1,565 matches
-
o să fie mulțumit cu o bucată de stofă. Hunul surâse și încuviință. Apoi se ridică brusc și, din câțiva pași, ajunse la încărcătura de bagaje, pe care Kayuk o pusese pe jos, lângă animale; se aplecă să scotocească într-o traistă și scoase de acolo un mic săculeț din piele de căprioară. Se întoarse, cântărindu-l în palmă. - Uite, spuse, dându-i-l marcomanului. E praf de aur. Ține-l tu. Tovarășii săi schimbară o privire perplexă și se uitară apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
închideau valea, soarele începea să-și arate sfios fața, din spatele păturii învolburate de nori. Audbert se întoarse în casă aproape imediat cu plosca de hidromel și umplu paharul de lemn al femeii, cornul său gol, pe care îl luase din traista atârnată de șa, și cănile de lut pe care, între timp, cei patru huni le desprinseseră de la centură, unde le purtau după obiceiul neamului lor. Odolgan întrebă pentru cine să închine. — Pentru cine ne îndrăgește! propuse Audbert, ridicând cornul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Poate fiindcă îi citise pe față nesiguranța și teama, Balamber adăugă: — Nu face mutra aia. La urma urmei, până acum te-ai purtat bine. Mănâncă fără grijă ce se găsește, gândește-te la răsplată și dormi liniștit. în vreme ce își lua traista de pe cal, Audbert se mulțumi să-i răspundă mormăind ceva, prea puțin convins; burduful de apă îi scăpă din mână și, pe când se întoarse să-l culeagă de pe jos, îl văzu pe Odolgan zâmbind cu răutate și schimbând cu Balamber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
minte; alți conducători, mai importanți și mai apropiați de Gundovek, îi păreau mai potriviți cu acest scop. într-adevăr, o situație ciudată. Cu toate acestea, nu lăsă să se vadă cât era de surprins și, întorcându-se, se duse la traistă să ia ceva de îmbucat. Mestecând o bucată de caș, nu îi scăpă, totuși, nici o clipă din ochi pe huni. Puțin mai târziu, îi văzu pe toți treji și constată, cu surprindere, că își dăduseră jos de pe ei cămășile lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
își răcori fața; apoi, fără să-și scoată bandajul, cufundă din nou mâna în apă și o ținu acolo o vreme, căutând să-și ușureze suferința. întrucât începuse să-l roadă foamea, se duse la calul său și, scoțând din traistă o bucată de carne sărată de porc, mușcă din ea cu lăcomie. Se așeză să mănânce pe o piatră mare, nu departe de bolovanul de care stătuse rezemat prințul Waltan. Mestecând cu fruntea încruntată, porni să reflecteze adânc la ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
făcuse să tacă păsările din copaci, însă tăunii zumzăiau îndârjiți în jurul cailor, corbii se roteau croncănind deasupra unui lan de grâu din apropiere, iar cohorte de furnici mari și înfometate apăruseră de nicăieri printre pietre, de îndată ce Maliban pusese pe pământ traista cu merinde. Deasupra lor, într-un cer de un azuriu intens, cum lui Sebastianus îi părea să fi văzut doar în Italia, nori albicioși se deplasau leneș către răsărit. Mult mai aproape, mici zgomote produse de animale minuscule însuflețeau mărăcinișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Oh, comoara mea, trezește-te! Hai să mergem, Fla... Numele i se stinse în gât. într-un foșnet violent de frunze, din spatele tufișului ieșise un bărbat uriaș, hirsut, incredibil de murdar și complet gol. Nu avea altceva pe el decât traista din piele de căprioară ce o purta pe după gât și niște sandale rudimentare. Cu mâna dreaptă ținea un soi de satâr brăzdat de sânge, iar cu stânga, aplecându-și puțin bustul, trăgea ceva, căutând să învingă rezistența rămurișului. în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
împreună cu Balamber și cu oamenii lui cei mai de încredere, se depărta și începea să hoinărească de la un bivuac la altul, întorcându-se cu o panglică, o brățară ori vreo altă podoabă măruntă, pe care le punea apoi într-o traistă veche din piele de căprioară primită de la Mandzuk, de care nu se despărțea niciodată. Din când în când dispărea, chiar și pentru o după-amiază întreagă, pentru a apărea din nou constant atunci când mingan-ul își instala tabăra. Balamber, care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asemenea unor „arabescuri” migăloase și extrem de rafinate. La noi totul era „accesat” de mână, fața de bancă avea monograma noastră și o broderie centrală ce reliefa un buchet de lăcrămioare. Halatul de laborator avea marginea lucrată într-o dantelă vaporoasă, traista de la atelier era atent personalizată, până și pănglicuța de pe cap avea ceva din rafinamentul și dibăcia mamei. Oricât de mult s-ar fi străduit mama să realizeze acele „punți de comunicare” cu noi, era evident că „vectorul” constant în stabilirea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
asemenea unor „arabescuri” migăloase și extrem de rafinate. La noi totul era „accesat” de mână, fața de bancă avea monograma noastră și o broderie centrală ce reliefa un buchet de lăcrămioare. Halatul de laborator avea marginea lucrată într-o dantelă vaporoasă, traista de la atelier era atent personalizată, până și pănglicuța de pe cap avea ceva din rafinamentul și dibăcia mamei. Oricât de mult s-ar fi străduit mama să realizeze acele „punți de comunicare” cu noi, era evident că „vectorul” constant în stabilirea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
vrea reversul medaliei. Suntem persoana care reflectă oamenii pe care i-a cunoscut, din copilărie până la stadiul de adult, de la părinți până la cercul de prieteni și cunoscuții din prezent. Se spune că “Dumnezeu îți dă, dar nu-ți pune în traistă.” Oamenii pe care-i cunoști îți arată drumul, dar nu te vor împinge de la spate, ci te vor lăsa să alegi singur. Cei care au reușit în viață, au ales drumul cel mai lung, pe care au mers la sigur
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
boabe, cel așezat pe un butoi mare de trebuia să se urce pe scară ca să ajungă sus să toarne strugurii Între cei doi cilindrii care-i zdrobeau când omul Învârtea manivela. Seara când au fost chemați toți la masă, În traista tatălui lui Ionuț, au pus și o bucată mai mare de brânză, o stică de must și câțiva ciorchini de struguri, să aibă și pentru copii. Observase fermierul că omul era harnic și priceput, așa că se hotărâse să-l apropie
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
nu înțelegi că poți avea mereu cerul vieții senin și nu doar cer acoperit de nori prin care doar uneori apare timid o rază de soare. Dumnezeu vrea ca noi să fim fericiți, de aceea ne-a umplut la fiecare traista sufletului cu mii de daruri minunate, ne-a creat o lume perfectă în care să ne putem împlini visele, ne-a așternut la picioare o întreagă paletă de culori pentru a ne făuri fiecare zi cu bucurie, cu iubire, cu
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
toate aparențele. Probabil mergeau acasă la sfârșit de săptămână. Fără îndoială, dacă am fi scotocit în sarsanalele lor, am fi dat peste vase murdare, borcane, sufertașe, chiloți într-o stare deplorabilă, plus ceva maiouri asudate. Cam asta se află în traista oricărui student care merge acasă. Plus ceva cărți, dischete. Ce iei cu tine într-un exod temporar la ai tăi? Lucrurile astea. Toată situația aduce puțin cu dilemele pe care le-a avut Noe când a hotărât ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
vorba ceea - „Mintea țăranului cea de pe urmă.” Numai ia sama, că moș Dumitru o priceput de la început. Ia spune, moș Dumitre, ce ai priceput matale? Măi, măi! Dacă nu pricepeam eu multe în viața asta, apoi îmi mâncau câinii din traistă. Uite ce am înțeles eu din toată tărășenia asta. Întâi și-ntâi, aici îi mâna lui Costăchel, bată-l-ar norocul. Al doilea: tu ai umblat prin sat cu făncialu’ numai de ochii lumii. Al triilea: nu cumva eu trebuie
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nu se dau pe gratis. Așa că... Cum adică? Un hangiu așa de mare nu are câțiva crăițari acolo pentru o gazetă-două!? Da’ ce vorbesc eu. Ori grăiesc la un perete, ori jupânului Froim. Tot una-i. Mai bine caută în traista din coșul căruței... La auzul ultimelor cuvinte, ochii hangiului au avut o lucire scurtă și un surâs pișicher i-a luminat fața, care grăia de la sine. „Așa parcă mai vii de acasă, bade Dumitre”... Bătrânul Țâdulă nu a venit la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ținea de cuvânt. În fiecare seară îl conducea pe Costăchel acasă... Măi Petrache, tu nu ai casă? Te ții hojma de mine, de mi-i și nu știu cum... Costache, flăcăule! Lasă tu mofturile, că nu-ți șade bine. Mai bine răstoarnă traista cu vești din cele jurnale, că-mi crapă măseaua de curiozitate. Nu răstorn nimica. Nici o iotă, să știi! De ce, flcăul tatii? Pentru că în astă seară trecem pe la nașul. Așa spune, băiete. Și nu mai lungi vorba, că aduce pagubă. Au
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
trecut pârleazul, cu bardaca plină cu vin. Hai, băiete, așază-te colea. Trage-ți blidul dinainte, că dacă mai lungești vorba eu leșin de foame. Cum văd eu, măi Costache, ți-o mers bine pe unde ai umblat. Ia descarcă traista! Ho, șatră! Lasă-mă să-mi prind sufletul și ți oi povesti și toaca-n cer... După ce și-au pus burțile la cale, s-au așezat la gura sobei. Vinul aburind gustat gospodărește le dădea chef de vorbă... Strașnic om
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a fost înnourat.” „Nu uita că am fost comandant de batalion” - mi-a spus el tainic. „Ai dreptate, dar fără o busolă poți greși” - m-am îndoit eu. „Tu știi zicala?” „Care?” - am întrebat eu. „Dumnezeu îți dă, dar în traistă nu-ți pune. Când am îmbrăcat echipamentul sergentului, de frică să nu mă ghicească rușii, i-am dat ceasul și busola. Una micuță. Când a văzut asta, sergentul mi-a înapoiat busola și mi-a spus s-o ascund, că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
străini nu-i bine.” - o grăit bătrâna, privindu-ne blajin. „Apoi matale ai cam ghicit, mamaie!” - i-o ținut hangul Filip. „Dacă îi avea o gură de mâncare acolo, te-om ajuta până în seară” - am îndrăznit eu. „Mai este în traistă ceva, dar îi puțină. Până una-alta, mâncați ce este și eu trag o fugă acasă, fac mâncare și îndată-s înapoi” - o grăit bătrâna, bucuroasă. „Că bine zici, bre!” - o aprobat-o moșul. Cât ai bate din palme, bătrânica
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de la Săptămâna, Luceafărul, Flacăra. Lătratul național-stalinist avea drept scop nu doar să compromită și să amuțească o voce care se separa de cor, ci să silească alogenul a-și da, În sfârșit, seama că a venit momentul să-și ia traista În spinare. În 1982, nu știam că până la urmă „va veni o seară” și voi pleca și eu, cum scria Fundoianu, nici că voi ajunge cândva la Bard College, coleg cu cea care scrisese peste ocean memorabila frază despre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
vom pierde avionul.” „Aha.” „Deci, când trenul s-a pus în mișcare, roțile au bătut zgomotos ritmul tadam-tadam și toți călătorii au făcut un pas înapoi. Doar știi cum sunt trenurile noastre. De patruzeci de ani, când pornesc ele, în traistele țărăncilor se sparg ouăle și sticlele cu vin. Și trebuie să-ți păzești bătăturile, să nu-ți calce pe ele cineva. În tren erau o mulțime de soldați morți de beți, cântau cântecul lor despre o fată numită Maria, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și aceea a fost prima și ultima oară când mama mi-a curățat picioarele. Aveam nouăsprezece ani.” „Ți-a legat și șireturile, cum îmi faci tu uneori mie?” „De asta m-am îngrijit singur. Tata a pus lângă mine o traistă cu pâine, slănină, brânză, roșii și mere. Găinile și canistra cu vin și-au ocupat locul în față, lângă el. Apoi am pornit la drum. Știi tu cum se pune în mișcare o căruță cu boi? Nu știi? La drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fi putut arunca semințe. Dacă aș fi rămas la țară, sigur că și eu aș fi avut asemenea brazde la ceafă și mâinile ca niște buturugi. Lângă tata, gâturile găinilor se legănau moale dintr-o parte în alta și din traistă urca un miros de slănină. Era liniște. Nu se auzea decât uruitul roților noastre pe piatră. Din când în când ajungea până la mine, din față, vocea tatei. Vorbea cu boul.” „Cum se vorbește cu un bou?” „Hăis, cea, hooo... Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ușa gării, erau scrise numele multor localități. Le știam doar din auzite, de văzut nu văzusem nici una. Am luat găinile moarte, legate între ele cu o sfoară, și le-am aruncat pe umărul stâng. Pe umărul drept mi-am agățat traista cu merinde și am urcat în vagon. În tren te înăbușeai de căldură, ca totdeauna la noi în august, iar banchetele erau acoperite cu pielea maro plină de crăpături care se vede și astăzi. În jurul meu oamenii strigau și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]