2,637 matches
-
ce determină o suferință nu ascuțită ci apăsătoare deshide perspectiva unor surprinderi ale transcendenței ascunsă dar activă? În acest sens, spre exemplu, ce vede, într-un mod paradoxal, orbul? Și ce rol ocupă aici amănuntul, detaliul ca fereastră spre energiile transcendente? Suferința motivată numai spiritual este, adesea, generată de îndepărtarea sau pierderea întru moarte a unei ființe în care s-a investit prețuire, respect și, mai presus de acestea, dragoste. Această durere copleșitoare se întemeiază în sesizarea tranzitării prezentului spre trecut
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Conștiința încărcată de această dramă terifiantă accede spre un alt tip al înțelegerii celor din jur în falsitatea sau sinceritatea compasiunii lor. Surprinde, o astfel de conștiință lovită profund, dialectica dintre bine și rău ca principiu originar impus dinspre zone transcendente agitației umane purtate de timp? Tipurile de suferință evocate aici transformă, metamorfozeză profunzimile conștiințelor afectate de ele? În ce sens? Le conferă, oare, profunzimea unei lucidități născută din agonie și tensiuni paroxistice? Pe fundalul și întru această profunzime îndurerată, cum
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
prea-plinului de lumină ce străbate ființarea unor astfel de momente, noi înșine ne simțim asemeni divinităților crepusculare pe care le adorăm aproape sau departe de revelarea realității lor. Fericirea ce ne pătrunde copleșitor ne oferă iluzia unei plutiri cu nuanțe transcendente peste grosierul imanentului care încătușează. Așadar, ne simțim liberi și regăsiți în pacea echilibrului ce pare a oferi sineității noastre liniștea unei protecții de nezdruncinat. Momentele de fericire sunt intraductibile secvențe în care spectrul primejdiei absentează bizar din conștiința ce-
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
urmă, este proiectat la periferia lucidității, imediatul fiind depășit întru saltul spre nemodficabil, spre inalterabilul de ordin atemporal și aspațial. Întâlnirea conștiinței acestui suferind cu structuri, cu repere prime, de natură metafizică, univeral-valabile implică pasul peste imanent în dimensiunea fluctuațiilor transcendente. Când un astfel de suferind citește din chipul și gestul celuilalt, el înaintează descoperind profunzimi ale spiritului acestuia, profunzimi pe care, cel mai adesea, cuvântul le opturează, rostirea învăluind și nu relevând aici. Prin această înaintare și cunoaștere luminatoare el
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
suferind își asumă transcendența nu numai ca început al dualismului bine-rău cât mai ales ca finalitate a acestuia, forța de creare și impunere a unui principiu fiind susceptibilă și de putința suspendării sau chiar anulării sale. El vede în fundamentarea transcendentă a mundaneității posibilitatea unei finalizări, a unei curmări ce ar stinge suferința sa dar și nedreptatea falsității întru răutate a majorității semenilor săi. Principiul conexării dialectice dintre bine și rău este aici privit ca semn al transcendenței active, ca simbol
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
unei finalizări, a unei curmări ce ar stinge suferința sa dar și nedreptatea falsității întru răutate a majorității semenilor săi. Principiul conexării dialectice dintre bine și rău este aici privit ca semn al transcendenței active, ca simbol profetic al operării transcendente în imanent. Se speră, în acest context, că dinspre transcendență injustiția va fi anihilată, binele va fi restaurat iar răul proiectat într-un trecut ireversibil. În planul transcendenței, suferindul evocat aici nădăjduiește, într-un mod pe care el însuși nu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
întemeiat și izvorând întru transcendență. Aici chiar recunoașterea exclusivă doar a imanentului, postularea acestuia prin respingerea posibiltății de existență a transcendenței se raportează, într-un mod incoștient, involuntar, la un fundament universal a cărui esență este intuită ca fiind ancorată transcendent. Negarea acestei intuiții determină, într-un astfel de contex, schimbarea limbajului și a modalității expunerii dar nu și-a sensului evocat. El poate fi ascuns însă nu neutralizat dovedindu-i-se inexistența. Ființarea lui rămâne prezentă atât în acceptarea cât
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
saltului peste propria suferință. Astfel, această conștiință devine nu numai mai profundă dar și mai puternică spiritual, mai aproape de transcendența în care se încrede din ce în ce mai mult ca finalitate justificantă și compensatorie pentru suferința sa. Apelul la intuirea și confirmarea fondului transcendent al mundaneității urmată de asumarea ei plină de speranță agonică survine, și în acest context, prin și întru transformările, remodelările dureroase, metamorfozările determinate spiritului de către suferința ce-l încearcă. Bipolaritatea raportului pozitiv-negativ drept o constantă a imanentului impusă de dincolo de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
să-și regăsească tihna nepătimirii corporale. Suferindul deficiențelor trupești se apleacă peste noi valențe și potențialități ale lumii învăluitoare, aspecte ce sunt ascunse neatenției cotidianului grăbit, detalii ce indică, asemeni unor mici ferestre deschise în amiaza senină, lumina unei armoni transcendente. Iar cel ce îndură suferințele cauzate și susținute de motivații spirituale sesizează, plecând dinspre propria experiență ontică, constanta binelui și a răului, a pozitivității și negativității drept unul dintre fundamentele transcendente pe care se glisează imanentul fiind postulat în termenii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mici ferestre deschise în amiaza senină, lumina unei armoni transcendente. Iar cel ce îndură suferințele cauzate și susținute de motivații spirituale sesizează, plecând dinspre propria experiență ontică, constanta binelui și a răului, a pozitivității și negativității drept unul dintre fundamentele transcendente pe care se glisează imanentul fiind postulat în termenii unei bipolarități metafizice. Ancorarea în oricare dintre aceste paradigme ale suferințelor umane determină pentru conștiință dobândirea unei profunzimi ce străpunge construcția iluzorie, hipnotică și epuizantă a dinamicii firescului cotidian. Aici acest
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
aderării la ceea ce această profunzime doar sesizează, descoperă fără a determina și defini propriu-zis. O astfel de aderare presupune reancorarea centrului atomar al ființei umane către solul spiritual nou relevat, preluarea tactului demiurgic al acestuia adică asumarea prezenței și acțiunii transcendente drept unicul spectru la care se raportează individualitatea umană. Întorcându-ne la inversarea, răsturnarea interogării inițiale cum percepe suferindul lumea învăluitoare și predispusă anonimatului uniformizant? se impune, în final, căutarea unui posibil răspuns la întrebarea cum percepe lumea prezența, cel
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
înseamnă aici neglijarea ci efectul unei frustrări profunde, a unei neputințe originare de a accepta sesizarea și recunoașterea propriei vicieri și corupții metafizice. A recunoaște în suferind un spirit ce dobândește gradual accesul la saltul spre transcendență implică acceptarea fundamentelor transcendente ale imanentului și diminuarea valorii ontice acordate mundaneității de zi cu zi. Într-un asemenea context, viața terestră nu este damnată la un statut de paradigmă ce trebuie negată ci este postulată ca deținând temelie și sens vital numai dinspre
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
forme și tipuri de reculegeri dar această includere implică o redirecționare dăruitoare de sens nou și scop inedit. Pentru credincios, în reculegerea sa extaziată, uitarea trebuie respină ca erupție interioară blasfemitorie, ca ne-evocare a faptei zeului ce a punctat transcendent trecutul consumat. De asemenea, frumusețea drept miracol, adesea opturat, este acceptată în prezența ei supra-logică doar ca dăruire a zeului ce coboară spre a înălța, ce-și trimite peste muritori splendoarea prin truda cutremurantă a profetului său, artistul. Iar revelarea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spre a înălța, ce-și trimite peste muritori splendoarea prin truda cutremurantă a profetului său, artistul. Iar revelarea calmă a seninului ce poartă sinele dincoace de pulsația proprie reprezintă, în tensiunea reculegerii mistice a credinciosului, arătarea epifanică a zeului ca transcendentă autoritate peste adăncul ascuns al destinului uman. Aici natura nu poate fi înțeleasă decăt ca rezultantă a impulsiunilor divine creatoare, drept concepție de ierarhie cosmică în care aceste impulsiuni își prelungesc ne-limitat demiurgia oferind măsura unei splendori ce vine
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
omului sub adăpostirea Divinității oferită în cadrele zidirilor umane investite cu rangul funcționalității religioase. În templu credinciosul se reculege, se restrânge concentrat din răsfirarea pierderii în cotidian pentru a deschide atomul interiorității și a primi ocrotirea catharsică oferită de plenitudinea transcendentă revărsată odată cu lumina crepusculară a zeului ce stă să apară. Dacă în afara templului, semne și ecouri ale chemării divine pot surescita, în conștiința credinciosului, reactivarea privirii mistice, odată cu pătrunderea în sfera templului, survine întâlnirea cu însăși chemarea zeului, cu vocea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
meta-sonoră și epifanică dinspre care reverberează în globalitatea existenței modulații străfulgerante. Reculegerea în templu implică acceptarea lăuntrică, pe treptele ascendenței spre Divin, a însoțirii învăluitoare oferită de intensitatea profundă a ritualului de evocările picturale și sculpturale ce trimit la punctarea transcendentă a istoricului, de relicvele-mărturii menținute în aura sacralității lor, toate acestea fiind reunite sub armonia ordonării ansamblului arhitectural. Conlucrarea acestor factori la nivelul profunzimilor conștiinței celui credincios determină răsturnarea coordonatelor existențiale fundamentale în raportul dintre imanent și transcendent. Astfel, pentru
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
la punctarea transcendentă a istoricului, de relicvele-mărturii menținute în aura sacralității lor, toate acestea fiind reunite sub armonia ordonării ansamblului arhitectural. Conlucrarea acestor factori la nivelul profunzimilor conștiinței celui credincios determină răsturnarea coordonatelor existențiale fundamentale în raportul dintre imanent și transcendent. Astfel, pentru cel asimilat trăirii religioase întru reculegerea mistică, templul ca vie circumscriere a sfințeniei relevă o poziționare axiologică inversată față de cea indicată și impusă în mundaneitatea cotidiană, o poziționare a valorii ființării umane întru și pentru Divinitate. Aici survin
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în dimensiunea imperativelor spațio-temporale imanentul fiind înțeles ca fortăreață metafizică ce constrânge existența umană la raportarea constantă către limita materiei și insuficiențele corporalității. Valoarea și sensul primordial ce definesc și poartă ființa omenească sunt privite aici ca fiind de natură transcendentă și situate în transcendent. Zeulș deține în mâna sa demiurgică potirul ultimei realități, nectarul veșniciei ce se între-zărește atunci când este picurată lacrimar peste templu tămâind rugăciunile și invocările din el. Astfel, pentru conștiința credinciosului templul reprezintă, ceea ce limbajul comun numește
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
imanentul fiind înțeles ca fortăreață metafizică ce constrânge existența umană la raportarea constantă către limita materiei și insuficiențele corporalității. Valoarea și sensul primordial ce definesc și poartă ființa omenească sunt privite aici ca fiind de natură transcendentă și situate în transcendent. Zeulș deține în mâna sa demiurgică potirul ultimei realități, nectarul veșniciei ce se între-zărește atunci când este picurată lacrimar peste templu tămâind rugăciunile și invocările din el. Astfel, pentru conștiința credinciosului templul reprezintă, ceea ce limbajul comun numește pământ sfânt, adică o
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spiritului uman. Întregul ritual vizează trezirea acestui ancestral, acestei potențialități rămasă ca pecete trans-dimensională a creației ființei omenești de către energiile divine. Zeul șoptește sacerdotului substanțialitatea ritualului ce se revarsă spre credincios asemeni unei adieri edenice menită să-i reamintească rostul transcendent al survenirii și proiecției sale în existență. Aici revelarea acestui sens primordial pentru destinul omenesc indică statutul efemer și secvențial ce definește în mod real mundaneitatea desfășurată prin succesiunea palierelor temporale. Precum templul este privit drept o insulă a sfințeniei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
perspectiva acestuia, revenirea dramatică la parcursul inițial și disiparea tulburării perturbante. Această dinamică a spiritului înălțată din propria cădere templul o învăluie frecvent iar sacerdotul și ritualul său îi recunosc condiția de oglindă mistică în care se reflectă drama izbăvirii transcendente a omului chemat întru Divinitate. Alături de impulsiunea ritualului, un alt element definitoriu pe care îl întâlnește credinciosul în templu este creația picturală și sculpturală. Pictura întâmpină atenția privirii cu suprafața sa plană ce trimite, într-un mod aparent contradictoriu, la
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
într-o arie a sacralității active, înaintează peste pământul sfânt al credinciosului recules asemeni unui spectru purtat de reflexele imitării. Acestui pelerin al mundaneității ce și-a uitat conștiința în efervescențele cotidianului i se refuză falsitatea expresiei la țărmul adevărului transcendent destinul său fiind revelat drept o parabolă a neîmplinirii spirituale. CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași vine în sprijinul dumneavoastră ajutându-vă să economisiți timp și bani. Titlurile dorite unele căutate îndelung prin librării pot fi
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
apei. Își dădu jos maioul, să-și pună bluza de pijama. Își scoase pantalonii de stradă și chiloții și îmbrăcă pantalonii de pijama. Și acum, după această revelație, după acest spectacol, această transformare a trupului său într-o substanță pură, transcendentă, acum oare urma să se bage pur și simplu în pat, la culcare? Uitându-se la patul lui, se simți dintr-odată foarte obosit, de parcă avusese mult de mers pe jos, muncise mult, se chinuise o groază de vreme, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
suntem, nici eu, nici altul, substanțe ontologice solide care să fie acolo înainte de comunicare"44. Nimic stabil, nimic asigurat. Ci destinul, repunerea în discuție, pericolul excesului, ca un mod de a țese vasta rețea simbolică permițând fiecăruia să existe în cadrul transcendent al unui grup imanent. Nu avem decât să ne uităm la o bandă de "bikeri" șerpuind pe rutele estivale pentru a ne da seama de soliditatea socialității lor mișcătoare. Toate "cifrurile" sunt acolo, într-o comunitate misterioasă. Înveșmântare specifică, mod
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
toate afluxurile de oameni cu care actualitatea este așa de generoasă. Aceste adunări diverse, traversate de o inexprimabilă și irezistibilă pulsiune animală, proclamând necesitatea LEGĂTURII, a constrângerii care mă leagă de celălalt. Dar a unei legături care nu mai este transcendentă. A unei reguli care nu mai este universală, ci va fi dependentă de moment, de oportunitate. De Kairos în tragica lui finitudine! Trebuie să fim atenți la o astfel de "deontologie". Desigur, ea nu proiectează energia diverșilor protagoniști către niște
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]