5,174 matches
-
să plece cu Pohoață pe munte și să cerceteze zona în care acesta credea că se rătăcise șoferul camionului. Cine știe, poate că-i dădeau de urmă ori găseau un indiciu. Ce faceți, domnule Toma? Nu vă simțiți bine? Cristi tresări la auzul întrebării și se întoarse să vadă cine vorbise. Ileana, fiica lui Pop stătea rezemată cu spatele de zidul casei și îl privea. Ba da, spuse el, vorbind repede, de ce să nu mă simt bine? Nu știu, răspunse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Se îndreptase de șale, încrucișându-și brațele pe piept. Pufăia tăcut din lulea, așteptând ca cei doi să înceapă conversația, să spună ce îi adu sese acolo. Cum merge treaba? întrebă Vasilică, arătând cu capul spre zlătarii din apă. Starostele tresări la auzul întrebării. Privea nedumerit de la unul spre celălalt. Bănuia că șeful este Cristi, dar tânărul agent era în uniformă de polițist și reprezenta autoritatea. Iese ceva? salvă Toma situația, care observase dilema bătrânului. No, cât să ne ducem zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Negru. Uriașul plătea cu aur butoaiele de pălincă pe care i le trimitea boieroaica. Numai că dacă voia, aceasta putea să facă ori băutura bună de băut ori o otravă care îți lua lumina ochilor. Alcool metilic, spuse Cristi. Poftim? tresări Ileana. Spuneam că s-au hotărât să-i dea să bea alcool metilic. Ah, prozaic mai ești! exclamă femeia, deranjată de intervenția lui Cristian. Credeam că asculți povestea. Da, probabil că aceasta era otrava despre care era vorba. Ascult! Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pașii lor se auzeau înfundat din cauza negurii ce deja le cuprindea picioarele. Cu urechile ciulite și foarte atent la sunetele din spate, auzi un zgomot înfundat, destul de puternic. Un obiect greu se prăbușise pe ponton, lovind podeaua de lemn. Ileana tresări și, aproape o zbughi la fugă. În depărtare, se vedeau luminile de pe străzile din oraș. Până acolo nu mai era mult, doar câteva sute de metri. Din spate nu se mai auzea nimic, noaptea era acum tăcută. Toma se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lor. Ce-a fost asta? întrebă Cristian cu o voce pe care nici el nu și-o recunoștea. Alături de el, Ileana privea și ea spre capătul străzii de unde veniseră și spre lacul a cărui margine se zărea acolo. Pieptul îi tresărea în ritmul respirației repezi. Hai! îl îndemnă ea din nou într-un târziu. Nu mai trebuie să rămânem aici. Vreau totuși să înțeleg ce s-a petrecut, spuse Cristi încăpățânat. Așa ceva nu mi s-a mai întâmplat niciodată. Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-i ocolească. Nu avea nici un chef să treacă printre ei, ar fi fost un efort inutil și l-ar fi și încetinit pe deasupra. Cu coada ochiu lui i se păru că printre frunzele acestora se zărea ceva alb. Inima îi tresări de bucurie. Nu mai ținu cont de nimic și se năpusti într-acolo. Nici nu băgă în seamă ramurile ce i se agățau de haine și îl zgâriau pe mâini. Evită în ultimul moment să calce direct în șanț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de zei care locuiesc pe un munte și n-au altceva mai bun de făcut decât să se uite la oameni? Nu huli! Vocea femeii devenise dintr-o dată extrem de dură. Vorbise pe un ton foarte puternic, cu inflexiuni neașteptate. Toma tresări și își întoarse privirea spre ea. Ileana stătea țeapănă în fotoliu și, pentru o clipă, zări în ochii ei un fulger de lumină. Nici prin cap nu-mi trece să hulesc, spuse el repede. Pur și simplu spun ce gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
uita acum speriat la cerul scăldat în lumina ciudată a lunii. Nu mai putea suporta, durerea îi sfâșia inima. Sări în picioare și începu să se plimbe nervos în sus și în jos. Un vreasc trosni dincolo de liziera pădurii. Strugurel tresări și se opri în loc. Așteptă cu urechea ciulită să mai audă și alte zgomote. Poate că Burcilă nu se dusese la culcare așa cum crezuse el ci dăduse o raită printre copaci iar acum se întorcea în tabără. Liniștea însă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca țiganul să-l simtă. De acum se afla destul de departe ca să poată schimba direcția și să ajungă chiar în spatele locului unde se ascundea vărul său. Coti la stânga și începu să se furișeze într-acolo. Era concentrat la traseu și tresări speriat când foșnetul cu pricina se auzi din nou. De data aceasta venea chiar din spatele său dar acum i se păru mult mai puternic. Se opri o clipă încercând să priceapă ce se întâmplă. Nu mai pățise niciodată una ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
putut zări focul, asta în ipoteza că nu se stinsese între timp. Ar fi vrut să știe cât este ceasul dar nu putea să vadă cerul ca să-și dea seama în ce moment al nopții se afla. Oftă adânc și tresări la auzul propriei lui respirații. Își stăpâni cu greu o înjurătură deoarece, pentru o clipă, uitase să se controleze. Speriat, se opri și ciuli din nou urechile. Întunericul rămânea mai departe tăcut. Asta era bine, urmăritorii nu erau prin preajmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că împreună cu Vasilică găsiseră mai sus de locul unde se aflau acum, o porțiune pe unde își puteau croi drum pe partea cealaltă. Nu mai era atent decât la văioaga din stânga sa. Nu îl mai interesa terenul din dreapta, de aceea tresări când Ileana îl trase de braț. Crezi că aici ar fi ceva ce te-ar interesa? întrebă ea. Imediat în apropierea marginii viroagei, lăstărișul tânăr era culcat la pământ. Tulpinile subțiri zăceau frânte la o palmă deasupra solului pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
senzația că este privit dispăruse. Se rezemă de copac, relaxându-se puțin. Sângele reîncepuse să circule prin membrele inferioare dându-i o senzație plăcută de ușurare. Un foșnet slab se auzi din urmă. Venea de foarte aproape, de la câțiva pași. Tresări și redeveni dintr-o dată încordat. Nu mai încăpea nici o îndoială, se auzeau pași, venind din vale. Acum era sigur că cineva se apropie de locul unde se afla. Își stăpâni cu greu imboldul de a țâșni de după copac. Voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
până acum. Să-ți dea Dumnezeu zile să apuci să schimbi tot atâția, ori poate chiar mai mulți! oftă cu regret Calistrat. În voce i se simțea o părere de rău abia mascată în timp ce privirea îi era pierdută în gol. Tresări după câteva momente și îl privi ușor mirat pe tovarășul său: Ar fi fost prea ușor dacă prăpastia ar fi înconjurat de jur împrejur muntele bestiei. N-ar mai fi scăpat niciodată de acolo iar noi am fi trăit fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acesta ajunsese pe malul celălalt. Simți un fior rece care îi cobora pe șira spinării de cum pusese piciorul dincolo, iar sub tălpi parcă pământul fremăta ușor. Calistrat îl aștepta cercetându-l atent. Simți și tu? întrebă el văzându-l că tresare surprins. Cristi dădu din cap afirmativ. Nu se așteptase la așa ceva, inițial crezuse că este vorba de un mic seism pentru că tremurul încetase și acum nu mai simțea vibrația aceea. E bestia, spuse bătrânul, ne-a simțit. Se răsuci apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din care trăgea cu sete nu se potrivea de loc cu obiceiurile celor din vechime. Prin tălpile pantofilor de sport cu care era încălțat, Cristian simți iarăși vibrația slabă a solului. Pământul fremăta ușor, ca și cum ceva se mișca pe dedesubt. Tresări și îl privi întrebător pe Calistrat. Începe să se trezească, spuse calm acesta, acuși va ieși afară. Să știi că numai păzitorii pot percepe tremurul acesta. Pentru toți ceilalți, bestia se mișcă tăcută, fără să fie simțită de nimeni, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
privea curios. Aștepta să vadă ce se întâmplă. Băiete, îi atrase atenția răstit Calistrat, când vâlva este ieșită din bârlog, niciodată nu-ți iei privirea de la ea. O clipă numai dacă te uiți în altă parte, te poate înhăța. Cristian tresări și se întoarse spre norul de ceață din fața lor. I se părea că este mult mai aproape de ei acum. Clipi din ochi și privi din nou. Nu era nici un dubiu, negura venea spre ei. Două prelungiri subțiri se furișau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în urmă cât va fi de bucuros la auzul orăcăitului unor broscuțe, nu l-ar fi crezut în ruptul capului. Își simțea picioarele amorțite și făcu câțiva pași ca să-și revină. Zgomotul tălpilor pe prundișul de pe drum îl făcu să tresară. Se opri imediat gândindu-se că nu trebuie să se îndepărteze de locul unde se afla. Își șterse fruntea de apa care i se scurgea din păr și privi în sus. Gata, băiete! îl auzi el pe Calistrat chiar lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care de acum se îndesise binișor. Negura căpătase o culoare lăptoasă și de la o clipă la alta i se părea că devine și mai consistentă. Cu greu mai reușea să zărească ceva la o distanță mai mare de câțiva pași. Tresări speriat și abia se stăpâni să nu țipe de frică când simți pe umăr o atingere ușoară. Se lăsă brusc la pământ, pregătindu-se să se rostogolească într-o parte ca să se eschiveze din calea dușmanului nevăzut. Își dădu repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de metal sub capac și apăsă ușor. Nu se întâmplă nimic, capacul rămânea nemișcat. Apăsă mai cu putere, lăsându-se cu toată greutatea pe coada cazmalei. În liniștea nopții, cuiele care ieșeau din lemnul sicriului scârțâiră lugubru. Pe mal, Ileana tresări, privindu-l speriată. Nu trebuie să te uiți, îi spuse Cristian. Dădu capacul deoparte rezemându-l cu grijă de peretele gropii. Lumină cu lanterna trupul dinăuntru. De sub lințoliul cu care era acoperit cadavrul nu se vedea nimic. Bucata de pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
știa dacă se datorează milioanelor de fire de iarbă ce se atingeau unele de altele ori curentului de aer ce îi trecea pe la urechi. Dintr-o dată își dădu seama ce se întâmplase, păsările amuțiseră, ciripitul acestora nu se mai auzea. Tresări speriat, oprindu-se pe loc. Știa ce înseamnă asta, bestia era aproape, numai când se afla ea prin preajmă se întâmpla așa ceva. Refuza totuși să creadă, una ca asta. Era încă dimineață și vâlva nu ieșea din bârlog niciodată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înstelat. Aștepta cu nerăbdare să vadă urma luminoasă a unui meteor, șoptindu-și apoi, repede, în gând, o dorință, așa cum îi spusese maică-sa că trebuie să facă. Amintirile îl năpădiseră, ori poate chiar ațipise fără să-și dea seama. Tresări, devenind dintr-o dată atent. Ceva se schimbase, întunericul devenise mai puțin dens. Răsăritul era aproape, în dreapta, dincolo de creasta muntelui prinsese a se lumina. Nici greierii nu se mai auzeau, pădurea devenise tăcută ca un mormânt. Își scutură capul aruncându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Se rezemă ușor de zidul casei, respirând adânc. Parcă avea nisip sub pleoape, era nedormit de multă vreme și îl ajunsese oboseala. Își scutură repede capul, străduindu-se să rămână cu ochii deschiși. Nu avea voie să ațipească nici o clipă. Tresări, devenind dintr-o dată atent. De dincolo de ușă răzbă teau niște lovituri înfundate. Nu auzise pașii bătrânului, zgomotul făcut de toiagul în care acesta se sprijinea îi atrăsese atenția. Ușa se deschise brusc și Moș Calistrat ieși în prag. Godunov era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el după ei, ca să vadă cu ochii lui ce au de gând. Din păcate, acum, acest lucru nu mai era atât de simplu. Peste tot mișunau oamenii de la Pinforest, iar el ținea neapărat ca prezența lui să rămână deocamdată neobservată. Tresări când, undeva, în apropiere, auzi frunzele de pe jos foșnind ușor. Deveni atent și privi neliniștit în direcția de unde se auzise zgomotul. Cineva se apropia de locul unde se afla. Se lipi de trunchiul copacului lângă care își stabilise punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
putere toiagul și își imagină că se află lângă Simion Pop. Senzația de plutire îl făcu să se dezechilibreze ușor. Deschise repede ochii, la timp pentru a vedea spinarea bătrânului la numai o palmă în fața sa. Ce s-a întâmplat? tresări acesta. Nu mai fă lucruri din astea! M-ai speriat, nu te-am auzit venind. Iartă-mă, se scuză Cristian, încercând să-și ascundă zâmbetul fericit, e întuneric și nu te-am văzut. Voi avea grijă să nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
blocată în subteran, pentru că raza lanternei nu îi făcea nimic. Nu erau cine știe ce informații, dar nu avea încotro, deocamdată trebuia să se mulțumească doar cu atât. Ceva însă îl rodea în adâncul minții, un detaliu peste care trecuse prea ușor. Tresări dintr-o dată speriat de moarte. Privi îngrijorat prin parbriz în jur. Umbrele se lungiseră foarte mult, se însera. Lumina soarelui scăzuse și aceasta era singura barieră ce împiedica arătarea să se năpustească afară. Astrul zilei coborâse dincolo de orizont. Doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]