2,801 matches
-
profite de situație și să afecteze interesele Rusiei, Alexandru I l-a avertizat din nou pe acesta că avea să se opună, prin toate mijloacele posibile, reconstituirii Poloniei, în urma restituirii Galiției Austriece 312. În acele condiții, au fost demarate, totuși, tratativele de pace franco-austriece. Au apărut, însă, serioase dificultăți ridicate de 307 Cf., ibidem, p. 423 și urm. 308 Ibidem, p. 428. 309 Ibidem, p. 431. 310 Cf., ibidem, p. 431-432. 311 "Ainsi leș Varsoviens avaient soulevé la Galicie contre l
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
by Denmark"316. Tentativă a eșuat, însă, deoarece Marea Britanie își definitivase 313 Cf., ibidem, p. 433 și urm. 314 Cf., ibidem, p. 469. 315 Un program clar formulat de Napoleon Bonaparte, într-o scrisoare adresată lui de Champagny, în cursul tratativelor de pace, potrivit căruia "nous n'avons aucun intérêt sur la Baltique; aucun en Pologne; mais que nous avons l'ambition de la Méditerranée; que nous avons l'ambition de maintenir l'indépendance de la Turquie, d'empêcher qu'il ne soit
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
De altfel, situația politică din Centrul și Nordul Europei nu a conjugat, însă, interesele prusiene din aceste zone, cu cele ale celor două mari puteri, adică Franța și Rusia, care erau, așa cum s-a constatat, în vara anului 1806, în tratative privind o altă problemă, deosebit de sensibilă și pentru Prusia, si anume problemă poloneză. Una din variantele rezolvării acesteia constă în plasarea marelui duce Constantin în fruntea unei formațiuni statale poloneze, ce urma a fi constituită prin reunirea provinciilor anexate de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de a salva Prusia de la o iminentă dezmembrare ce se profila, mai ales după victoria armatelor franceze, comandate de Napoleon Bonaparte, asupra celor ruse, comandate de tarul Alexandru I, la Friedland, la 14 iunie 1807, victorie după care au început tratativele de pace franco-ruse, încheiate la Tilsit. Că unul ce jucase rolul principal în încheierea Convenției de la Bartenstein, Hardenberg nutrea speranța că avea să joace același rol și în tratativele pentru încheierea păcii generale, în numele Prusiei și al Rusiei. Și, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
la Friedland, la 14 iunie 1807, victorie după care au început tratativele de pace franco-ruse, încheiate la Tilsit. Că unul ce jucase rolul principal în încheierea Convenției de la Bartenstein, Hardenberg nutrea speranța că avea să joace același rol și în tratativele pentru încheierea păcii generale, în numele Prusiei și al Rusiei. Și, pentru a-și dovedi capacitatea de a-l îndeplini, "îl dressa le célèbre plan de remaniement de l'Europe fondé sur le partage de la Turquie" (s. Ven.C.)348. Or
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
349 Ibidem, p. 161-162. 350 Cf., Marcel Handelsman, op. cît., p. 126; deși acest plan, asupra căruia Hardenberg a revenit într-un memoriu din 29 iunie 1807, nu avea nici o valoare politică, Prusia nefiind, atunci, considerată ca parte contractanta în tratativele franco-ruse, "si on laisse de côté leș revendications purement prussiennes, on trouve pourtant dans ce plan de Hardenberg une solution des ambitions françaises et russes qui figurera dans le traité (de la Tilsit n.Ven.C.) qui ne pouvait pas rester
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de efortul de război (s. Ven.C.)22. În consecință, Poartă nu avea nici un motiv "à craindre que d'un Traité purement défensive avec la Russie pourroit résulter des suites dangereuses pour l'ancien Allié de la Suède", mai ales că tratativele de pace ale Porții cu Rusia erau, deja, foarte avansate la acea dată (s. Ven.C.)23. Poartă Otomană și-a însușit, ce-i drept, acest punct de vedere, de vreme ce Suedia exclusese, în mod expres, Imperiul Otoman din categoria puterilor
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
reprezentau era aceea de a aduna informațiile cele mai diverse pe care le puteau află în capitalele respective, în scopul fundamentării politicii externe a Porții Otomane, care a continuat a fi condusă de sultan, reis efendi și marele dragoman, prin tratative directe cu 5 Cf., ibidem, p. 247-248. 6 Cf., ibidem, p. 247-249; Thomas Naff, op. cît., p. 303-304. reprezentanții diplomatici acreditați de puterile europene, si nu numai, la Istanbul 7. Așadar, între prioritățile politicii europene a Porții Otomane, așa cum erau
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Europe exigoit une féderation propre à balancer l'alliance de l'Angleterre avec leș deux Cours Imperiales, et à mettre un frein aux vues ambitieuses de ces trois Puissances" (s. Ven.C.)69. Pe această bază, reis efendi a început tratativele cu Raymond Verninac de Sainte-Maure, trimisul extraordinar al Republicii Franceze pe lângă Poartă Otomană, la începutul lunii noiembrie 1795. Lipsa de apetenta a Porții Otomane de a se aventură într-o întreprindere de genul celei preconizate de diplomația franceză, de constituire
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
schimb o condiționă de o altă manieră de a fi fost transpusa în practică. În viziunea otomană, Franța era cea care trebuia să facă "leș premiers ouvertures a l'Espagne et à l'Hollande"71, iar Suedia să fi început tratativele cu Danemarca; apoi, Franța și Suedia să-și fi conjugat eforturile pentru a convinge Prusia să intre în coaliție. "Misiunea" principala a Suediei constă, totuși, în menținerea și consolidarea relațiilor pe care le stabilise în anul 1794 cu Danemarca, "et
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de-a lungul frontierei dintre Rusia și Imperiul Otoman, cu scopul declarat al constituirii unui cordon care să protejeze noile provincii achiziționate în Polonia, au agravat îngrijorările Porții Otomane. Ca urmare, concomitent cu măsurile de apărare militară, ea a accelerat tratativele cu Franța. Astfel că reis efendi, Ratib Ebu Bekir efendi, a formulat, în scris, condițiile în 82 Cf., raportul lui von Knobelsdorff, din 25 februarie 1796, în G.St.APK, I.HA, Geheimer Rât, Rep. 11, Auswärtige Beziehungen, No 275d
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
parafării lui, adică 23 mai 1796, nu a mai intrat, însă, în vigoare, rămânând doar în stadiul "d'alliance éventuelle", sintagma inserata, așa cum am menționat, în cuprinsul celui de al treilea articol. Ea nu a mai fost urmată de alte tratative, care să o fi făcut operativă, deoarece prevederile ei nu acopereau obiectivul urmărit de diplomația franceză, în speță, de Verninac, anume acela de a angaja Poartă Otomană "à des armements et à des demonstrations serieuses contre leș deux Cours Impériales
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
puterea "la plus influențe tout au moins sur le Gouvernement Turc", poziție câștigată în urmă serviciilor pe care i le făcuse, cu prilejul medierii păcii acesteia cu Austria , la Șiștov, în anul 1791102. În acel context, du Bayet a început tratative cu Poartă Otomană, privind "le système d'une médiation armée", între Franța și Austria 103. Interesantă este, însă, remarcă lui von Knobelsdorff potrivit căreia diplomatul francez adresase "șes mémoires non à la 100 Cf., raportul lui von Knobelsdorff, din 24
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
consideră pe regele Prusiei "comme le premier Membre du Corps Germanique" (s. Ven.C.), motiv pentru care nu putea asista pasiv la devastarea restului Germaniei, datorită continuării războiului 106. La rândul său, sultanul nu a respectat nici el regulă purtării tratativelor cu puterile străine prin intermediul reprezentanților lor diplomatici acreditați la Istanbul, datorită resentimentelor pe care i le provoca Herbert Rathkeal, internunțiul imperial. Ca urmare, sultanul a decis să se adreseze direct împăratului Francisc al II-lea, "dans une forme tout à
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Franța rebelului pasă de Vidin, Pasvantoglu 136, pe care, de altfel, Napoleon și Talleyrand, devenit ministru al Afacerilor Străine al Franței, la 14 iulie 1797, îl doreau în locul lui Selim al III-lea, au grăbit decizia sultanului de a incepe tratative cu reprezentantul Rusiei și al Mării Britanii la Istanbul "for a full defensive alliance against this new threat"137. Ele au fost încununate de succes, datorită expediției franceze în Egipt, dar tratatul de alianță defensivă în discuție a fost departe
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a Danemarcei și a Prusiei 147. O coaliție la a cărei participare Poartă 143 Tratatul de alianță defensivă cu cea din urmă a fost încheiat câteva zile mai târziu, după cel încheiat cu Rusia, anume la 5 ianuarie 1799, în urma tratativelor purtate cu Poartă Otomană, din însărcinarea guvernului englez, de Șir William Sidney Smith (cf., Europe and the Porte, Vol, ÎI, p. 131 și n. 1). 144 Cf., raportul lui von Knobelsdorff, din 21 iunie 1799, în G.St.APK, I.
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Porții Otomane 150. Așadar, eventualele repercusiuni ale acelui tratat asupra poziției Imperiului Otoman în raporturile sale cu Rusia nu puteau fi ignorate. Cu atat mai mult, cu cât, după informațiile pe care le deținea Poartă Otomană, Rusia se află în tratative și cu Danemarca și cu Suedia, pentru a le atrage în acea alianță. Iată pentru ce reis efendi, Rasih Mustafa efendi, a reiterat cererea Porții, adresată Prusiei, în repetate rânduri, de a media încheierea păcii sale cu Franța, pe baza
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Cf., raportul lui von Knobelsdorff către rege, din 24 decembrie 1799, în G.St.APK, I.HA, Geheimer Rât, Rep. 11, Auswärtige Beziehungen, No 275d, Türkei, fasc. 86, f. 26, 30v. Evoluția evenimentelor militare nu a mai îngăduit, însă, angajarea tratativelor de pace cu Franța, în formula preconizată de Poartă. După cum se știe, nemulțumit de modalitatea în care se desfășura colaborarea militară în cadrul celei de a doua Coaliții, Pavel I a abandonat-o, în luna februarie 1800. Mai mult chiar, datorită
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
restabilirea raporturilor Rusiei cu Marea Britanie. Revitalizarea comerțului britanic în Marea Baltica a avut loc concomitent cu procesul de reluare a raporturilor Mării Britanii cu Franța, după ce aceasta din urmă pierduse Malta și Egiptul, în favoarea celei dintâi. Începute la 21 martie 1801, tratativele franco-engleze s-au încheiat cu pacea de la Amiens, din 27 martie 1802. Pacea franco-britanică fusese precedată de normă lizarea raporturilor franco-ruse, concretizata de tratatul de pace din 8 octombrie 1801, urmat de Convenția secretă din 10 octombrie același an care
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
pentru reînnoirea tratatului de alianță din anul 1799. Diplomația rusă s-a grăbit să fructifice dispoziția cercurilor conducătoare otomane, astfel că trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar Andrej Jakovlevich Italinskij a fost mandatat, cu puteri depline, să demareze și să finalizeze tratativele. Între obiectivele urmărite de Rusia se află, de acea dată, determinarea Porții Otomane de a-și asuma angajamente prin intermediul cărora să fi putut fi obligată să intre într-o coaliție antifranceză ce ar fi fost constituită de Rusia, în colaborare
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
răscoalei, care amenință să distrugă Imperiul Otoman din interior, nu a atins, totuși, acel punct, datorită evoluției evenimentelor politice și militare din Europa. Deși total defavorabil Imperiului Otoman, tratatul franco-rus de la Tilsit, din 7 iulie 1807, a deschis, totuși, perspectiva tratativelor de pace turco-ruse195. Pe acest fundal, Istanbulul a cunoscut o intensă activitate diplomatică, generată de problema armistițiului și a păcii dintre Imperiul Otoman și Rusia, tratative care au fost demarate la Paris, sub mediere franceză 196. Primul efect al acelor
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Imperiului Otoman, tratatul franco-rus de la Tilsit, din 7 iulie 1807, a deschis, totuși, perspectiva tratativelor de pace turco-ruse195. Pe acest fundal, Istanbulul a cunoscut o intensă activitate diplomatică, generată de problema armistițiului și a păcii dintre Imperiul Otoman și Rusia, tratative care au fost demarate la Paris, sub mediere franceză 196. Primul efect al acelor tratative s-a concretizat în încheierea armistițiului ruso-turc de la 191 Cf., raportul lui Nils Gustaf Palin, din 10 februarie 1807, în loc. cît., doc. nr. 64. 192
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de pace turco-ruse195. Pe acest fundal, Istanbulul a cunoscut o intensă activitate diplomatică, generată de problema armistițiului și a păcii dintre Imperiul Otoman și Rusia, tratative care au fost demarate la Paris, sub mediere franceză 196. Primul efect al acelor tratative s-a concretizat în încheierea armistițiului ruso-turc de la 191 Cf., raportul lui Nils Gustaf Palin, din 10 februarie 1807, în loc. cît., doc. nr. 64. 192 Cf. loc. cît. 193 Cf., Stanford Shaw, History of the Ottoman Empire, p. 273; Piers
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Gustaf Palin, din 9 și 23 august și 10 noiembrie 1808, în Europe and the Porte, doc. nr. 98, 99, 102. 212 Cf., raportul lui Nils Gustaf Palin, din 24 decembrie 1808, în loc. cît., doc. nr. 105. După cum se știe, tratativele de pace au eșuat, operațiunile militare fiind reluate cu mai multă vigoare din partea rușilor. Iar motivația, așa cum o sesizase și Curt Bogislav Ludvig Christoffer von Stedingk, ambasadorul Suediei la Petersburg, constă în dorința Rusiei de a fi încheiat, cât mai
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
constă în dorința Rusiei de a fi încheiat, cât mai grabnic cu putință, războiul care devenise o povară deosebit de grea pentru economia ei, agravată și de consecințele aderării sale la blocada continentală 213. Iminentă izbucnirii războiului cu Franța a accelerat tratativele de pace, încheiată, cum se știe, în condițiile de asemenea cunoscute, la 28 mai st.n. 1812, la București; o pace care nu l-a satisfăcut, totuși, pe tarul Alexandru I care ar fi dorit ca ea să fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]