15,763 matches
-
Wagner prefera, în locul platei Musikdrama, termenul de Theaterfest, un oficiu teatral menit a-l transpune pe spectator în starea de inițiere într-un mister religios. „Operele“ lui Wagner sunt de fapt eleusii de ordin german, adică misterii de inspirație mitică transpuse în cadru scenic. Acestui oficiu scenic i se poate spune „operă“ numai în măsura în care respectăm etimologia lui „opera“ (ca sinonim pentru opus, cu sensul de „act“, adică de dramă în cursul căreia spectatorul e martorul declanșării unor latențe de origine populară
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
ști, ți-aș dărui; dar fac ce spun”. M-a strâns la dulce sânul ce-n tumult e, De parcă n-ar fi ca la pieptu-mi loc mai bun. Ochii-i sărut și gura, să exulte, Dar, ce ciudat: deodată mă transpun, Iar meșterul, de obicei năpraznic, Ca un școlar dă înapoi și-i naznic. XII. Copilei, sărutări pe ochi, pe gură Păruseră a-i fi de-ajuns; sfioasă, Mă-nlănțuia cu dulcea ei făptură, Cu împlinite forme, mângâioasă, Destinsă-apoi și fericită
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
mult s-au luptat românii pentru reîntregirea neamului, cel mai nobil deziderat pe care îl poate avea vreodată o națiune. Mă bucur de fiecare dată când regăsesc această însuflețire în rândul românilor simpli, cu sufletul curat și gânduri frumoase, care transpun întreaga evoluție a noastră, cu bune și cu rele, ca Românie unită. Din fericire, încă mai sunt mulți astfel de români adevărați. Până la urmă, binele unei țări vine, în primul rând, din crezul autentic că lucrurile pot fi și trebuie
Elena Udrea, mesaj special. Ce nu ar trebui să uităm niciodată by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33850_a_35175]
-
se încheie abrupt într-o manieră bulversantă, ca o întoarcere acasă după ce ai pierdut totul. Chiar livrescul, cînd apare, e „ca-n viață”, nu viața e ca-n cărți: pe lîngă informații verificabile privind literatura și biografia lui Dumitru Crudu transpuse în cele ale alter ego-ului Anton (al cărui nume de familie e împrumutat de la Maria Șleahtițchi), apar în cadru cu numele în clar profesori de la Filologia brașoveană (Crăciun, Mușina), poeți (Mitoș Micleușanu, Claudiu Mitan, Mircea Doreanu, Ianuș ș.a.) sau politicieni
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
coincidențe, dar și o poetică asemănătoare. (E drept că el compensează prin fior metafizic ceea ce la autorul lui Mopete era subversiune). Mai mult decât atât, cei doi împărtă- șesc un atașament tenace față de T.S. Eliot, pe care l-au și transpus în românește. De aici aș începe lectura volumul de față, Partea din toate, subintitulat integrator Carte singură, VI. De la două din constantele poeziei autorului lui Prufrock: dimensiunea înalt spirituală, aflată într-o permanentă conexiune cu dogma religioasă, și preocuparea pentru
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
dovedește aici pasageră, iar muzeul memoriei se metamorfozează în cele din urmă într-un deșert, pe care poeta se grăbește să-l repopuleze cu alte și alte fantasmagorii, acest „joc cu fantasmele” dobândind calitățile unui panaceu împotriva anxietății pe măsură ce este transpus la o scară tot mai mare, ajungând până la punctul unde istoria personală trece în istoria colectivă. Momentul de climax al unor asemenea imersiuni în trecut este dat de trecerea de la culoarea personalizată a autobiografismului la filmul impersonal al istoriei pur
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
trădează metalurgia grea, celelalte uzine de motoare de la Augsburg, izvorul care a inundat cu motoare Diesel tot globul. Cetatea lui Dürer, cetatea stadioanelor Nürenbergul e plictisitor. De când opera lui Wagner și binecunoscutele păpuși au popularizat imaginea orașului (pânză de Memmling transpusă prin ce minune în realitate), farmecul a pierit „Duhul fuge din vorbele limpezi”; tot așa încântarea trecutului dintr-o avalanșă de cărți poștale ilustrate. Întâlnesc și aici afirmarea violentă că națiunea trăiește tot atât de intens ca altădată, și aceasta tocmai pe
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
spectaculară. Întrebată de Felix Epper despre fascinația unui asemenea narator, ea răspunde că „doar din perspectiva copilului am fost capabilă să redau toată imoralitatea și cenușiul poveștii (...). Mulți oameni și o parte a massmedia se așteaptă de la carte să-i transpună într-o lume nostalgică a circului. Cine citește însă romanul va observa imediat că acest lucru nu are nimic de-a face cu realitatea”. Din interviul apărut într-o revistă elvețiană reținem că problema autobiograficului presupune, întâi de toate, dubla
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
să ne traducem. Atenție, însă! Interesul pentru traducere, care este, din fericire, definitoriu pentru poezie astăzi - în Franța, cel puțin -, nu trebuie să ascundă faptul că a traduce este o misiune tot atît de dificilă ca invenția poetică propriu-zisă. A transpune în propria-ți limbă semnificațiile unui text scris într-o altă limbă înseamnă a trece pe lîngă poezie, întrucît poezia este tocmai transgresiunea semnificației conceptuale. La trecerea unui poem dintr-o limbă într-alta, trebuie retrăită lupta pe care autorul
„Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit!“ () [Corola-journal/Journalistic/2925_a_4250]
-
păstrează în repertoriul multor companii de balet până astăzi. În jurul anului 1830, romantismul, în plină înflorire, se extindea de la literatură la teatru și de la teatru la balet. Contrastul între serafic și grotesc, inspirația din folclor și din basme medievale se transpun în dans prin apariția unor personaje supranaturale, silfide, elfi, iele (Sânzienele din folclorul românesc), simboluri ale unei spiritualități nu totdeauna benefice, întruchipate printr-un dans aerian, cast, pudic. Sunt personaje urcate pentru prima dată pe poante, sugerând zborul și îmbrăcate
„La Sylphide“ Cap de serie al baletelor romantice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2942_a_4267]
-
pe lîngă care alții ar trece indiferenți. În copilărie, Mihaela refuză să se joace cu copiii, se izolează și devorează cărți. E atrasă de filosofie și de limba franceză, de a cărei rigoare morfologică se molipsește pînă la a o transpune în viață. Numai că natura nu i se dezminte și strictețea formelor e frîntă de patotropie. Licențiată în limbi străine și lector universitar de franceză la Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu, Mihaela Stănișor își continuă șirul întîmplărilor fatidice: o prietenă
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
Scrie despre Andrei Șerban, Aureliu Manea, Ivan Helmer, Cătălina Buzoianu, Alexa Visarion, Tocilescu, Dan Micu, Iulian Vișa sau Alexandru Colpacci. Urmărește la fiecare capacitatea de a citi textul dramatic dintr-o perspectivă eseistică personală și mai ales de a-l transpune într-o viziune de spectacol. Comentariile i se disting prin gust, cultură de specialitate, informație, intuiție critică, argumentări clare. Referirile culturale la care apelează frecvent dovedesc, la rândul lor, o largă deschidere spre modernitatea actului teatral, spre creația regizorală de
George Banu și „livada de vișini“ a teatrului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3354_a_4679]
-
distins cu Kyriama Prize, apare în 40 de țări. Pentru al doilea roman, All Over Creation, din 2003, a primit American Book Award, iar al treilea, A Tale for Time Being, se anunță deja ca bestseller. Poveste pentru timpul prezent transpune modelul Haruki Murakami: construcția pe două planuri narative, pendularea prezent-trecut, povestiri încasetate, inserția unor confesiuni - jurnal și scrisori, laitmotiv - o operă a culturii occidentale. Ruth Ozeki alege ciclul lui Marcel Proust În căutarea timpului pierdut, inducând temele esențiale: timp și
În căutarea prezentului etern by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3357_a_4682]
-
înțelege că doar ea cunoaște dramele tuturor: Nao nu știe de mărturia secretă a lui Haruki 1, nici cauza concedierii tatălui ei, Haruki 2, ambii având în comun principii etice superioare, demne de admirație. Ruth trăiește o aventură stranie, se transpune în alt timp și loc, având drept călăuză cioara japoneză, ajunge la templul lui Jiko, se trezește în pădurea sinucigașilor, bărbatul de lângă ea este tatăl lui Nao, așteptând pe cineva care să-l ajute să-și pună capăt zilelor. Ca
În căutarea prezentului etern by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3357_a_4682]
-
pe care-l acordă oamenilor de litere de a „crea” și „recrea” cuvinte nestandardizate prin înșiruirea de semne monosilabice provenite din limba clasică, devenite arhaisme și utilizate numai în scris. Astfel, scriitorii (poeți sau prozatori) creionează imagini ce pot fi transpuse în altă limbă numai folosind parafraze complicate, iar chiar și în acest caz fericit, varianta propusă de traducător, căci, în acest caz, fiecare tălmaci, asemenea unui actor, va prezenta propria interpretare, transpunerea rămâne o umbră palidă a originalului, sintagma latină
Anul Mo Yan by Tatiana Segal () [Corola-journal/Journalistic/3191_a_4516]
-
originar, receptarea lui, urmând să valideze, dacă acceptă, evident, premisa ludică, spiritul dezvoltării survenite, uneori, la decenii distanță, interval în care s-au acumulat tot felul de diferențe între manierele de a înțelege lumea și, mai ales, de a o transpune într-un tipar stilistic. Ca să atenueze trecerea de la un registru la altul, mai ales că e o himeră să speri confundarea cu ductus-ul originar, imersiunea în model rămânând tot o figură, Leon-Iosif Grapini optează pentru stilul indirect liber, cu frază
Longevitatea în altă formă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3198_a_4523]
-
burdușite cu planuri, idei, perspective ce nu par deloc înfricoșate de reacțiile tot mai pipernicite din direcția pieței. Ca să nu las impresia unui judecător fățarnic, mărturisesc, plin de smerenie, că prin diversele mele carnete de însemnări abia așteaptă să fie transpuse în cărți suficiente volume, gata structurate, cât să sperie orice librar. Cu o condiție: s. D. n. p. v., cum spunea Tolstoi. Simultan cu diminuarea numărului de cititori, crește numărul cărților tipărite în condiții grafice remarcabile. Cum între valoarea conținutului și
Cititorul, armă neconvențională by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3197_a_4522]
-
melodie - care e acel șir de note pe care îl surprinde oricine fredonează un refren -, ci pe nimbul armonic al refrenului, pe acea boltă de sunete concomitente care alcătuiesc un tunel sonor, un fel de „gaură de vierme” care te transpune într-o stare de spirit. Pentru novici, muzica se reduce la refren, cu ignorarea tunelului sonor din jurul refrenului. În acest caz, muzica decade la treapta melodiilor de divertisment, ca prilej de relaxare a minților necultivate, cînd de fapt ascultarea muzicii
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
cartea mai sus menționată, pagina 266. 3. Mircea Eliade, Europa, Asia, America... Corespondență. Volumul al 3-lea (R-Z). Îngrijirea ediției și indice de Mircea Handoca. București, Humanitas, 2004, p. 433-442. (Addenda). 4. Cezar Baltag (1939-1997), poet, eseist și traducător. A transpus în limba română câteva cărți esențiale ale lui Mircea Eliade. 5. Alexandru Baltag, fiul poetului, unul dintre cei mai instruiți tineri intelectuali, stabilit în America. 6. Mircea Eliade, Nouăsprezece trandafiri. Roman. Paris, Ethos, Ioan Cușa, 1980, 139 pagini. 7. Mircea
Întregiri la bibliografia lui Matei Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4369_a_5694]
-
în fond, din poemele anterioare, al cărui singur rol e de ordin tehnic: mimează încheierea unui capitol de viață. Cea de-a doua e o găselniță de traductologie: în chip de refren, verbul „a mesteca” (cu toate conotațiile lui) e transpus în aproape zece limbi, de la română la, dacă nu greșesc eu, sanscrită și chineză (p. 42). Ultima asemenea „indexare”, Dósa o livrează sub forma unei colecții de citate în engleză căreia îi adaugă, o scrupulos academică listă de note bibliografice
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
are însă senzația de a nu- și putea juca rolul de adevărat Adams pe scara istoriei, de unde preferința pentru retragerea din viața publică. El nu mai acționează, ca Franklin, sinergic cu epoca sa, ci, influențat de știința contemporană sieși, o transpune în operă printr-o analogie stranie cu omul și civilizația, oglindind obstinat sfârșitul unei familii și al unei epoci. Semnificativă este și expunerea la persoana a treia, mijloc de dedublare, de distanțare față de personajul autobiografiei sale. Pragmatismul scrisului, prezent la
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
de la Festspielhaus, în care regizorii distorsionează în mod brutal și kitschios lucrările wagneriene. Considerăm pe această cale că este binevenită atitudinea tranșantă și dezaprobatoare a criticilor din lume la adresa unor încercări nefertile și neconvingătoare ale unor regizori actuali de a transpune în modernitate teatrul wagnerian în dauna intențiilor și mesajelor acestuia. Seratele Cristinei Vasiliu devin astfel spectacole complexe în care se îmbină în mod sugestiv imagini documente din diversele premiere ale operelor wagneriene, secvențe în diverse interpretări remarcabile, proiectate pe un
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
națională de vitejie La arme! amenințată să cadă în discredit în vremurile fericite, dar înviind impetuos la fiecare zguduire a patriei. Marseilleză română cu vibrație proprie, independentă de vreun miraj muzical.” (v. Istoria literaturii române, 1982, p.605) A fost transpusă în acorduri de marș de compozitorul Alfonso Castaldi. Despre împrejurările scrierii acestei poezii ne dă câteva prețioase informații Lucian Blaga: „Scurt timp înainte de a muri (Iosif moare în 22 iunie 1913 n.n.) l-am văzut în Brașov, unde presimțiri de
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
PSD, Ana Birchall. „În opinia mea, ajutorul acordat familiilor tinere care acum se zbat să-și achiziționeze o locuință trebuie sa fie o prioritate. Orice măsură care este în avantajul lor cum este și această Directivă europeană trebuie susținută și transpusă în legislația națională” a mai declarat Ana Birchall. În calitate de parlamentar de referință al României în „Rețeaua parlamentară constituită special pentru lupta împotriva violenței asupra femeilor,” Ana Birchall a fost prezentă și la ședința comună cu Comisia pentru egalitate de gen
Ana Birchall: Băncile trebuie să transforme creditele din euro în moneda națională () [Corola-journal/Journalistic/32765_a_34090]
-
în miezul acestui timp, mohorît, amar și fără orizont, ochii unui tînăr de 18 ani, iubitor al muzelor și student în anul I al Facultății de Filologie din București, se apleacă asupra versurilor unui poet medieval francez, încercînd să le transpună în grai românesc: „Je plains le temps de ma jeunesse” - „Îmi plîng deci anii tinereții”. Poetul francez era François Villon. Studentul român - Romulus Vulpescu. În primul an de facultate (am mai povestit cîndva aceste lucruri), Vulpescu și cu mine eram
Un eveniment editorial Villon. Opera omnia by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2980_a_4305]