1,267 matches
-
îl îndreaptă spre antisemitism și anti-catolicism, ale căror expresii furibunde îl însoțesc până la moarte. Black remarcă, în cuvinte impresionante, "măsură tragediei"173 lui Chapman, pe care propria sa adresă de la Coatesville o indică precis: "anti-ideologul cade victimă ideologiilor; omul care transcende ura devine prada sa"174. Acest fapt, estimează Black, nu face decât să sublinieze "triumful" spiritului în momentul "său" Coatesville, când, "cel puțin pentru câteva minute, într-un magazin gol dintr-un orășel obscur al Pennsylvaniei, convingerile diverse ale lui
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
demnității din stabilitatea economică"427, singura posibilitate rămasă pare să fie, firesc, cea "spirituală": "astfel, demnitatea categorială a rasei superioare era rețeta perfectă în această situație"428, apreciază criticul. O "spiritualitate", oximoronic, "materială": partea "spirituală" vine din caracterul său ce transcende prozaicele interese economice, în timp ce partea "materială" este conferită de vizibilitatea dușmanului, calitate mereu atractivă din punct de vedere psihologic, după cum apreciază Burke. Criticul ne îndeamnă să observăm un alt factor psihologic exploatat eficient de către conducătorul fascist: Hitler a observat, în
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
comune în vederea realizării celui mai pretios țel al omului: dreptul de a se autoguverna. Lewis apreciază: "Armonia cosmică a acestei povești funcționează perfect în sensul prezervării cadrului mitic al discursului"548, în timp ce povestea transformă istoria însăși într-o "lecție ce transcende circumstanțele contingente"549, transmițând tuturor un mesaj atemporal. Însă, continuă Lewis, America înseamnă mai mult decât trecutul său; ea înseamnă, în aceeași măsură, viitorul. Astfel, responsabilitatea fundamentală a individului devine aceea de a "își urma visul", în baza libertății de
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Rugăciunea este un act de mare înțelepciune, care întrece orice frumusețe și vrednicie. Rugăciunea autentică, cea care ne unește cu Cel de Sus, nu este altceva decât lumina și puterea care se pogoară asupra noastră din ceruri. Prin esență, ea transcende planul nostru uman. Pentru lumea aceasta, este izvor de energie și bogăție spirituală”. Rugăciunea este prima posibilitate a omului de a sta în legătură și de a comunica cu Dumnezeu. Ea este cea mai directă cale de a ajunge la
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ce alcătuiește conștiința, și de care nu reușim să ne dispensăm fără daune, tot așa cum nu reușim să ne despărțim, fără daune, de universul material și uman. Acest mediu nu ar fi altul decât Ființa imanentă tuturor ființelor, care le transcende pe toatenumită Dumnezeu. Am putea, deci, să comparăm simțul sfințeniei cu nevoia de oxigen, iar rugăciunea ar prezenta o oarecare asemănare cu funcția respiratorie. Ea ar trebui considerată ca agent al legăturilor naturale între conștiință și mediu, ca o activitate
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ierarhii pe de o parte și cea revoluționară, egalitară-pe de alta-se înfruntă în numele dreptului de a trăi, în numele proprietății. Nu poți trăi fără politică iar politica este convenție, este supunerea în fața unor reguli arbitrare, profund nedrepte dar asumate. Religia transcende politica, este dincolo de politică, dar nu o sfidează. „Dați Cezarului ce este al Cezarului” - acesta a fost mesajul lui Hristos. Hristos nu este un uzurpator al lumii acesteia, ci un supus al ei. Cele două mulțimi - turme după Nietzsche - ajung
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
divin pe care îl repetă orice ritual sau gest profan; comportamentul omului arhaic demonstrează că actele umane, obiectele lumii exterioare "nu au valoare intrinsecă autonomă"66. Ele dobândesc valoare și devin reale numai prin participarea la o realitate care le transcende: "Printre atâtea pietre, o piatră devine sacră - și în consecință se îmbibă de Ființă - fie pentru că ea constituie o hierofanie sau conține mana, fie pentru că forma ei acuză un anumit simbolism sau comemorează un act mitic etc. Obiectul apare ca
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de confirmări în vreuna din scrierile lui Eliade (memorii, jurnale, publicistică etc.). Rămâne, în schimb, posibilă o interpretare prin grila unor teme și idei recurente în proza lui Eliade, povestea putând fi citită fără referință la evenimente istorice, deoarece "geniul transcende istoria". Cucoaneș este un élu, "un chemat împotriva voinței sale, o țintă individuală a miraculosului". Tânăr și "mulțumit cu anonimatul său", este lovit pe neașteptate de macranthropie, metaforă a "chemării profetice". Mesajul lui Cucoaneș, decriptat cu greu de povestitor, "vox
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Podul, orientarea cuplului menționat se realizează prin cartea citită bătrânei (care nu poate muri până nu se întoarce acasă) sau prin hartă, iar în cazul locotenentului de roșiori, prin ritual. Onofrei, naratorul-hermeneut, dezvăluie "misterul activ al Podului, necesitatea de a transcende cunoașterea simbolic-conceptuală și accederea la esența lucrurilor prin identificarea ultimă Atman-Brahman (...) Trecerea podului se întâmplă mai ales în momentul favorabil al celei de a doua nașteri, marcat simbolic în text prin deschiderea ritualică a celei de a doua sticle"350
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în forma cu prefix restrictiv, a Athanásios, traduce unul dintre conceptele-cheie ale hermeneuticii eliadești, "simbolul favorit al lui Eliade" (Mac Ricketts), coincidentia oppositorum, termen al abolirii condiției umane. Forma Athanásios nu ar fi redat ideea contrariilor care coincid sau se transcend; or, spectacolul nu înseamnă doar nemurire, ci și o revelație a morții, o pregătire neîntreruptă pentru moarte. Alăturarea "numelui sfânt", Ieronim (Hierónymos, hieros "sfânt, sacru", onoma, nume) vine să confirme "modelul mitic" (v. și Uniforme de general, Incognito la Buchenwald
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
între om și misterul existențial sau transcendent. Raționalitatea este o structură sau caracteristică a cunoașterii, dar de aici nu se poate deduce raționalitatea obiectului cunoașterii. Dimpotrivă, spune Blaga, în ordinea censurii, din raționalitatea cunoașterii se poate conchide că misterul existențial "transcende categoric posibilitățile cuprinderii prin rațiune"118. Dacă lucrurile stau astfel, înseamnă că introducerea ideației dogmatice și a minus-cunoașterii nu înseamnă o angajare în iraționalism. Dacă, totuși, avem o astfel de angajare, este vorba de un iraționalism de un tip mai
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și potențializarea absolută a celeilalte, adică dispariția ei, la Lupașcu tot logica, în accepția ei dinamică, însă, este capabilă să mențină contradicția"540. În sfârșit, pentru Lucian Blaga metoda antinomiei transfigurate este o modalitate de raportare la acele realități care transcend cunoașterea și logica obișnuite și o formă de potențare a misterului lor. Pentru Ștefan Lupașcu, logica dinamică a contradictoriului are aspectul unei forme de raționalizare, chiar dacă una mai suplă decât cea pe care o permite logica clasică. Altfel spus, demersul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Basarab Nicolescu închide practic o buclă pe care o deschisese Lucian Blaga prin ideea antinomiei transfigurate. Blaga urmărea o metodă care să dea seama de mister fără a-l distrugă. Urmărea o cale prin care să poată formula ceva ce transcende capacitatea noastră de cunoaștere, neraționalizabil. După ce am cunoscut ontologia și epistemologia transdiciplinarității, putem înțelege mai bine acest efort al său, îi putem sesiza raționalitatea. Am putea spune că ceea ce i-a lipsit lui Blaga pentru ca transfigurarea să devină o metodă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
să fie interpretate ca teorii paraconsistente. Ideea lui Blaga cu privire la un alt mod de a le înțelege, funcționând eventual după o altă logică, consonează cu ideea teoreticienilor paraconsistenței. Metoda lui Blaga preconizează o nouă formă de cunoaștere, adaptată situațiilor ce transcend gândirea obișnuită. Contradicțiile sunt astfel de situații, încât minus-cunoașterea ar putea fi interpretată ca intrare într-o raționalitate de tip paraconsistent. Însă, acestea sunt doar "asemănări de familie", ca să folosesc un termen deja consacrat, fiind destul de greu să apropiem mai
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a fi altfel cu putință, dar se rostește în sensul noii perspective, în lumina transparenței. Reducerea realului la substrat este procedeul fenomenologic ce vizează formele organice, pentru a afla dedesubt "o stofă materială anorganică, omogenă și informă"15. Imaginația asociativă transcende datul real, situându-l într-un plan de maximă libertate, acolo unde forma e de-formată până la epura strălucitoare a informului. Aici opera de artă încă nu există, dar e deja prefigurată în chiar apariția preformală a unui sens care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Natura însăși dobândește chip, întemeietor și rostitor, fiind astfel "slujitoarea unei destinații de slavă", căci ea "se adeverește purtătoarea posibilităților infinite de creștere și arătare"1. Natura e ca atare destinată să se depășească prin slujirea unei desăvârșiri care o transcende în starea ei de natură pură, autosuficientă, purtând în sine posibilul infinitului care îi dă sensul creșterii și al arătării. "Este vorba - adaugă poetul - de-o aproape invizibilă conversiune lăuntrică" a ochiului care privește, căci a vedea natura în acest
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Apa e rostirea însăși, trecerea neodihnită a posibilului prin fața ochilor. Este imaginea prin excelență a ființării non-discursive, a cuvântului "orb", neașezat în albia vreunei guri. Nu e chiar vocea anonimă prin care se rostește deschiderea veșnicului început, inepuizabilul care ne transcende la nesfârșit? O încercare a nevederii, suprema desfacere din pânza vizibilului: "și pune-mă cu orbii la-ncercare/ - și dacă ochiul meu va cere suma/ staturilor cu pulberea, și dacă/ voi zice încă: Vie-n lucruri soare!/ - așează-mă din
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care există ca și cum n-ar fi, afirmând - de la sine - un subiect care se știe, se impune în raport cu nedeterminarea înconjurătoare. Altfel spus, e un subiect fără predicat al ființării; el atârnă doar de sine, întru sine, în miezul posibilului care îl transcende. Autoafirmare care aproape se dezminte, deoarece "numai o rece căldură pâlpâie lânced din lampă", iar în lumina vagă a acestei infraexistențe nimic nu este ori abia mai este. Să fie oare capătul de drum al ființei ce se stinge, adunarea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unei alte imagini: "Astfel gândești despre aburul care se înalță/ din vrejul strivit sub călcâiul de înger/ sau de om trecător, amărui și fierbinte". Sclipirile dispariției sunt doar imaginile prin care se pune în lumină originarul unui semnificabil care le transcende. Căci despre aburul care se înalță din vrejul strivit sub călcâiul unui înger nu se poate gândi decât în imagini, la fel cum despre pasul omului trecător nu ne putem face o imagine decât în trecere, spre ceea ce se arată
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fără existență de sine. Devine trup nevăzut, inaparent, căci forma sa nu e trupească, a trupului însuși; ea transpare în nelimitarea care o scoate din vedere, o supune și o transpune în transparență. Dacă în lumina divină esența trupului își transcende manifestarea, cu atât mai mult sufletul își eclipsează imaginea proprie, se retrage în asemănarea cu altul: "Luminează, Doamne, cu-ntuneric/ ceasul zilei cel întunecat,/ sufletul închis în semnul sferic,/ întru văzul Tău, nelimitat!" A lumina cu întuneric pune condiția developării
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a marii iubiri și a marilor seducătoare o nouă legitimitate. Căci, după cum putem înțelege, acest joc amoros facilitează pregătirea pentru iubire. Construirea unei identități, a unui personaj, după chipul starurilor de pe ecran. De la star la midinetă Acest nou imaginar colectiv transcende, desigur, clivajele de clasă. În anii '20, observă cu ironie Maurice Sachs, "toate femeile din lume erau ca Mary Pickford, iar apoi ca Greta Garbo". La fel, spre sfârșitul anilor '30, în întreaga Franță se răspândește moda impermeabilului și beretei
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de anvergura UE nu poate fi demolată de votul a 2-3 milioane de oameni. Oricum, votul nu vizează bazele Uniunii, ci doar unele prevederi revizuibile. Evoluția UE nu poate fi oprită, așa cum nu poate fi stopată globalizarea ca proces care transcende voința oricărui individ sau guvern. De aceea, euro-scepticii jubilează degeaba. 26 iunie 2008 Revizuirea unui tratat La 1 iulie 1968 a fost semnat un document istoric: Tratatul de Neproliferare Nucleară (TNP). La el au aderat 189 de țări, adică, practic
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
în ea fiindcă nu cunoaște decât lupta, își pune capăt zilelor convins că a căzut pradă răzbunării divine și a nedreptății Atrizilor. În fapt, e victima propriei sale determinări, a treptei sale de condiție umană pe care n-o poate transcende (p. 56). Din perspectiva veacului al V-lea, exprimată de Odiseu, simbolul pasiunii cunoscătoare, Aiax apare ca paradigmă a condiției umane neluminate de gândire (p. 57). Confruntat cu alte stări de lucruri decât acelea cunoscute de el, eroul lipsit de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
înțelepciunii populare și scoboară nivelul tragediei pe tărâmul psihologic (p. 337). El prezintă omul în dimensiunile sale naturale, în timp ce precursorii săi îl creează pe omul culturii, valorificând în el acea nouă dimensiune ce apare numai în clipa când ființa omenească, transcendând natura ei telurică, afirmă, în fapta liberă a conștiinței, esența ei spirituală. Concepția lui Euripide imprimă tragismului caracterul pur patetic, pe când tragicul eschilian este activ, eroic, creator (p. 337). Tot astfel, Zoe Dumitrescu-Bușulenga consideră că viziunea tragică a lui Sofocle
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Margueritte (La Garçonne, 1922) sau al lui Raymond Radiguet (Le Diable au corps, 1923). Chiar dacă "furia de a trăi" caracterizează mai ales o elită socială, bucuria de a trăi momentul după suferințele și neliniștile războiului este un fenomen general care transcende categoriile și statutele sociale, iar aceasta se prelungește mult timp după ce crahul de pe Wall Street va fi anunțat sfîrșitul erei prosperității. Timpul cortegiilor de greviști, al marșurilor foamei, al supelor pentru săraci, al răspîndirii nazismului și fascismului nu este lipsit
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]