1,145 matches
-
că asta ar fi lingurița cu sare amară pe care zeloșii răscolitori de vintre o administrează zilnic unei populații năuce, crezînd că tratamentul oricum face bine, dar zone mai depărtate de fojgăiala diurnă, cele de dorit a se îngriji de transfigurările cît de cît elevate ale realității, suferă, și ele, de aceeași perversă voluptate a adulmecării sordidului. Ocolind genul de proză, cvasigeneralizat, care se hrănește doar cu cernelurile agresivității și grobianismului, în care umorul negru, adiacent, nu mai are nici măcar minimul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de umbră neagră" (André Chastel), pe cînd Rubens (1577-1640) "transformă carnea de aur în lapte înfierbîntat de sînge" (Pierre du Colombier). Cine și-o fi asumat această stupefiantă substituire??! Dar, mă rog... să observ ce mi-am propus pentru azi: transfigurarea genială a unei crime. Într-o diagonală elocventă trei capete teribil de asemănătoare prin tenta lor cianotică: cel tăiat, al lui Pompei, pe tipsia de alamă, cel al călăului, și masca decorativă de pe mobila apropiată. Capul lui Cezar, crudul autor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
colectiv, discursul religios, concentrat asupra exemplarității și asupra restricțiilor vieții creștine − ele se regăsesc inclusiv în textele de lege (spre exemplu, pravilele medievale românești). O lume supusă canonului, doliului christic și penitenței, o lume care privește icoana ca pe o transfigurare a sacrului, iar puterea ca pe un minister delegat de divinitate, incontestabil și de aceea de neînlocuit. Sub această formă conceptuală, imaginarul se comportă precum o lume deschisă, la toate nivelele proiectate; acordă unităților lui componente posibilitatea de comutare și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și de lupta de clasă, prin triumful Luminii asupra puterii Întunericului.” Cel de-al doilea volum, Inscripții pe un vas de lut, antologhează în patru secvențe scrieri din mai multe etape. Întoarcerea la „cumințenia poeziei, la rostul ei inițial de transfigurare, de primenire a văgăunilor din noi și a beznelor lumii în care trăim” este intenția declarată și realizată a autorului. În 1998, la București, G. înființează Editura Duh și Adevăr și, doi ani mai târziu, revista „Areopagul luminii”, la București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
-ă nom. tocirea, tocitul A SE TOPI Zahărul se topește de la căldură tranz.: Ion topește zahărul pentru prăjitură part. topit, -ă nom. topirea, topitul A SE TRANSFIGURA Lumea se transfigurează datorită dragostei tranz.: Dragostea transfigurează lumea part. transfigurat, -ă nom. transfigurarea, transfiguratul A SE TRANSFORMA Ion se transformă în balaur tranz.: Ioana îl transformă pe Ion în balaur part. transformat, -ă nom. transformarea, transformatul A SE TREZI Ion se trezește de dimineață tranz.: Ioana îl trezește pe Ion de dimineață part
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Leonard Gavriliu, În căutarea emoției estetice, O, 1957, 3; Alec Chelaru, Ceva despre poezia de dragoste, LCF, 1961, 4; Demostene Botez, „Și ziua ard stelele”, LCF, 1961, 11; H. Zalis, „Cupa cu garoafe”, VR, 1961, 3; Gh. Achiței, Realitate și transfigurare poetică, GL, 1961, 29; D. Petrescu, „Și ziua ard stelele”, VR, 1961, 8; Al. Săndulescu, „Atenție - sens unic!”, VR, 1961, 11; Gabriel Dimisianu, „Fântâna soarelui”, GL, 1963, 19; Ion I. Barbu, „Fântâna soarelui”, TR, 1963, 27; Camil Baltazar, „Fântâna soarelui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
multiplicității. A fi liber, în termenii lui Berdiaev, înseamnă a învinge sau a absorbi obiectivările, a-ți realiza subiectivitatea de om total, microcosmos și microtheos totodată Acesta este pentru el sensul creației. Activitatea creatoare a omului constă în trans-obiectivare, în transfigurare a realului. Credinciosul care face din credința lui un act creator realizează în mod acut, potrivit lui Berdiaev, incompatibilitatea între ideea creștină despre împărăția lui Dumnezeu și cultul idolatru al sfintelor tradiții 2, cult care este echivalent cu a înțelege și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
tale, pentru a descoperi acolo punctul de răsucire care schimbă perspectiva, astfel încît ochiul sufletului să ajungă să privească lucrurile din polul superior. E vorba, spune Andrei Pleșu, de a obține o răsturnare a amplasamentului tău intelectual, o conversie, o transfigurare : ceea ce era interior devine exterior și ceea ce era exterior devine lăuntric. Ajungi în altă dimensiune, una în care nu mai ești distinct de ceea ce percepi, ca în lumea fizică, ci percepi contopindu-te cu obiectul experienței tale. Cum se poate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
într-o lume care e, cultural și politic, deja constituită. Mesajul christic anunță sfîrșitul iminent al istoriei, apropiata desăvîrșire a creației în împărăția cerurilor. Primele veacuri creștine au trăit de aceea în distanță față de ordinea instalată a Imperiului, cu speranța transfigurării, a unei alte lumi. Societatea și istoria concretă nu erau decît o variantă perisabilă a lumii, lăsată de Dumnezeu în puterea legilor și a cutumelor vechi, dar, prin însuși acest fapt, învestită cu o anumită, relativă, legitimitate. Totuși, din secolul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
individual, sensurile simbolice au tins din ce în ce mai mult să se lipească de nivelul unde se înscriau, să reflecte acolo o economie superioară, fără ca mișcarea complementară, de întoarcere a actelor umane către ordinea divină, să mai aibă preponderență. Foarte schematic spus, era transfigurării a fost urmată de era edificării : simbolismul religios nu mai slujea la convergența omului spre absolut, ci era de descoperit, de realizat, dacă nu cumva de obiectivat în lumea istorică, socială și psihică a umanității. Inspirîndu-mă din frumoasa carte a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sub un cer îndepărtat, de care a avut din ce în ce mai puțină nevoie pentru a-și organiza concepția despre lume și activitatea în interiorul ei. însă, pentru privirea spirituală, modernitatea tîrzie nu e mai săracă decît alte epoci în sensuri mobilizatoare, apte de transfigurare. Numai că ele și-au schimbat regimul de manifestare, ceea ce cere, poate, din partea privitorului o schimbare de perspectivă. Asemenea sensuri au încetat să facă parte din vocabularul comun al societății mari. Nu mai sînt livrate de-a gata, explicitate de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
da, iar aceasta, după cum vom vedea, este comună tuturor marilor bucătării ale lumii, de la cea a Romei antice, dispărută după căderea imperiului, până la cea franceză. Acest element comun este cultivarea creativă a distanței față de gustul originar, față de materia brută întrebuințată, transfigurarea completă a acesteia. Contrazicându-l pe Curnonsky, am putea spune că la grande cuisine este aceea în care lucrurile nu au gustul a ceea ce sunt în stadiul lor primar. Să dăm un exemplu din bucătăria chinezească: „rața à la Beijing
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Mare a făcut loc Zilei Paștelui. Pentru cei aflați în afara credinței creștine, care refuză să creadă în orice altceva decât ordinea prezentă a lucrurilor, suferința nu poate fi considerată decât un sfârșit. Nu există posibilitatea de transformare. Dar creștinul cunoaște transfigurarea suferinței prin înviere - Și ca urmare, trăiește în speranță, în nădejde"<footnote Ibidem, p. 95. footnote>. Bibliografie ABITBOL, MAURICE M., Let`s talk about death. Breaking through old traditions and looking for a new peaceful approach, Ed. Scrisul Românesc, Craiova
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
și se dezvoltă împreună în jocurile și luptele din ele, sunt incompatibile din trei perspective: 1) dinamică; 2) funcție; 3) regim de formare. Nu au aceeași dinamică în raport cu timpul și spațiul. Nu au aceeași funcție de exprimare, de (re)configurare, de transfigurare. Nu au același regim de constituire în raport cu societatea și cu oamenii. În timp ce cunoașterea istorică vizează acțiuni și fapte, care se pot sesiza din relațiile oamenilor între ei și cu lucrurile; vizează un dat istoric, care, evident, comportă o structură "secret
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
problemelor pe care le-a cercetat și pe care o anumită ierarhie politică le-a spus într-un mod convenabil ei sau nu le-a spus deloc! Două idei din gândirea istorică foucauldiană ar fi de problematizat: 1) ficțiunea și transfigurarea nu implică anularea realului; 2) istoria (trăită și scrisă) nu are sens, decât unul inventat prin interpretări, în esență, fiind un construct intelectual al criticilor. Din moment ce scrisul are o funcție figurativă inextricabilă, ducându-ne spre reprezentare, iar menirea unui text
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
persoane în prezent. Înainte de Paște, toți iudeii se așteptau ca învierea să fie un eveniment la scară largă, care are loc în ultimul moment și implică întreg poporul. De aceea, când Isus le spune ucenicilor să nu zică nimănui despre transfigurare înainte ca Fiul Omului să învie din morți (Mc 9,9), ei rămân descumpăniți, deoarece, în viziunea lor, „a învia din morți” (9,10) nu era ceva ce se putea întâmpla unei persoane, lăsându-i pe ceilalți în poziția de
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
învia strălucind ca o stea, în definitiv, conform cu ceea ce spune textul bine cunoscut din Dan 12 despre poporul care învie din morți. Creștinii însă n-au procedat așa. Oricare ar fi motivul, creștinii îl descriu pe Isus ca într-o transfigurare, și niciuna dintre relatările pascale nu ne oferă niciun indiciu despre aceasta. Dimpotrivă, Isus apare ca o ființă umană cu un trup ca oricare alt trup; poate fi confundat cu grădinarul sau cu un tovarăș de drum. În plus, relatările
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
guvernamentală. Modificările produse în România în plan social, politic și economic după 1918 au impus și o adaptare la nivel doctrinar. Aceasta s-a produs în interiorul doctrinei liberale, care a acceptat "amendamentele" aduse de neoliberali. Nu era însă vorba de transfigurarea "liberalismului național" sau de prefigurarea unui "alt liberalism", ci mai degrabă de accente noi, care vizau adpotarea unui "dirijism economic", sau o ușoară glisare a liberalismului spre stânga 74. Încercând o sinteză asupra principalelor direcții pe care era cantonată ideologia
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
iubita. Da, era scena surprinsă de o mie de ori, a întâlnirii secrete dintre îndrăgostiții de la palatul Élysée. Convocați de amintirile mele, s-au supus, jucând-o încă o dată, în stilul unui vodevil grăbit. Dar asta nu-mi mai ajungea... Transfigurarea celor trei cochete îmi permitea să sper că vraja s-ar putea reînnoi. Îmi aminteam foarte bine fraza aceea atât de simplă care declanșase totul: „Și totuși, exista în viața celor trei femei dimineața aceea răcoroasă și însorită...” Ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ca sumă a acțiunilor Îndeplinite pentru atingerea țelului pelerinajului) și pelerinii (ca actori ai călătoriei și subiecte ale transformării spirituale). Centrul sacru Spre deosebire de călătoriile obișnuite, pelerinajul este o călătorie care trebuie să provoace o experiență ieșită din comun; o asemenea transfigurare nu ar putea avea loc dacă la capătul periplului nu s-ar afla un loc (considerat a fi) dotat cu calități ieșite din comun: Spațiul către care tinde un pelerinaj este În mod tipic un loc asociat fie cu apariția
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fizic sau mental) sau să depășească un moment dificil (sărăcie, eșec În afaceri, experiențe erotice sau sociale nefericite). Pe un palier spiritual, pelerinajul duce la confirmarea credinței, la purificare, la o revelație religioasă, la depășirea unei crize existențiale, la o transfigurare personală. În esență, pelerinul se așteaptă ca pelerinajul (experiența trăită În timpul călătoriei și, mai ales, al contactului cu centrul sacru) să exercite o anumită influență (benefică, deși nu imediat vizibilă ) asupra existenței sale ulterioare. El pleacă pentru a se Întoarce
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
relativizarea totală a componentelor sale: călătoria pierde elementele de asceză, centrul atrăgător se justifică doar din rațiuni de divertisment, nu de credință, comunitatea pelerinilor se transformă Într-un agregat de oameni aflați În căutarea unor experiențe plăcute, eventual memorabile, iar transfigurarea spirituală dispare cu desăvârșire (vezi dezbaterile din V. Elizondo, S. Freyne, 1996; W. Swatos, L. Tomassi, 2002). Totuși, așa cum observă S. Coleman (2002, p. 363), fixarea unor granițe definitive este dificilă În modernitate, unde „călătoriile sacre se suprapun cu turismul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
punerea În scenă, a avut aspectul unei epifanii), cât și experiența asociată lui au corespuns așteptărilor, s-au Încadrat În schema fixată de imaginarul social. Concertul a permis realizarea „mutației” pe care o râvnește orice pelerin, a condus la acea transfigurare În așteptarea căreia ei se puseseră În mișcare: Întâlnirea cu idolul a oferit celor prezenți o „consacrare”, le-a dăruit o experiență prin care ei se vor deosebi de ceilalți, de cei absenți, le-a dat sentimentul că au primit
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și simbolurile drept elemente universal-adevărate, naturalizând astfel dominația (D. Cannadine, S. Price, 1987; M. Edelman, 1988; C. Lane, 1981; S. Lukes, 1975). Riturile de trecere ale vieții au beneficiat de tratamente politice inegale: cele ale nașterii s-au bucurat de transfigurare politică doar În sistemele dinastice, unde puterea se transmitea din tată În fiu; cele de căsătorie s-au bucurat de Încărcătură politică, fără ca aceasta să aducă transformări sau resemnificări spectaculoase ale schemelor rituale. În schimb, riturile funerare au oferit politicului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În miturile iudeilor, „eschatonul” descrie cu obstinație sfârșitul lumii și pedepsirea păcătoșilor (M. Eliade, 1986, pp. 241-264; M.-R. Hayoun, 1996, pp. 223-224). Temele majore sunt: „nimicirea neamurilor, eliberarea lui Israel, strângerea laolaltă la Ierusalim a celor ce fuseseră deportați, transfigurarea paradisiacă a țării, instaurarea suveranității dumnezeești sau a unei domnii mesianice, convertirea finală a popoarelor” (M. Eliade, 1986, p. 245). Aceste teme, dezvoltate de literatura religioasă ebraică și creștină, combinate cu motive „păgâne”, conduc, În cultura satului românesc, la diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]