1,115 matches
-
publică și ziarele. Fără Îndoială, acesta este noul, interesantul, dar mai ales utilul În nuvelistica noastră, acesta este marele ei progres. Prin aceasta ea nu mai riscă să plictisească noile zeci de mii de cititori, deși produce căscatul dinadins și tresărirea ruginitului iatagan al cutărui sultan-critic. Desigur, avem de discutat și cu folos despre nivelul artistic al nuvelelor noastre și are dreptate tov. Crohmălniceanu să părăsească la un moment dat greșita-i discuție despre teme, pentru a Începe una asupra realizării
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
CXXXII VÎNĂTOAREA - PRIMA ZI în timpul cartului de la miezul nopții aceleia, bătrînul ieși din spiraiul pe care se rezema și merse la gaura lui de pivot, așa cum obișnuia să facă din cînd în cînd; deodată însă își înălță fața cu o tresărire sălbatică, adulmecînd aerul mării întocmai ca un cîine de bord, cînd simte pe-aproape țărmul vreunei insule barbare. Și își spuse numaidecît că trebuie să fie balene în preajmă. în curînd, mirosul acela specific, pe care-l emană, uneori de la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
doar tînguiala din gîtlejul lui tăbăcit de tutun. Cine-i omulețul? E un fost diblar pe la mesele locantelor, o! ce locante!, dispărut, și el, odată cu trăsurile. Trăsuri c-un cal, cu doi. Făptura omulețului de pe gard cunoaște-acum doar o singură tresărire: cînd vede calul Chiriței intrînd pe ușa actorilor, spre scenă. 28 iunie Înconjurat de visători mai mult sau mai puțin angelici visători ce și-au ales, nesiliți de nimeni, pîrtia de viață care poate duce sau mai degrabă nu într-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
va obliga, prin votul ei ignar, din toamnă, să îndurăm iar, încă patru ani, tropăitul lepădăturilor criptocomuniste. Am ciocnit cu pesimistul poet și i-am șoptit la rîndu-mi: nu te pripi, pînă la toamnă încă e; pegra are, și ea, tresăriri neașteptate. Tîrziu, în zori, spre Copou, am tăiat-o amîndoi prin Florilor și am fredonat stenic nepieritorul "Trăiască Regele!" Nu cumva îl auzirăm cîndva pe dl. ing. Cunescu, republican pur-sînge, ironizînd ideea monarhică? Mirare că partidul onorat acum, la domiciliu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
avînturi să-i mai ceri domnului Popescu? "Corect ca un principiu", înfundîndu-se în teancuri de hîrțoage, esgte oare numitul Ilie doar un slujbaș muncit, devorat de ambiții? Ce se ascunde îndărătul acestei încrîncenări? Terfeloage peste terfeloage, dar nu tu o tresărire de bucurie, nici măcar un palpit de suferință numai dezgust. Și o crescîndă amăgire de sine. Prins în roțile unui mecanism implacabil, uniformizator, amploaiatul de al asigurări sociale s-a birocratizat pînă la autoanulare, conformismul care zăcea într-unul ieșind fatalmente
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
obiectivul Discursului său către națiunea germană publicat în 1807,la un an după umilitoarea înfrîngere suportată de Prusia, la Jena, în fața armatelor lui Napoleon. Pentru un om care aderase timp îndelungat la ideologia revoluționară franceză, acest discurs este ca o tresărire a sentimentului de mîndrie națională în fața invadatorului străin. Limbajul este foarte afectat, poate tocmai din acest motiv: În discursurile precedente, scrie Fichte, am arătat și am demonstrat cu argumente istorice care sînt trăsăturile caracteristice ale germanilor ca popor original, ca
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Renan este un mare admirator al Germaniei dar nu atît în ceea ce privește național-populismul romantic al acesteia, cît mai ales forța, pe care o împrumută de altfel, ca personalitate. Totuși, ideile sale reacționare preced anexarea Alsaciei-Lorena, fapt ce-i va pro-voca acea "tresărire" patriotică, determinîndu-l să-și revizuiască poziția morală, filozofică și politică. În acel moment, Renan admite că legitimitatea dinastică nu mai este valabilă. Într-o scrisoare datată 13 septembrie 1870, către David Frédéric Strauss, el capitulează în fața principiului de întemeiere a
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în soare, pistruii i-au țâșnit ca niște scântei. Am închis ochii. A doua zi, pentru prima oară în viața mea, am descoperit voluptatea foarte neobișnuită de a strânge o armă de foc, un kalașnikov, și de a-i simți tresăririle nervoase pe umăr. Și de a vedea, în depărtare, o siluetă de placaj acoperindu-se cu găuri. Da, smuciturile lui insistente, forța lui masculină erau pentru mine de natură profund senzuală. De altfel, de la prima rafală, capul mi s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îți iese în cale când nici nu gândești... ba dacă mai stai în casă cu ea, îți intră-n odaie domnule. I s-a năzărit ei pe tine și pace !... Te nimerește ba pe jumătate îmbrăcat, ba în pat dimineața (tresărire violentă la domnul Nisipoiu). Tu zici pardon ! Ea, că nu știu ce-a uitat aci când a scuturat ieri. (Nici Băiatu, nici Nisipoiu n-au băgat de seamă că doamna din lumea mare nu putea să scuture camera unui secretar
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
duc la cafeneaua aia italiană, unde nu se simte nimeni ofensat. — Mergem să bem o cafeluță? Schimb direcția, pornind spre cafenea. CÎnd trecem pe lîngă magazinul de antichități, Îmi zăresc reflexia În vitrină și nu-mi pot reprima o vagă tresărire de mîndrie. SÎnt o mamă care Împinge un cărucior. Eu, Becky Brandon (născută Bloomwood), sînt o mamă ca toate mamele. Virez spre cafenea, mă așez la o masă și comand un cappuccino fără cofeină. Apoi o ridic cu blîndețe pe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
persoana a treia, și fără multe incidente, lucru care ar trebui să ne dea de gândit. În poezie, Alan Brownjohn este, am putea spune, prototipul poetului Desperado, fiindcă scrie poeme albe. Acest roman despre aproape nimic, cel mult despre prima tresărire a unei iubiri pe care o părăsim total neconturată în final, este aparent alb. Așa cum scria Virginia Woolf la început de secol XX, romanul modern nu mai are nevoie să ofere cronologie, personaje unitare, acțiune antrenantă sau intrigă amoroasă. Romanul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în mintea copiilor", ea nu a fost totuși "decât veriga necesară care trebuia să lege literatura clasică de literatura naturalistă". Deși prezentată ca antiteză a tragediei, pentru că opune datoriei pasiunea, povestirii acțiunea, Antichității Evul Mediu, ea nu este decât ultima tresărire a acestui gen care moare. "Copil revoltat al tragediei", ea îi perpetuează neverosimilul. Formula clasică este de o falsitate ridicolă, nu mai trebuie să o demonstrăm. Dar formula romantică este tot atât de falsă; ea a substituit pur și simplu o retorică
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru nașterea îndoielii și pentru conștiința eșecului. De aceea prostia nu poate fi sesizată decât din afară; surprinsă dinăuntru, ea se dizolvă de îndată în propria ei recunoaștere. Rămâi prost câtă vreme poți fi contemplat. Fiind o inconștiență lipsită de tresăriri, prostia respiră calmul și măreția unui peisaj. Ea are fanatismul naturii, care, trecut asupra omului, a pierdut atributele divinului. Prostia este demonismul fanatismului profan. ADAOS. Despre prostul care prostește și despre prostul prostit. - Comunismul își face intrarea în istorie sub
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
După orice moarte naște o înviere!” (Autorul) Moartea înseamnă nemurire, veșnicie... moartea nu e o osândă dată unei categorii de oameni, căci atunci ar fi vai de noi! Moartea e un privilegiu dat omului de către Dumnezeu și deșteaptă în noi tresărirea din urmă: scopul final al omului e învierea. Iată de ce bunul creștin făptuiește pe pământ binele și primește cu bucurie pătimirea pentru a câștiga liniștea eternă, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin... Gândul la moarte trezește în om
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
oferea mărci definitorii, de la arhitectura și pictura murală a mânăstirilor, la arta populară. Membrii familiei regale, cu precădere regina Elisabeta, pseudonim, Carmen Sylva, și regina Maria, au promovat românitatea cu program așa cum remarca și Tudor Octavian: "Românitatea nu era o tresărire emoțională, ci un program regal, iar ce-i cu adevărat șocant e că regii Carol I și Elisabeta, continuați în intenții și în tenacitate de Maria, și-au făcut din instituționalizarea unei imagini a României luminate un fapt de identitate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]