămăligă cu brânză de la oile pe car e fa milia le proteja cu mare și deosebită grijă. Tata și mama nu aveau grija cărții, că nu o știau îndeajuns, dar vegheau la traista noastră. Și din această cauză am repetat poezia lui Depărățeanu, din cartea lui Constantin Solomon și G.G.Ursu cu „Mama” din „Cele mai frumoase poezii românești” Bica Ionesi - Doamnă a geologiei ieșene Răsfoind o lucrare a istoricului vasluian Dan Răvaru
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
din operă, Porumboiu, marele moșier modern de la Vaslui, pune la ferma sa de vaci de lapte de la Târzii muzică de operă și spune că producția este mai mare în condițiile astea. Dar de acum asta este altă gâscă în altă traistă, așa că lăsați-mă vă rog să mai rămân, măcar cu gândul, pe meleagurile acelea de basm ale Curseștilor... Proprietara soarelui Ce puțină distracție era pe timpul lui Ceaușescu la citirea reclamelor! Reclamele nu se prea foloseau, (mai mult reclamațiile), promoții ioc
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
articulate, reglabile, sau mai știu eu de care... Ptiu, mai degrabă nici nu mai aduceam vorba despre chei reglabile, că tocmai la acestea reglabile, mi s-a înfundat. Nu cu folosirea lor, care pare mai lesnicioasă, decât să aleg din traista cu scule cheia fixă potrivită, ci cu terminologia, sau mai precis cu numele lor, de aceea lansez acum, pe această cale, un SOS, un strigăt de ajutor, ca să fiu și eu consiliat în materie de chei reglabile, chei pe care
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
la izvorul vieții dar n-am să reușesc nimic, așa mi-e scris, copiii sunt dincolo de acel perete de lut, susurul apei e șoapta lor adresată soarelui, copacilor și florilor. Așa mia spus și a plecat cu găina cârâind în traista aia mare, atârnată de un umăr. Tu visezi vreodată Mihule? - Rar, și niciodată nu le țin minte. Arătă cu mâna într-o parte, vezi ridicătura ceea de pământ. E un gorgan ridicat de mâna omului. Un fel de mormânt în
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de drum: „Mă, dar tâmpit mai ești, faptul că mâine vei fi la oraș ți-a luat cu totul mințile. Numai un dobitoc nu se gândește deloc la drumul pe care-l parcurge, ci are tot timpul în minte doar traista de grăunțe cu care va fi tratat la sosire. Și ca o dojană mută clătină din cap de la dreapta la stânga și înapoi, ușor de tot ca și cum n-ar fi vrut să deranjeze ceva dintr-un echilibru precar pus direct
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
din operă, Porumboiu, marele moșier modern de la Vaslui, pune la ferma sa de vaci de lapte de la Târzii muzică de operă și spune că producția este mai mare în condițiile astea. Dar de acum asta este altă gâscă în altă traistă, așa că lăsațimă vă rog să mai stau măcar cu gândul pe meleagurile acelea de basm ale Curseștilor... Costică Tănase Poate că unora din zilele noastre, mai ales din cei care propovăduiesc părăsirea țării, li se pare ciudată, sau îmbibată cu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și mărimi, chei, fixe, chei tubulare, articulate, reglabile... Ptiu, mai degrabă nici nu mai aduceam vorba despre chei reglabile, că tocmai la acestea reglabile, mi s-a înfundat. Nu cu folosirea lor care pare mai lesnicioasă decât să aleg din traista cu scule cheia fixă potrivită, ci cu terminologia, sau mai precis cu numele lor, de aceea lansez acum, pe această cale, un SOS, un strigăt de ajutor, ca să fiu și eu consiliat în materie de chei reglabile, chei pe care
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
gong, au intervenit niște decizii politice de sus și poate că, simultan, a fost la fel de dureros modul în care au reacționat unii dintre acești oameni. Sigur, cum spuneam, un număr de eseiști și comparatiști s-au expatriat, și-au luat traista în spin-are și au plecat. S. A.: Să dăm niște nume. V. N.: Toma Pavel, Matei Călinescu și Sorin Alexandrescu, de pildă, inclusiv subsemnatul, aproape simultan în decurs de doi ani, după '71, gata, au plecat. Probabil tocmai pentru că erau (sau
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
pentru că sunt fumător pasionat! În timp ce vorbea, tânărul Bidaru Costică indică locul neocupat din compartiment. În clipa următoare, mama băiatului, o săteancă deschisă la suflet, îmbrăcată pe jumătate orășenește, făcu un semn involuntar de mulțumire și recunoștință și, după ce își înghesui traista și valiza pe raftul de bagaje, se așeză imediat, luându-și odorul pe genunchi. Se vedea pe fața ei că era obosită și că avea ceva necazuri, însă nimeni nu dorea să i le scormonească, adică să o sâcâie cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
încăpăținat, nu vroia și pace. Măcar de s-ar hodini pe pământul pe care l-a iubit, că din pricina lui a murit!... O tăcere apăsătoare se așternu în compartiment. Toți au crezut că discuția a încetat aici. A scos din traista cu alimente un fel de șervet sau basma, cu care a început să-și șteargă transpirația de pe frunte și de pe piept, apoi continuă să-și descarce sufletul. Mi-a spus el când încă trăia: "Și tu și eu l-am
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ce treceau peste macaz cu care urechea se obișnuise. Toți așteptau un epilog mai optimist. Între timp, au terminat de mâncat. Femeia a strâns bucata de pâine și roșiile rămase într-o bocceluță, pe care a introdus-o într-o traistă ceva mai mare, a aruncat ziarul cu fărâmituri la cutia de gunoi și a continuat să povestească în timp ce, Bidaru se vedea copil, în sânul propriei sale familii. Ființa pe care o avea în față era chiar mama lui ce povestea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Mausoleul Eroilor de la Mărășești pe o parte, iar pe cealaltă parte două chipuri față în față. După spusele tatălui său, era vorba de doi regi ai României. În timpul crizei de după al Doilea Război Mondial, părinții au schimbat-o pentru o traistă de mălai. Interesante vremuri. Ce ar fi dacă l-ar provoca la o discuție în legătură cu această temă pe tatăl profesoarei? gândi Bidaru, după care tot el își răspunse: Mai mult ca sigur că se va supăra. De la asemenea oameni nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pană de gâscă, nu s-a bătut și nu a amenințat pe nimeni și nimeni nu l-a amenințat vreodată, iar în geanta cu cinci fermoare pe trei sferturi goală, în afară de sandvișul preparat de Dana, de umbrelă și de o traista ce semăna mai mult cu turbinca lui Ivan, nu avea nici roni, nici dolari, cu atât mai puțin euro sau droguri. Era curat și nu avea nici o legătură cu lumea interlopă. Cine o fi dincolo de faruri și de ce îl luminează
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mult troscot și iarbă presărată ici-colo cu câte un bălegar; câinii lățoși care, când nu se scărpinau de purici lătrau aiurea la lună sau la stele; căruțele prăfuite cu coviltir ciuruit, de drugii cărora erau legați catârii cu câte o traistă cu fân atârnată de grumaz; corturile peticite dar ridicate cu pricepere; măiestria meșterilor ciocănari ce băteau ritmic în nicovalele lor mici, de unde scoteau sumedenie de inele din metale și aliaje colorate, cunoscute numai de ei; copiii trențăroși, mucoși și gălăgioși
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și ce avea în ea? Obișnuită cu ordinea, ca orice adevărată gospodină, încercă să o ridice. Se opinti în zădar. Era prea grea. Aseară, când ne-am culcat era goală, îi reproșă ea soțului; am scos din ea până și traista aceea veche pe care vreau să o arunc! Încercă din nou s-o ridice. Nici de data aceasta nu reuși decât în momentul când își încordă toate forțele. Bidaru nu reacționă nici într-un fel la reproșurile juste ale soției
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
murmura că, de fapt, milioane de ani peste vaduri agale s-u scurs...“ ,, Ascultînd eolitul cum sieși vorbea, noi aflăm că atunci cînd era începutul, doar el se făcea cînd hîrleț, cînd cuțit, cînd topor și cînd armă grozavă... Cu traista largă pe umăr, Cu bățul asămeni întîiei cazmale, Cu ochii bortind oripeunde pămîntul, Cu gîndul cernînd ale vremilor cîrduri, Așa ne-m purtat peste cele hîrtoape Furînd cîte-o sculă din tainița lor. Da... furatu-le-am?... Pooi!... Și anume cam
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
cale de vreo două lungimi de prăjină până la asfințit. Ajungeai stors de vlagă și rupt de foame. Pentru că fiecare bănuț era câștigat cu multă sudoare, nu ne înduram să-l cheltuim pentru a cumpăra ceva de-ale gurii. Aveam în traistă o bucată de malai sau câteva turte din făină integrală, coapte pe plită, pe care le îmbucam la scurtul popas făcut la fântâna de pe șleahul Teișoarei unde ne potoleam setea și ne răcoream obrajii cu apa ei binefăcătoare. Venirea în
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Scofâlcitele își înveșmântau dezmățul în rochii colorate strident. Plozi murdari și mâzgăliți pe față, descărnați și supți de păduchi, rătăceau desculți prin preajma lor. Erau atât de pricăjiți, încât mila îl copleșea pe străin la vederea lor. Câini schilozi mâncau din traista unui prostănac care se puse a-i da sfaturi străinului cum să-și vândă marfa. Sub privirea lui, javrele turbate îl sfâșiau pe nătângul care îndrăznise să-și recupereze desaga. În piață, călătorul era acostat de cămătari și vânat de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nevoile ce îi tulburau liniștea familiei. Surâsul nevinovat care se întindea pe buzele copiilor îl făcu brusc să uite de necazuri. Reveni în tindă unde apucă plosca și o afundă în cofă, umplând-o cu apă. Își luă de pe masă traista cu merinde pe care femeia, grijulie, i-o pregătise de cu seară, și ieși în cerdac. Pentru o clipă se uită spre soare și avu impresia că se privesc ochi în ochi. Simți că i se înmoaie orice răutate din
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]