2,431 matches
-
divinatoriu. Aici basorelieful indică nu atât chemarea zeului cât stringența ascultării și urmării sale, nu atât dăruirea divină cât imedialitatea survenirii unui nou moment de ruptură, de sfâșiere metafizică în care omul cade sub condiția pasului temporal spre moarte iar transcendența se reabsoarbe din revelație și dăruire în taina ascendențelor nepătrunse. În acest sens, sculptura în basorelief induce senzația unei retopiri ce stă să survină, unei reasimilări aplatizante spre solul uniform și anonim din care s-a înălțat întru contur și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
s-a înălțat întru contur și formațiune solicitantă de loc în spațiu. Privind spre această sculptură, credinciosul trebuie să-și recunoască spiritualitatea dar și realitatea brută a corporalității sale, realitatea ce-l ancorează efemerității permițându-i doar atingerea revelatorie a transcendenței și nu staționarea prematură în extensiile sale absolute, atingere pe care o poate rar împlini și des rata. Așezarea relicvele-mărturii în templu nu susține propriu-zis credința ce înfruntă dual îndoiala, ea solicită credință în fapta, în acțiunea zeului ce a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
solicită credință în fapta, în acțiunea zeului ce a coborât miraculos peste un moment al trecutului consumat. O astfel de coborâre iluminantă preschimbă acel moment temporal într-o clipă abisală a miraculosului, într-o breșă atemporală ce marchează cu pecetea transcendenței deschise grosierul materiei tranzitorii. Amprenta zeului rămâne închistată elementelor substanțiale din imanent cărora le împrumută sfințenia sa radiantă ca factor spiritual evocator și taumaturgic. Prin relicvele-mărturii, conștiința deschisă întru credință Divinității, este vindecată la nivelul profunzimilor pulsative de însemnele așezării
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a lui ce-l încadrează limitativ. Așezarea și închinarea în fața relicvelor-mărturii ale prezenței divine active dincolo și peste timp determină, pe fundalul credinței și prin fluxurile sfințeniei propagate spre eul extaziat, transfigurarea conștiinței într-o nouă fereastră atemporală prin care transcendența își revarsă abisurile izbăvitoare. Aici individualitatea credinciosului devine ea însăși o relicvă-mărturie a Divinității, un fond imprimat decisiv cu prezența și acțiunea zeului ce sustrage temporalului elementele ce și le asumă epifanic. Așadar, funcționalitatea relicvelor-mărturii în aria templului este împlinită
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
constant o absorbție spre înălțimi, absorbție în care ea însăși ca structură materială tinde să se ancoreze ascendent. Conform unei astfel de matrițe primordiale, arhitectonica templului trebuie să reflecte asemeni unei oglindiri amplificate parcursul mistic al credinciosului individual spre piscurile transcendenței dar și strângerea laolaltă, așezarea împreună a multitudinii de credincioși care-și împletesc venerările zeului într-un flux conic, într-o cascadă spirituală cu torentul inversat dinspre extensia pluriformă a mulțimii către ascuțișul ce focalizează totalitatea proiecțiilor spre Divinitate activate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
prin ritual și în jurul impulsiunilor sale modelante. Astfel, proiectul arhitectural materializat, relicvele-mărturii, creația picturală și sculpturală, ritualul oficiat de sacerdot toate aceste constituiente definitorii pentru templu deschid spre Divin și indică prezența sa activă. Conexiunile amintite între aceste elemente și transcendență au drept centru al dinamicii lor conștiința sublimată a credinciosului. Dar, pentru ca această sublimare, această proiecție lăuntrică în sublimul îmbrățișării cu zeul să poată surveni, se impune existența prealabilă a reculegerii mistice individuale. Ea reprezintă aici un fond primordial, o
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
prealabilă a reculegerii mistice individuale. Ea reprezintă aici un fond primordial, o temelie spirituală vitală în absența căreia ego-ul ce intră în templu pășește în golul crepuscular al non-spiritualului, al ne-asumării dialecticii dintre credință și îndoială, dintre ascensiunea spre transcendență și prăbușirea în ratarea ei. A trece pe lângă mormântul celor care ne-au fost dragi, a străbate un peisaj viu al naturii mereu active sau a te intersecta cu spectrul unei mari creații artistice fără survenirea reculegerii interioare semnifică alunecarea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ro Bun de tipar: 2010 • Apărut: 2010 • Format 12,5 × 19,5 cm Iași, str. Lascăr Catargi nr. 43 cod 700107 Tel. Difuzare: 0788.319462; Fax: 0232/230197 editura ie@yahoo.com; www.euroinst.ro MARIUS CUCU 2 1 4 3 Transcendența activă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
este inseparabilă de conceptul în sine. Dar în ce fel s-ar putea afirma valoarea, în absența persoanei? Trebuie să mă refer din nou la analiza mea asupra reducției lui Husserl, și la modul discutabil în care metoda sa neagă transcendența. George auzi un zgomot slab în spate și se răsuci pe călcâie, speriat. Dar totul era în ordine. John Robert se întorsese pe cealaltă parte și sforăia mai încet. George rămase o clipă nemișcat, în timp ce simțurile i se învârtejeau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
favorizează extazul împărtășit. Sunt ca și riturile anodine sau exacerbate prin care microtriburile contemporane își exprimă afinitățile elective. Prin care ele transfigurează cotidianul dominat de o logică pe de-a-ntregul comercială într-o realitate spirituală care, ascunzân-du-se uneori sub masca transcendenței, nu este mai puțin profund umană: ceea ce eu trăiesc împreună cu ceilalți, aici și acum. Practici încarnate, încarnare care trebuie înțeleasă în sensul ei exact: plăcere a cărnii, mortificare a cărnii, diferența nu este importantă, ca mijloc de a afirma din
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de abstracție rațională, dar care tinde să se afirme în organicitatea grupurilor emoționale. Inversând zicala populară, haina îl face pe om. "Înveșmântarea", fie că este exterioară sau interioară corpului, devine hieroglifă. Semn sacru care permite participarea la un fel de transcendență imanentă. Pietre vii ale unui templu imaterial în care ne "simțim" bine. Construcție simbolică în care totul face corp. Locuință reală sau virtuală care asigură protecție și alinare. Pasionații de jocuri pe calculator o știu bine: ei caută cu disperare
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
o analiză a lui H. Corbin, de a evita capcana ascetismului sau a "puritanismului care, izolând sensibilul de spiritual [...] deposedează ființele de aura lor"42. Extrapolând ideea, aș spune că aura este colectivă, că ea este o expresie a acestei transcendențe imanente care face ca, prin "distracție" în grup, cu ajutorul dansului, al muzicii, al efervescenței și al altor expresii ale emoțiilor, individul să se contopească într-o entitate mai mare. Prin intermediul măștilor multiple el secretă partea de umbră, și făcând asta
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
autori moderni sau contemporani: Sade, Nietzsche, Bataille, Deleuze, care au evidențiat dimensiunea fondatoare și dinamică a excesului. Se poate nota în acest sens și conceptul de "situație-limită" propus de Karl Jaspers. Pentru faptul că pune bine în lumină relația dintre transcendență (ceea ce depășește egotismul contabil) și imanență (trăitul comun)43. Grație acestor situații, lumea nu este eludată. Ele sunt ca niște "cifruri", într-un fel enigmatice, desigur, subliniind că suntem prinși într-o rețea simbolică în care fiecare joacă un rol
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
o mentalitate contabilă, de "proprietar"), ci ca punere în perspectivă, pentru a percepe ceea ce faptul religios lato sensu aduce ca manieră de înțelegere în dezvoltarea societală. În acest domeniu, acest proces de "participare magică" la o entitate mai vastă, această transcendență imanentă favorizează uniunea cu celălalt, comuniunea cu alteritatea, integrarea în sine a străinului, incorporarea străinului ajungând la realizarea unui Sine colectiv. În acest sens putem vorbi de "corp mistic" sau, mai mult, pentru a relua terminologia teologiei catolice, de "comuniune
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
spaniol. Printre interpretările pe care i le putem da, este aceea a indistincției, a non-separării, a reversibilității binelui și răului. În spatele crucii este Diavolul. Complexio oppositorum, unind într-un mod conflictual lucrurile opuse 76. Este ceea ce caracterizează acest tip de transcendență imanentă despre care tocmai am vorbit. Crucea, tradiția ezoterică este ceea ce unește cele patru puncte cardinale. Și, astfel, face joncțiunea între ceea ce este, aparent, disparat. Adevărat centru de uniune care în același timp leagă și menține în diferență. Suntem departe
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și de plăcerea produsă de competiție, de vertij, de imitație și de noroc, mesajul sportiv a reieșit din combinația dintre semnele produse de corp, suflet și spirit. Începutul sportivității depinde de religiozitate, de suportul credinței într-o lume superioară a transcendenței. Comunicarea corpului sportiv depinde de un ritm special, clasificabil alert sau lent, care depinde de emoții, sentimente și atitudini ale sportivului (dansul pe gheață), antrenat să placă suporterilor spectatori și să învingă adversarul în competiții. Codul sportivității depinde în mod
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
portarul. Pe dată îi vezi cum se trezesc, se agită, vor să afle cum s-a întâmplat, se înduioșează. Un mort sub tipar și spectacolul poate, în sfârșit, să înceapă. Ce vreți, au nevoie de tragedie, asta-i mărunta lor transcendență, aperitivul lor. Credeți că întâmplător am rostit cuvântul portar? Aveam unul plin de toate metehnele, răutatea întruchipată, un monstru de meschinărie și de ură, ce l-ar fi scos din sărite și pe un sfânt. Nu-i mai vorbeam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
-le, completându-le cu aceeași dragoste și înțelegere de a le vedea mereu luminoase, luminându-l, făcându-l să vadă mai departe, mai profund, mai uman fenomenele vieții, apropiindu-l astfel mai autentic de Divinitatea dătătoare de elan, ideal, vis, transcendență, viață. Îndumnezeirea, teandrizarea, nu e un concept iscodit de misticii creștini: Dionisie Areopagitul, Nichifor Crainic, etc., e perspectiva cu acces al fiecăuia de a face din modul divin de a trăi, stilul organic purificator, ziditor, suitor prin tot ceea ce simțim
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cum spuneam, atunci când mi-au căzut în mână primele dumneavoastră poezii. Erați, parcă, un vechi glas al meu, o altă conștiință care trăise demult și care venea acum să continue ceea ce lăsase neterminat. Cum să se cheme asta? Metempsihoză artistică? Transcendență poetică?...” “...Numește-o cum îți place. Oricum, filiația este atât de evidentă încât nimeni, oricât de mult s-ar strădui, n-o poate nega sau distruge. Și totuși, Mărgărit Panaitescu a fost Mărgărit Panaitescu, iar Paul Alexandrescu este Paul Alexandrescu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
deranjează; el nu mai vedea nimic, odată branșat la respirația lui. Pur și simplu o irita când îl vedea atât de liniștit și de departe. Se simțea părăsită, de parcă toate problemele ei cu Mark erau doar niște obstacole în calea transcendenței lui Daniel. Nu stătea niciodată în transă mai mult de douăzeci de minute o dată, cel puțin după ceasul ei. Dar pentru Karin, asta amenința întotdeauna să se transforme în eternitate. —Ce aștepți de la asta? întrebă ea, încercând să pară detașată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la fel de dus ca și fratele ei. Intră în bucătărie, pune mâncarea în cutii vechi de fasole și le vâră în frigider. Se așază năucă pe capacul toaletei, încercând să citească una dintre cărțile lui de meditație - un curs rapid de transcendență. Se așază în fața ușii, pe gențile pe care le-a umplut cu lucrurile ei. El e pe undeva pe afară, pândind, cu ochii pe clădire, așteptând să plece. La douăsprezece fără douăzeci noaptea o sună, în sfârșit, pe prietena fratelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s-o proclame scandalizând pe toată lumea, că, după acest suprem act creator, zeul cu pricina nu s-a mai dedicat niciodată artelor olăriei, o manieră sucită de a-l denunța pentru că, pur și simplu, n-a mai lucrat. Problema, prin transcendența ei, este prea serioasă ca să fie tratată simplu, cere ponderare, multă imparțialitate, spirit obiectiv. Este un fapt istoric că munca de modelare, din acea zi memorabilă, n-a mai fost un atribut exclusiv al creatorului pentru a reveni incipientei competențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lor pentru poezia pură, arhitectura pură, sculptura și pictura pure, fără „subiect” și fără „anecdotică”. Pentru un istoric conservator al artei, precum germanul Hans Sedlmayr, acest segregaționism purist ar fi un simptom al dezumanizării moderne, reflex al pierderii legăturilor cu transcendența. (Hans Sedlmayr, „Arta autonomă și omul autonom“, în Pierderea măsurii. Arta plastică a secolelor XIX și XX ca simptom al vremurilor, traducere de Amelia Pavel, Editura Meridiane, București, 2001, pp. 156-158). Nu avem de-a face încă, la Contimporanul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
morale” de final: „Singurul lucru stabil și precis: că ați citit aceste rînduri și ați așteptat morala. Să vă fie de bine! Fumatul oprit. A se trage de mîner după fiecare întrebuințare”, reflex al unei lumi pe dos, vidate de transcendență (blasfemiile la adresa creștinismului, dar nu numai, sînt frecvente), suficientă sieși și propriilor metamorfoze arbitrare. La „precursorul” Urmuz, trăsăturile genurilor clasice erau conservate în forme liliputane: „romanul în patru părți” Pîlnia și Stamate păstrează, în ciuda celor numai patru pagini ale sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
versuri de poem-„jurnal” semnate de Sergiu Dan: „mai plăcut: moartea pentru rochie/decît pentru steag” (nr. 71). Make love not war! am putea spune, azi... Lumea avangardistă e răsturnată „obscen”, ca în „Răsturnica“ lui Ion Barbu. Materialismul iconoclast, refuzul transcendenței simbolice (printre efectele extreme: literalitatea pură), al tradiției „opresive” și al dictatului prejudecăților dominante, deconstruirea burlesc-sfidătoare a întregului Weltanschauung conservator sînt cîteva dintre „mizele” acestui tip de proză teribilistă sau, după caz, autentic neconformistă. Caracterul hibrid al acestor proze avangardiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]