2,014 matches
-
Salon, taxidermist. Își avea laboratorul la câteva uși de biroul meu, pe coridorul acelui soi de fabrică dezafectată În care eu o făceam pe Marlowe al culturii. Uneori mă Întâlnisem cu el pe scări și schimbaserăm câte-un salut În treacăt. „Curios”, zise el ținându-mi mâna, „suntem amândoi colocatari de atâta timp și facem cunoștință În măruntaiele pământului, la mii de mile depărtare”. Am schimbat câteva fraze de circumstanță. Am avut impresia că știa foarte bine cu ce mă ocupam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lui nenea Sandu. În vreme ce acesta ultimul se apucă de redactare, pedant și conștiincios, adunând literele de pe tastatură și chinuindu-se să păstreze pasul cu agentul mai tânăr, ceva mai sprinten intelectualicește, Avocatul își rotește ochii pe deasupra capetele polițiștilor, rememorând în treacăt, cu nebulos regret, o parte demult apusă din existența sa, pe când, ca magistrat activ cu atribuțiuni de urmărire judiciară, supraveghease îndeaproape și activitățile de cercetare operativă și de instrucțiune penală, desfășurate de efectivul totdeauna insuficient numeric, îndeobște slab pregătit profesional
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe Cobra Anantha, care semnifică absența Timpului. Iar la celălalt capăt, după consumarea Judecății de Apoi, Timpul se oprește. Sau se retrage de peste tot. Istoria se mută în Eternitate. Mă-ntreb: când trăiești mult, extrem de mult și Dănuț privește în treacăt spre Îngerul tăcut și însingurat devii mai predispus să ierți? Cine s-ar încumeta, oare, ca să mărturisească asta? Frecții! reflectează Fratele, acoperindu-și cu palma, ochii obosiți. Fiindcă, din punctul nostru de vedere, omenesc, nu anduranța, nu durata, nu viața
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bucurie. Dar văd că sosim... Să trăiești, cucoane, și să-ți trăiască părintele, că-i un om și jumătate! Îi scutură mâna încă o dată și, apucând un coșuleț la care ținea mai mult, se repezi afară, în coridor, mormăind în treacăt către căpitan: "Salut, salut!" Modreanu, cu geamantănașul în mână, așteptase nerăbdător să isprăvească arendașul, ca să poată ieși. Pentru că nici el nu făcuse cunoștință cu Iuga, dădu indiferent din cap și se strecură după Rogojinaru, care se înfipsese chiar lângă ușa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ce alcătuiau înalta societate. Era sala cea mai elegantă ce a pomenit vreodată Teatrul Național. Până și la galerie, la locurile numerotate, stăteau posesori de nume respectabile. Unele doamne din comitetul societății, alergând de ici-colo, aferate, șopteau fericite prietenilor, în treacăt: ― Seara asta va fi înscrisă cu litere de aur în analele Romîniei! înainte de a se ridica cortina, Grigore, întorcînd capul întîmplător, văzu în fotoliul din spatele său pe Titu Herdelea. ― Ei, bată-te! Ce cauți aici între ciocoi? îi zise cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu sănătatea, despre categoriile sociale care aveau obligația „vigilenței”, a unei (aproape) permanente trezii a spiritului, și cele care se puteau abandona voluptăților dormitului fără griji. O istorie a muncii fără răgaz sau a contemplării lui Dumnezeu, întrerupte doar în treacăt de un somn minimal. Sau, dimpotrivă, a lenei, acea „obișnuință de a te odihni înaintea oboselii”, după cum spunea Jules Renard. De la patul ascetic al religioșilor de toate culorile la paturile de odihnă ale egiptenilor sau cele ale romanilor, la diversitatea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
legitim. Există însă multe alte date semnificative și chiar „spectaculoase” care pot - sau ar trebui - să ne dea de gîndit despre societatea în care trăim. Să ne oprim doar la cele referitoare la nivelul de instruire al populației, menționate în treacăt și de unele publicații. Care sînt acestea și ce ne pot spune ele ? Pe scurt, situația făcută publică arată așa : 44,2% dintre români au un nivel primar de educație (primar, gimnazial sau fără școală absolvită), 41,4% un nivel
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
morală anti-comunistă de condamnare și respingere a perioadei comuniste, care poate merge pînă la considerarea ei ca „o perioadă care a dus la întîrzierea istoriei noastre cu cîteva decenii” - cum se exprimă Declarația de condamnare a comunismului în România (în treacăt fie spus, mă întreb cum poate să „întîrzie” istoria ?). Pe de altă parte, plasarea sub semnul post-socialismului favori zează o abordare mai mult sau mai puțin socio logică de înțelegere (ceea ce nu înseamnă acceptare !) a acelei perioade. În final, aceste
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
scriitorii de la Qumran nici măcar nu credeau în înviere. Deși mă alătur celor care afirmă cu precauție că ei credeau în înviere, cei mai mulți vor fi de acord că învierea nu este un subiect important la Qumran. Abia dacă este menționat în treacăt. Însă pentru primii creștini el este absolut central. Pentru a ne da seama cât de esențială era pentru ei această credință, să luăm în considerare acest fapt. În dezbaterile actuale dintre „conservatori” și „liberali”, cele mai importante două argumente asupra
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
vreo cinci-șase luni, prin februarie, fiind în ziua metodică, am dat o raită prin oraș. Tocmai ieșisem de la librăria Sadoveanu și treceam pe lângă Ciclop, când m-a fulgerat brusc în stomac o flacără violetă, o emoție nostalgică, insuportabilă. Privisem în treacăt mica vitrină cu brichete de toate felurile și trese militare de plastic, aflată în dreapta intrării mirosind a gudron a Ciclopului. Acea emoție copleșitoare îmi fusese provocată de vederea uneia dintre brichetele obișnuite, dintre cele care se aruncă după ce se consumă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fusese repartizat ca profesor de muzică. Dar amicii săi din taraful restaurantului tot Profesorul îi ziceau și se cam fuduleau că au între ei pe unul care știe muzică, nu glumă. În acea seară, Profesorul îl întrebă pe Telente, în treacăt, ce gamă cântase după Something, prelucrarea lor din Beatles. Telente atât aștepta ca să le povestească ce panaramă are el la bloc cu arhitectul de la trei. Profesorul ascultă distrat, gîndindu-se câtă ironie cuprinde istoria și amintindu-și un pasaj din Gerontion
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de la Maitreyi (pe care, de altfel, nu știa cum s-o salute). După ce plecară, fetele se apropiară bufnind de patul meu și începură să mă felicite ironic. ― Hei, Allan, ești pierdut, băiete! vorbi Geurtie. ― Dar nu e urâtă, spuse în treacăt Clara, numai că mi se pare murdară, ca orice indiană. Cu ce-și dă pa păr? Pe mine, lașitatea mă cuceri deodată. Începui să bârfesc și pe inginer, și pe Maitreyi, fără să cred un cuvânt din cele ce spuneam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
De ce nu vrei să-rai spui că nu-ți place să să scriu în timp ce d-ta vorbești? mă întrebă ea brusc, privindu-mă drept în ochi și cu un glas de o feminitate care m-a surprins. Am răspuns ceva în treacăt și mi-am continuat stingherit, e drept, dar și puțin înfuriat. Ea și-a plecat din nou ochii pe caiet și a scris: "E târziu, prea târziu, dar nu e tîrziu". ― Ce înseamnă asta? o întrebai, căci nu mă putui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
O auzeam cum urcă scările, patru câte patru. Nu știam ce să cred: declarație? Deschisei jurnalul și însemnai scena cu un comentariu stupid. A doua zi, la ceaiul de dimineață și înainte de a pleca la birou, Maitreyi mă întrebă în treacăt ce-am făcut cu floarea. ― Am presat-o, minții eu, ca s-o fac să bănuiască cine știe ce idilă incipientă în sufletul meu. ― Eu am pierdut-o pe scară, mărturisi întristată. M-am gândit toată ziua la această scenă și-mi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mult mai neînțeleasa și mai complicată decât se pare. E foarte greu să ai ceva cu adevărat, să-l capeți sau să-l cucerești. Mai mult ne închipuim că posedăm decât posedăm. Banalitățile acestea, pe care i le spuneam în treacăt, sigur fiind că altceva mai responsabil n-ar fi în stare să rețină, au frămîntat-o îndeajuns pe Maitreyi. Încerca acum să-și verifice sentimentele prin această "voluptate" esențială de care îi vorbisem atunci. Îi luai brațul și-l privii o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mea, oblonită. Am înțeles atunci că c Khokha, întors probabil târziu de la un cinematograf de cartier, și m-am prefăcut că întîrzii să-i deschid, ca să-i dau timp Maitreyi să ajungă sus, în odaia ei. Khokha mă întrebă în treacăt: ― Vorbeai cu cineva? ― Nu, răspunsei eu scurt, închizînd ușa. Dar atunci auzii și glasul d-nei Sen, sus, pe galeria paralelă odăii în care dormea Maitreyi. XII Am crezut că s-a aflat tot și m-am zvârcolit toată noaptea, fără
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
altă țigare. Când a venit Harold, m-a întîmpinat cu urale. D-na Ribeiro îi lămurise în câteva cuvinte vizita mea. El încercă să mă facă să vorbesc, dar pretextai o durere de cap și-i spuse-i numai în treacăt de ce am venit. Ceru numaidecât băuturi. Îmi spuse că orice febră și orice durere trece cu whisky. Băui și eu un pahar, dar amețeala mă făcea să simt și mai viu depărtarea de Maitreyi. Aproape că îmi venea să urîu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
incapabil să mă trezesc, să pun odată capăt amintirilor acestea de cumplită tristețe, care mă făcuseră din om neom numai într-o zi. ― Cum îi merge inginerului, Allan, i s-a făcut operația? mă întrebă Harold. ― Încă nu, răspunsei în treacăt. Poate i se face azi... ― Bietul om... M-am trântit pe pat, fumând iarăși. Ajunsesem acum aproape inert, numai mâinile îni tremurau, încolo fața îmi încremenise fără expresie, fără mobilitate, nu mai puteam nici plânge, ci stăm așa, sub ventilator
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
târziu, voi știți bine că ăsta-i drumul? - Acesta-i, domnule elev, îl liniști Zamfira. Uitați-vă la stele. Am făcut doar un ocol ca să nu cădem în sat, dar încolo mergem bine. Ne ținem după ruși... Darie privi în treacăt cadranul fosforescent. - Acum e unu fără douăzeci și cinci de minute, spuse. Dacă dăm curând de șosea, și totul iese bine, putem mărșălui până aproape de patru. După aceea, spuneați, trebuie să ne ascundem iarăși în porumbiște. Dar dacă încep pe-acolo, peste
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
noastre cît gămălia pot să recunoască un subiect delicat - nu vorbim despre adidași cu clape cu velcro sau blugi Levi’s, despre promisiunea unor produse capitaliste destabilizatoare - via unchiul din America. E o discuție care cere discreție, o spunem În treacăt, vorbind Într-o limbă aproape fără sunete. Totuși, se pare că nu e cazul, deocamdată nu avem de ce să ne facem griji. PÎnă una alta sîntem artileriști. E sfîrșitul lui octombrie și toată Europa de Răsărit se zgîlțîie sub vîntul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-mi e ușor să mă abțin să povestesc ce am văzut În excursia din Cehoslovacia (magazine În care miracolul comerțului funcționează), deși la un moment dat, În toiul unei discuții, cînd frecăm cimentul closetelor cu niște mături tocite, menționez În treacăt episodul de la sfîrșitul verii, ca pe un element exotic care Îmi conferă un anumit statut. Ăștia sîntem noi craiovenii, care avem o cultură comună În acest sens, și uneori la discuții se alătură și alți răcani, care cunosc subiectul. Iar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și, după ce o părăsise Alan, se întorsese la ceea ce considerase ea a fi o carieră de pictor ratată. Micul atelier de lângă bucătărie era presărat tot cu vopsele și pensule, abandonate cu multă vreme în urmă. Le aruncă o privire în treacăt, în timp ce mergea din încăpere în încăpere, aprinzând pretutindeni luminile. Pe măsură ce înainta se lăsa înfiorată de un straniu simțământ superstițios, care se îmbina însă cu un fel de voluptate a singurătății. Alex dăduse de mult uitării religia metodistă care-i hrănise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lucrări, Logică și conștiință), când li se revelase tuturor acest spirit strălucit și începuse să fie recunoscut ca unul dintre „tinerii noștri filozofi“, devenise pentru locuitorii din Ennistone „o modă“ să se împăuneze cu el și să se laude, în treacăt, că-l cunoscuseră toată viața. Alex, pe atunci în vârstă de nouăsprezece ani, lăsându-se la rându-i ademenită de această mică falsitate, stârnise curiozitatea unei bune prietene a ei, o fostă colegă de internat, pe nume Linda Brent. Linda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nicotină, asemenea degetelor unei școlărițe care-și mușcă unghiile. Îi ridică mâna, i-o mirosi, apoi i-o sărută și continuă să i-o strângă distrat. — Ce-i cu tine? îl întrebă Diane. Venirea profesorului Rozanov? George îi vorbise în treacăt de reîntoarcerea profesorului său și Diane încerca acum să ghicească. Nu-i răspunse la întrebare, dar îi spuse: — Tu îți petreci timpul pălăvrăgind la Băi și auzi ce spun oamenii. La cine vine? — Cum adică? — Cine sunt prietenii lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ce-și ascunse, îngrozită, fața în mâini, ușa camerei de zi porni să se deschidă încetișor, și un bărbat se ivi în prag. Era George McCaffrey. Se-nțelege că Hattie și cu Pearl discutaseră despre George și înainte - oarecum în treacăt - dar mai cu seamă după întâlnirea cu el în excursia de familie. Hattie a fost gata, ca și toți ceilalți, să admire eroica salvare a lui Zet, dar nu-i putea ierta felul insolent și batjocoritor, avea ea impresia, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]