1,604 matches
-
tabloul și-l cobor. Locul lui nu e aici. Pășesc pe covorul pufos nici rece, nici proaspăt, deloc asemănător mușchiului din pădurea mea nebună. Ajung cu pași înceți la geam, îl deschid și răcoarea dimineții îmi înfioară trupul încă încălzit. Tremur. Mi-e rece, dar parcă încep să trăiesc. Din bucătărie, răzbate aceeași voce: Întârziem, micuțo! Într-o secundă înțeleg. Pădurea mea nebună plânge după mine și eu o port în vise și în visuri. Nu-i nimic, îmi spun, și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ne aflam atunci, așteptând răsăritul, el mă îmbrățișă, cuprinzându-mi talia cu mâna dreaptă. Îmi șopti ușor la ureche: Mulțumesc! Apoi îmi oferi un pupic pe obraz! O atingere tandră, delicată, chiar posesivă. Acel sărut stârni în corpul meu un tremur. Mi-am pus mâinile în jurul gâtului lui și mi-am lipit buzele de ale lui. El mă trase mai aproape, dar la un moment dat, se retrase, spunând cu vocea sugrumată de emoție: Nu putem fi împreună! Rămase drept privind
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-l Întrerupse, ce spunea el răsuna adevărat În sinea ei. O mințiseră oare toți, dintotdeauna? Ryan Îi aruncă o scurtă privire. - Adevărul despre cei pe care Îi iubim este adesea greu de suportat, știu asta. Ea nu-și putu stăpîni tremurul din voce. - Dar Nicolas? Dar Chantal? - Presupun că s-au aflat În locul nepotrivit la momentul nepotrivit... - Nu pot crede că Gwen i-a ucis! - Cei din familia Le Bihan sînt foarte uniți, cine știe de ce sînt În stare Yvonne, Pierric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îți va supraviețui. Michel se ridică, se duse până la bucătărie să bea un pahar de apă. Vedea roți colorate rotindu-se prin aer la jumătatea camerei și Începea să simtă o senzație de vomă. Mai Întâi trebuia să-și oprească tremurul mâinilor. Bruno avea dreptate, dragostea paternă este o ficțiune, o minciună. O minciună este utilă dacă permite să schimbi realitatea, se gândi el; când Însă schimbarea eșuează, nu mai rămâne decât minciuna, amărăciunea și conștiința minciunii. Reveni În cameră. Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
avea de gând să-și ia altă pasăre. Fugitiv, se gândi la vecina din față, redactoarea de la 20 Ans; n-o mai văzuse de luni de zile, probabil se mutase. Se sili să-și concentreze atenția asupra mâinilor, constată că tremurul se potolise puțin. Bruno rămânea nemișcat; tăcerea dintre ei mai dură câteva minute. 12 — Am cunoscut-o pe Anne În 1981, continuă Bruno cu un oftat. Nu era prea frumoasă, dar mă săturasem să fac labă. Îmi plăcea, totuși, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ciocnindu-se Între ele. Puțin mai târziu, soarele risipi norii, iar cerul se făcu albastru. Ziua avea să fie frumoasă, la fel de frumoasă ca precedentele. Mama Annabellei se ridică cu greu. „Mai bine să ne odihnim puțin...”, spuse ea stăpânindu-și tremurul vocii. Fiul ei se ridică și el, urmând-o ca un automat, cu brațele atârnânde. Cu un gest al capului, Michel refuză să-i Însoțească. Nu simțea nici o oboseală. În minutele ce urmară, simți mai ales strania prezență a lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
venit la pub și Nathaniel i-a tras una de i-au mers fulgii. Și acum mai facem mișto de el pe tema asta. Îmi întoarce spatele pentru a servi pe cineva și iau o gură de vin, cu un tremur nervos la stomac. Să-ncerc să nu mă pierd cu firea. Deci nu-i plac avocații. Asta nu are nici cea mai mică legătură cu mine. Pot foarte bine să fiu sinceră cu el. Să-i povestesc despre viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la un milion de kilometri distanță de mine. — Bună, Lara, spun. Sunt... Samantha. Samantha Sweeting. — Samantha ? Lara zici că mai are puțin și face apoplexie. Dumnezeule ! Ce faci ? Cum îți merge ? Sunt bine, mersi. Foarte bine. Îmi înăbuș cu greu tremurul nervos. Am sunat fiindcă am aflat că Arnold pleacă. E adevărat ? — Da, este, spune Lara ușurată. Am rămas tablou când am auzit ! După cât se pare, Ketterman l-a invitat la masă și a încercat să-l facă să rămână, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Trebuie să închid acum. — Samantha, n-am terminat de aveam de spus ! se rățoiește furioasă. N-am încheiat conversația. — Ba da, OK ? Am terminat-o ! Închid telefonul, îl trântesc pe masă și expir, fără să-mi pot reprima un mic tremur. Mersi mult, Guy, zic imediat. Mai ai și alte surprize la fel de plăcute ? — Samantha... întinde brațele a scuze. Am tot încercat să iau legătura cu tine... — N-am nevoie să ia nimeni „legătura cu mine”. Îi întorc spatele. Iar acum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din capătul grădinii. E cea mai spectaculoasă seară de până acum, îmi dau seama brusc. Soarele asfințitului se strecoară pieziș printre frunzele salciei și iarba miroase înnebunitor sub picioarele mele. — Nathaniel... trebuie să mă întorc. Nu reușesc să-mi stăpânesc tremurul vocii. Nu am de ales. Dar asta nu înseamnă că nu putem fi împreună. Noi doi. Putem foarte bine să avem o relație. Vom avea vacanțele... weekendurile... O să mă întorc la petrecerea lui Eamonn... Nici n-o să știi că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ce naiba ar putea face. Ideea e că familia noastră nu e obișnuită cu izbucniri emoționale de asemenea gen. Adevărul e că nici eu nu știu ce ar trebui să fac acum. — Păi, Îhm... cred că am să plec acum, spun, cu un tremur În glas. Mă duc. Haide, Jack. Avem treabă. Mă răsucesc pe călcîie, clătinîndu-mă pe picioare și pornesc Împleticindu-mă ușor pe peluză. Andrenalina Îmi pulsează În vene și sînt atît de Încordată că nici nu știu ce fac, sînt ca un automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o cafea. Ravelstein ajunsese la cel de‑al doilea pachet de Marlboro, iar la „Café de Flore”, unde afișa În mod regulat aere de superioritate, a comandat „un espresso très serré”. La „Flore” Îi preparau o cafea foarte tare. Dar tremurul degetelor, când a ridicat ceșcuța, nu a fost pricinuit de o stare de nervi. Vibrațiile se datorau unei supraâncărcări emoționale. Cofeina reprezenta cel mai slab dintre stimuli. Mi‑a spus: - Pe vremuri, Rakhmiel mi‑a fost profesor. Pe urmă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Îl prinde de un picior și încearcă să-l tragă; PARASCHIV izbește cu picioarele, o luptă penibilă.) Întoarce-te... PARASCHIV (Urlet, izbituri, gâlgâit, de aici încolo cuvintele sale se transformă în mugete.): Uâââ... Hâââ... Ha! MACABEUS: Jos! (Hohot de râs; tremur al brațelor, al capului, cade în genunchi, se rostogolește peste PARASCHIV.) Sfințișorule... (Râs, muget, haine sfâșiate, urletul lui MACABEUS în momentul în care simte unghiile lui PARASCHIV în gât.) Uaaa.. Göteburg, ai? Göteburg... (Îl răstoarnă pe PARASCHIV, îl lovește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
capul; are ochii obosiți și toată înfățișarea sa e jalnică.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Ridicând, crispat, privirile.): Domnule... ȘEFUL GĂRII (Entuziasmat, ca în fața unei mâini întinse.): Kapunta! Mă numesc Kapunta! Spuneți-mi, vă rog, pe nume. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Cu un tremur ușor în glas.): Domnule... Dumneavoastră chiar sunteți... șeful gării? ȘEFUL GĂRII (Înviorat, radios.): Exact! Ați intuit perfect! Eu, domnule, locuiesc în această gară de patruzeci de ani... Patruzeci de ani bătuți pe muchie... Ehe... Știți dumneavoastră ce înseamnă patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mult. din clipa în care ați venit aici, vreți să mă faceți să urlu, să mă târăsc prin praf, să-mi smulg pielea de pe față? Sunteți o bestie, domnule, de ce ați venit aici, de ce vreți să ne tulburați viața, de ce? (Tremur al capului, un acces nervos, gesturi haotice.) Unde sunt ploile pe care le-am trăit în copilărie, unde vă este ploaia, domnule? S-a oprit! Ha! S-a oprit! N-o să mai reînceapă, vă jur, s-a zis! Ha-ha! Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
treptat pe sentimentul de așteptare și nerăbdare mascată; personajele devin simpli călători care așteaptă pe un peron; gesturi obișnuite de nerăbdare și îngrijorare; s-a întunecat și se simt pale de vânt; aerul vibrează în jurul gării și se aude un tremur al lucrurilor marcate de apropierea a ceva fabulos; această apropiere își trimite semne tot mai puternice, vântul răscolește lucrurile aruncate pe ferestre, pătrunde în camerele părăsite și le golește de senzația locuibilului; în spatele personajelor care așteaptă trenul, gara, asemeni unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Iar în ochii femeii spălăcite, o blondă cu bube, de la mașina de găurit nasturi, în ochii ei nici albaștri nici verzi se distilează o rază X, un venin fără pereche, scopul oricărui plan cincinal, și psss! Totul se dizolvă. Un tremur cuprinde priveliștea, o clatină și-o răstoarnă, ducă-se! Ducă-se totul, cartierele de blocuri, macarelele, uzinele de mașini unelte, ducă-se cu drag tot, burghezia, proletariatul, pătura intelectuală, ducă-se! Rămân în picioare ruine urâte ca niște dinți stricați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mișcându-se, de parcă atunci învăța să umble, descoperind pas, după pas, drumul spre noua zi, se duse și cotrobăi în teancul de sidiuri. Îl găsi pe cel cu Aznavour. Porni plaierul. Se trânti în pat, strângând pătura sub ea. Asculta tremurul cântecelor urmărindu-se doar cum se lasa copleșită de avalanșa de prefaceri. Până și muzica parcă încolțea din ea, cuvintele îmboboceau, iar vocea aceea nu mai era o voce de șansonetist, ci venea din interiorul ei, un fel de revărsare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
neluminate. Mă citise și-și putea permite să se așeze pe o treaptă mai înaltă, adică ea avea comoara, și tot ea avea cheia. Crezi că n-am știut că l-ai uitat pe Bogdan? Crezi că nu-ți văd tremurul? Oare de Noica și Cioran aveai tu nevoie? Ție îți trebuie o femeie adevărată, așa cum sunt eu, o femeie în carne și oase, care nu se sfiește să spună lucrurilor pe nume, ce știi tu, o femeie prea înțeleaptă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
trusa! Bateria e inclusă în trusă! Adu trusa! Am intrat iar în laborator, am cules trusa și am adus-o. Y a conectat padelele la sursa de curent, le-a încărcat și a depus-o pe Z pe mochetă. Din cauza tremurului poalele halatului i se ridicaseră și i se vedea sexul. Împungea aerul cu picioarele și rășchirase degetele, iar mâinile i se contractaseră. Y s-a poziționat în dreptul capului ei, i-a atins cu padelele scalpul și a strigat: - Liber! M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
capului ei, i-a atins cu padelele scalpul și a strigat: - Liber! M-am tras în dreptul lui X, lipindu-mă ca și ea de perete. Y a declanșat și o smucitură violentă a străbătut trupul chinuit al lui Z. Imediat, tremurul i-a încetat. S-a întors pe burtă și a gemut încetișor. Halatul îi dezvelea fesele și șoldurile. Mirosea a carne arsă. Y a spus: - Totul va fi bine. După ce a trecut criza am ajutat-o să se ridice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și mai ales era un zâmbet cald ce nu i se dezlipea de pe figură. Dacă visa, visa lucruri moi. Își ținea mâna într-o poziție totuși nefirească, ceea ce, în câteva ore, urma să-i provoace furnicături. Până să-i examineze tremurul ușor al pleoapelor, străinul fără corp se înfioră: brațul fetei puțea de-a dreptul oribil. Era acolo o bubă ce răspândea spirale de mireasmă grea și ascuțită. Nici această fată nu-i era pe plac. Ar fi putut să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
puțin umflat în dreptul pieptului, către care Jiquel adresase șoapte în timpul discursului lui Leurdiș. Ochii săi cu pleoape groase se mișcau în toate părțile. Pielea metisă îi asuda abundent, iar hârtia din care citea se rupse în două locuri datorită unui tremur nervos al încheieturilor. Termină după cinci minute și, zâmbind forțat, oferi microfonul răsfățatului serii. Calomfir tocmai își redactase mental vorbele. Găsise conectorii necesari și ideile îi păreau mai interesante ca niciodată. Se lansă într-o lungă dizertație despre noțiunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de-ajuns o căutătură ca să știe că nu prezentau interes; nimeni n-ar da pe ei mai mult de zece pesos. Hotărî să se ridice și, de cum își puse picioarele pe pământ, înțelese că, în noaptea aceea, fuseseră acolo. Un tremur ușor îi străbătu spinarea. Probabil că s-or fi așezat pe vine lângă patul mizerabil, privindu-l ore întregi, nemișcați ca stanele de piatră, cu ochii mici și dușmănoși ațintiți pe chipul lui, observând neobosiți cum respira domol, iară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Apoi, apele se umplură de freamăt, începură să se agite aproape imperceptibil și, din cele patru puncte cardinale, ciudate umbre, fără o formă definită, se furișară spre ambarcațiune. Cu simțurile în stare de alarmă, lupta să-și stăpânească un ușor tremur ce încerca să-i pună stăpânire pe braț, străduindu-se să-și scoată din minte imaginea marii anaconde care, înălțându-se peste bord, s-ar putea lansa într-un atac, lovindu-l peste piept și răsturnându-l în apă, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]