1,405 matches
-
apartamente din concesiunea franceză, care se ridicau ca un miraj din canale și orezării. Ghidîndu-se după roiul de muște care dansa deasupra capetelor lor, prizonierii se mișcau de-a lungul drumului de țară, spre Nantao. Peste movilele funerare și vechile tranșee, se auzea zgomotul avioanelor americane care bombardau docurile și stațiile de triaj din nordul Shanghai-ului. Tunetul bubuia la suprafața orezăriilor inundate. Focul antiaerienei lumina ferestrele clădirilor de birouri de-a lungul Bund-ului și aprindea firmele de neon stinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din parcare. Drumul spre Shanghai trecea pe lîngă intrare, Îndreptîndu-se spre suburbiile sudice ale orașului. Nimic nu mișca pe cîmpurile din jur, dar la vreo trei sute de metri mai departe, un pluton de soldați chinezi ai regimului marionetă ședea În tranșeele antitanc, lîngă șosea. Purtînd Încă uniformele spălăcite verde-portocaliu, stăteau pe vine, lîngă o sobiță de cărbuni, ținîndu-și puștile Între genunchi. Un ofițer ieși din tranșee și așteptă, cu mîinile În șold, uitîndu-se la Jim cînd acesta păși pe șosea. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
trei sute de metri mai departe, un pluton de soldați chinezi ai regimului marionetă ședea În tranșeele antitanc, lîngă șosea. Purtînd Încă uniformele spălăcite verde-portocaliu, stăteau pe vine, lîngă o sobiță de cărbuni, ținîndu-și puștile Între genunchi. Un ofițer ieși din tranșee și așteptă, cu mîinile În șold, uitîndu-se la Jim cînd acesta păși pe șosea. Dacă o să se apropie de ei, or să-l omoare pentru pantofii lui. Jim știa că era prea slab ca să meargă pe jos pînă la Shanghai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Drumul era un meridian pustiu care Înconjura o planetă părăsită de război. Jim urmă bordura de iarbă, călcînd printre saboții rupți și hainele zdrențuite lăsate de prizonierii britanici pe ultimii metri ai marșului lor spre stadion. Pe ambele părți erau tranșee bombardate și cazemate, o lume de noroi. Pe panta unui șanț antitanc plin de apă, printre cauciucuri și cutii de muniții, zăcea trupul unui soldat chinez, cu uniforma portocalie ruptă pe fundul și umerii lui umflați, strălucind de o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
opt sute de metri distanță de lagăr. Zgomotul avionului B-29 slăbi, ajungînd un huruit Înfundat. Jim fu tentat să-l urmeze pe Price și pe oamenii lui și să se ofere să-i ajute. Parașutele aterizaseră În spatele unui vechi sistem de tranșee. Pierzîndu-și cumpătul, englezii alergau În toate direcțiile. Price se urcă pe parapetul unei redute de pămînt și făcu semn cu pușca, furios. Unul dintre oameni alunecă Într-un canal puțin adînc și făcu cercuri În ierburile de apă, pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
biroul comandantului. Acum, poveștile lui cusute cu ață albă aprinseseră imaginația lui Price și era prea tîrziu să mai dea Înapoi. La o sută de metri de locul de parcare, părăsiră drumul și se opriră Între două taluzuri ale unor tranșee antitanc. Price și Tulloch, amîndoi Îmbătați de vinul de orez, ieșiră din cabină. Își aprinseră țigări, uitîndu-se pofticioși la stadion. Price lovi marginea camionului cu pușca. Cu o voce batjocoritoare, strigă: — Shanghai, Jim... Doar un ocol, Jim, Îl asigură Tulloch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu bidonul de apă dus la gură, o mitralieră ascunsă îi perforase fruntea cu un lanț de găuri, de la o tâmplă la cealaltă. Auzeam cu toții, parcă, glasul de goarnă cu care trompetul adunase iar rândurile decimate, pentru un asalt al tranșeelor germane. Era impresionant tabloul deținuților așezați, pe rogojină, în jurul său. Pâlpâitul lumânării arunca un dans de umbre și lumini pe chipurile ascultătorilor. Nenea Mihalache îi sorbea cuvintele. El avea o mână bandajată. În fiecare zi își desfăcea pansamentul, ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Happy Time, condusese un La Salle furat până în fața ușii sergentului Turner „Buzz” Meeks, apoi trăsese câteva focuri de armă în peretele camerei de zi și o luase la picior. Un an mai târziu, când Fud a mierlit-o în tranșeele de la Guadalcanal, comandantul lui de escadron i-a trimis lui Buzz o scrisoare. Ultimele cuvinte ale fratelui mai mic sunau cam așa: „Spune-i lui Turner că-i mulțumesc pentru revistele porcoase și pentru sandvișuri”. Tâmpit, dement, sentimental, lunatic, idiot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
coborâm din căruțe, să nu ne așezăm pe zonă... Așa începe o nouă etapă a vieții familiei noastre, drama cu neajunsuri, suferințe și dureri, care ne-au cuprins deopotrivă. Am trăit spaima bombardamentelor de la Ploiești, găsind scăpare în ascunzișuri și tranșee. Apoi, ce greu a fost în perioada foametei, când părinții căutau hrană pentru supraviețuirea noastră. De aceea n-am avut stabilitate, căutam mereu locul unde să rămânem definitiv. Timp de un an am rămas singură printre străini crezând că sunt
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
alta, ci așa cum s-au întrepătruns și vor curge împreună până la capăt. Am scos la vedere puțină literatură, e adevărat, dar am publicat imens în cei 25 de ani, cât am scris cu carnetul de note pe marginea baricadei și tranșeei, chiar ce am publicat în "Flacăra", înainte de 1989, sunt lucruri reale despre oameni reali, atât cât s-a putut vorbi despre realitatea vie în acei ani, ca să nu mă înhațe cu texte propagandistice securistul care l-a înlocuit pe Adrian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
parcă se prăbușea cerul peste pământ. Apoi alte bubuituri, din ce In ce mai apropiate. Dr. Urbanovici navali În sală, strigând: „Dom' Profesor, e bombardament; ce facem?" Răspunsul maestrului veni prompt și hotărât: „Că la regulament: toată lumea care poate merge, la adăposturi!" Erau niște tranșee adânci, săpate ad-hoc În grădina din dosul spitalului. După câteva minute de larma pe săli, semn că personalul, răniții autotransportabili fugeau Încolo, s-a lăsat o liniște care putea să nu prevestească a bine. Într-adevăr, avioane sovietice vâjâiau pe deasupra
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
PDL alcătuite din oameni capabili care așteaptă un semnal. Luptătorii așteaptă să vadă că se ridică steagul și se pleacă la atac. Acesta e mesajul meu pentru partid: ridicăm steagul și plecăm la atac. Nu am nicio îndoială că din tranșeele partidului se vor ridica și soldații. Important este să retrezim entuziasmul care a purtat PDL din victorie în victorie și e păcat să risipim istoria partidului pentru câteva orgolii. Cuvintele mele pentru toți colegii din partid sunt: unitate și atac
Cătălin Predoiu, mesaj pentru PDL: Ridicăm steagul și pornim la atac by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/36471_a_37796]
-
să pară sever, ba chiar Încerca să-i terorizeze pe cei din jur țipând la ei și certându-i. Dar venind de la el, mustrările se dovedeau a fi politicoase și nejignitoare. —A! Excelență! Herr Major General von Nisan! Direct din tranșee! Ar trebui să-ți dăm o medalie! Fima spuse timid: —Am Întârziat puțin. Îmi pare rău. Am alunecat la intrare. Cu ploaia asta de-afară... Wahrhaftig răcni: A, da! Din nou Întârzierea asta fatală! Din nou această force majeure! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
asistente sociale energice, care Își ia inima În dinți și coboară În primele linii ale mizeriei. După cafea se ridica și se dezbrăca hotărâtă, aproape fără un cuvânt. Făceau sex rapid și se ridicau imediat ce terminau, ca niște soldați din tranșee, după ce Împărțeau o cutie de conserve Între două bombardamente de artilerie. După ce făceau dragoste, Nina se Încuia În baie, frecându-și trupul slab, iar după aceea, ca Într-un fel de ritual, chiuveta și closetul. Abia apoi se așezau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Între sânii ei grei și calzi, de parcă ar fi Încercat să se ascundă de ea chiar Înăuntrul ei. Stătură Îmbrățișați, lipiți unul de altul, aproape fără să se miște, ca doi soldați care se Înghesuie unul În altul Într-o tranșee bombardată. Și ea Îl imploră În șoaptă: Numai să nu vorbești. Nu spune nimic. Mi-e bine cu tine și așa. Îi apăru În fața ochilor Închiși viziunea aproape palpabilă a câinelui căsăpit, contorsionat și pierzând ultimele picături de sânge cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
puteai ordona procesului de recuperare unde să se oprească. Continuase acest proces, transformându-se În artist. Ridicându-se de la statutul de cantitate neglijabilă, de care te puteai lipsi, un fitecine care aștepta să fie măcelărit cu o unealtă de săpat tranșee (Eisen spunea că văzuse asta Înainte să evadeze din teritoriul ocupat de naziști și să ajungă la ruși - oameni prea neînsemnați ca să se irosească gloanțe pe ei, cărora li se spărseseră capetele cu lovituri de lopată); Înălțându-se iar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Așa gentlemeni. Evident ne au pe noi la care să arate cu degetul - și noi nu suntem așa de minunați. Cred că explozia asta de poponari a fost cauzată de războiul modern. Un rezultat al lui 1914, măcelul ăla din tranșee. Bărbații erau aruncați În aer. Era evident mai sănătos să fii femeie decât bărbat. Era mai bine să fii copil. Cel mai bine e să fii artist, o combinație de copil, femeie sau derviș - asta vreau să zic, derviș? Șaman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de pe drum, cufundate În nisip, naufragiate pe dune, multe ardeau - toate aceste vehicule, transportoarele de trupe, tancurile, camioanele, mașinile ușoare făcute una cu pământul, roți eliberate, scăpate; și Împânzind zona În jurul acestor mașini, morții. Erau În jur poziții săpate, amplasamente, tranșee și În ele de asemenea, se aflau sute de cadavre. Mirosul era ca de carton ud. Hainele morților, maro-verzui, pulovere, tunici, cămăși, erau Întinse de umflare, de gaze, de fluide. Brațe, picioare, gigantice umflate, prăjindu-se la soare. Câinii mâncau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
asemenea, se aflau sute de cadavre. Mirosul era ca de carton ud. Hainele morților, maro-verzui, pulovere, tunici, cămăși, erau Întinse de umflare, de gaze, de fluide. Brațe, picioare, gigantice umflate, prăjindu-se la soare. Câinii mâncau prăjeală de om. În tranșee, trupurile se sprijineau de parapete. Câinii veneau șovăitori, târâș. Locuitorii fugiseră din taberele pe care le vedeai ici și colo - corturile joase, ca de beduini, dar făcute din acoperitori de lăzi aruncate din vapor, bucăți de polistiren, foi de celuloză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
istoric de meserie, care se pretindea neutră în stilul tipic elvețian. Pe cât de politicos se purtau unul cu altul în calitate de cunoscători în materie de vinuri, pe atât de categorică rămânea distanța dintre ei atunci când era vorba despre criminalele lupte din tranșee. Războiul lor nu se termina. De împăcat, nu puteau fi împăcați. Ceva rămânea nerostit. Nici eu - cu privirea ațintită spre farfuria de argint care era Lago Maggiore - nu i-am mărturisit lui Erich Maria Remarque că, în ciuda lecturii cărții sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a foamei. Unul la un colț de stradă, voinic, întreg, muntean, nu târgoveț, deși în straie de oraș rupte, se uita la fiecare trecător cu ochi negri, mari, aprinși, lacomi. Se apleca neașteptat și te speria. . . Un lup de prin tranșee, hămesit dar neistovit, venit de spaima pustiului spre miezul orașului la zgomot și lumină, strângând dinții neputincioși, dar mâncând cu ochii prada frumoasă, proaspătă. Câteva zile în șir l-am văzut la același colț al Fântânei cu Calea Victoriei. Ocoleam de câte ori
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
stelele... În zadar te mai caut Nu mai pot să rămân paravanul tăcerii dezbrăcate de golul nesfârșit al cuvintelor. În zadar te mai caut ... LICĂRUL LUNII Visul mi s-a făcut pârtie de iad, unde lupii s-au ascuns în tranșee de nori, m-au căutat să mă ningă prin timp, dar n-au găsit decât sufletul meu prea alb de iubire. Orașul oftează în muzica gerului, poeții sunt triști în blesteme, mi-adun pribegia și lacrimi îmi cad la ușa
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
i se putea bănui sursa. Deodată Gosseyn văzu o balustradă tăindu-i drumul. Lăsă distorso-rul și avansa cu prudență. În ultima clipă se lăsă în patru labe. În secunda următoare, privea printre barele balustradei, în fața lui se adâncea o enormă tranșee cu pereți metalici, care reflectau mat lumina lămpilor atomice amplasate din loc în loc, în lungul giganticelor ziduri curbate. Tranșeea avea circa 3 kilometri lungime, un kilometru și jumătate lărgime și 800 de metri adâncime. Ocupând jumătate din fund, se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
În ultima clipă se lăsă în patru labe. În secunda următoare, privea printre barele balustradei, în fața lui se adâncea o enormă tranșee cu pereți metalici, care reflectau mat lumina lămpilor atomice amplasate din loc în loc, în lungul giganticelor ziduri curbate. Tranșeea avea circa 3 kilometri lungime, un kilometru și jumătate lărgime și 800 de metri adâncime. Ocupând jumătate din fund, se afla un transportor spațial. O navă cum pământenii nu și-ar fi imaginat decât în visel" cele mai delirante. Proiectanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
acasă s-ar fi putut amuza zicând soțiilor: "Ei, și acum ne vom lua un concediu de 500 de ani și vom pune'un milion de desenatori la treabă la planul unei nave interstelare de 3 kilometri lungime." Nava din tranșee abia dacă era puțin mai mică. Pupa sa ascuțită se înălța, ca o înotătoare dorsală de rechin, până la 30 de metri da plafon. Alături ar mai fi avut loc încă un transportor de aceleași dimensiuni, în cazul în care cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]