15,306 matches
-
Răzvan Voncu Se vorbește mult despre proiectele neterminate care jalonează istoria literaturii române. Chiar și acum, după ce multe lucrări fundamentale au fost, totuși, încheiate, imaginea unei biblioteci a proiectelor neduse până la capăt pare a defini, uneori, trista noastră originalitate. Mai puțin se vorbește, totuși, despre proiectele superficial sau nesatisfăcător realizate, deși efectul lor concret asupra culturii noastre literare este mult mai nociv. În materie de ediții, de pildă, soarta jurnalului lui Titu Maiorescu a fost semnificativă, în
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
fără voie. Răsună aici ceva din scrierile lui Pliniu cel Bătrân, în care se arată că Leul nu atacă copii decât când e extrem de flămând; ca o copilărie e tratată de Leu și provocarea pe care i-o adresează Cavalerul Tristei Figuri din Don Quijote: Leul iese din cușcă, dar, văzând cu cine are de a face, reintră de bunăvoie în cușcă și întoarce acestuia spatele. Revenind la colinda Junelui putem vedea că resemnarea ori frica sunt străine acestuia; el se supune
Miorița și Colinda Junelui bun – atitudini diferite în fața morții by Ion Taloș () [Corola-journal/Journalistic/2618_a_3943]
-
economie a eternului și a divinului, o întreagă speranță în absurdul rațional, pe care le găsim sub diferite forme în lite ratura și filozofia europeană. Moștenitoare a înzestrării cosmice lăsate de "Cavalerul nebuniei", sau cum i se mai spune "Cavalerul tristei figuri", cultura europeană încă nu și-a asumat cum se cuvine legatul. Poeții, ca Eminescu, Sorescu, Nichita Stă-nescu, Pierre Louys, Johan Christoph Friedrich Schiller, Johann Cristian Holderlin, sau prozatorii Henry Rene Albert Maupassant, Lo-Johansson, Arno Holz, Jean Francois Marmontel, Anton
"CAVALERUL NEBUNIEI" STRĂBATE LITERATURA EUROPEI. In: Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/90_a_416]
-
acea de a voi să dea seama numai prin lupta cu sine despre tot și de a încerca s-o facă fără să se dea cu totul în ceva, neresemnându-se să fie "ceva, indiferent ce". El poartă masca "cavalerului tristei nebunii", asemeni lui Teste fantoma născută din lupta "morilor de vânt", ca inutilitate a vieții într-o societate ce nu-l înțelege. Tradiția raționalistă, anchilozată în contemplarea omului ca ființă rațională, împiedică întâlnirea cu "Cavalerul Nebuniei". S-a spus că
"CAVALERUL NEBUNIEI" STRĂBATE LITERATURA EUROPEI. In: Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/90_a_416]
-
de la Mancha. Printre creațiile sale cele mai importante, se înscriu romanele - toate capodopere în adevăratul înțeles al cuvântului -: Toamna patriarhului,Cronica unei morți anunțate, Generalul în labirintul său, Dragostea pe vremea holerei, Despre dragoste și alți demoni, Povestea târfelor mele triste, și volumele de povestiri Ochi de câine albastru, Incredibila și trista poveste a candidei Eréndira și a bunicii sale fără suflet, Douăsprezece povestiri călătoare, precum și piesa de teatru Diatribă de dragoste împotriva unui bărbat așezat. În 2002 a publicat A
La despărțirea de García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2623_a_3948]
-
toate capodopere în adevăratul înțeles al cuvântului -: Toamna patriarhului,Cronica unei morți anunțate, Generalul în labirintul său, Dragostea pe vremea holerei, Despre dragoste și alți demoni, Povestea târfelor mele triste, și volumele de povestiri Ochi de câine albastru, Incredibila și trista poveste a candidei Eréndira și a bunicii sale fără suflet, Douăsprezece povestiri călătoare, precum și piesa de teatru Diatribă de dragoste împotriva unui bărbat așezat. În 2002 a publicat A trăi pentru a-ți povesti viața, primul volum de memorii, concepute
La despărțirea de García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2623_a_3948]
-
dublă po vară. Pe străzile Romei, ceata trecea călcând sub sandale primele raze de soare. II Dezmățul se sfârșise. Câteva bacante băute chicoteau. Perigeu, se așeză pe treptele băii, chemând sclava tracă la dânsul. Trupul îi tremura ca bolnav. Bacantele triste plecară să-și vindece rănile ciupiturilor cu uleiuri de măslin. Soarele pătrundea prin plafon, săgetându-l. Și așteptarea asta-l duru. Când draperiile fură trase în lături, sclava-l orbi. El, Perigeu, curtezanul de temut al Romei căzu în genunchi
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
lor a înconjurat Casa Albă de câteva ori / Ei însă nu se lasă. Stau zburdalnici între două oceane și scriu. Vorba unora de la Neptun eu scriu, cine mă citește? / Răspunsul asigurat Publius Ovidius Naso / El, Ovidiu, care scria Fastele, Ponticele / Tristele, Hercidele, Metamorfozele / Poetul european le apare americanilor / Ca venind dintr-o viață anterioară. /.../ Lumea de azi e vitează și preferă poemul modern / Atunci când îl găsesc cu condiția să-l caute / Deoarece el poate fi grai, fără culoare, / Dar respirabil în
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
nu mai știe ce-ar putea face cu ea, și o epuizează în poziții “îndrăznețe”, și ele clișeistice. Fata se tot gâdilă, și râde șăgalnic, iar adoratorul o amenință cu priviri virile. Filmul e trist, nu fiindcă vorbește de lucruri triste, e trist fiindcă e monoton, e trist prin repetiție, prin lene de gândire, pentru că trece superficial peste fiorul de groază pe care-l aduce tema mielului sacrificat, și care ar fi putut fi amplificat, e trist pentru lipsa de suspense
LOVERBOY, o premieră românească la Cannes () [Corola-journal/Journalistic/26393_a_27718]
-
încântată de cunoștința ei. La fel și eu, când am cunoscut familia ei. La acea dată, nu știam că următoarele unsprezece aniversări ale zilei mele de naștere o să le sărbătoresc în închisori și mine de plumb. Aveau să fie aniversări triste, dar fiind în compania celorlalți deținuți, mă simțeam mândru în mijlocul lor. Erau oameni cu care împărțeam aceleași idei și nu puteam decât să învăț de la ei. În acel an, Stanley cu familia plecaseră pentru trei luni în vacanță, în Anglia
A VENIT STANLEY. In: Editura Destine Literare by George Sarry () [Corola-journal/Journalistic/90_a_414]
-
simplu din mimetism. „Există și categoria celor care țin post că așa trebuie, dar care se plîng încontinuu, de parcă ar fi primit o pedeapsă. Stau lîngă tine la restaurant și, în timp ce tu îți comanzi o friptură, ei suspină și ronțăie triști o foaie de salată, cu ochii ațintiți în farfuria ta. Alții, din contră, dacă tu îți comanzi o friptură, te întreabă cu o dezaprobare superioră: «dar cum, dar tu nu ții post?» Mai sînt și cei care se laudă peste
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2644_a_3969]
-
de scornit teorii antisistem fără să simți pământul sub picioare. Poți concepe câte istorii literare poftești, chiar și una care să descrie opere inventate, cum pretindea Călinescu, dacă adecvarea la literatură nu te preocupă. Cartea lui Terian e cea mai tristă dovadă. Cum altfel să-mi explic periodizarea cvadripartită pe care o propune? Iată: am avea până prin 1830 o fază premodernă, în care n-ar exista cu adevărat o conștiință a literaturii. De ce 1830? Un an de graniță ar fi fost
Cui i-e frică de Titu Maiorescu? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2645_a_3970]
-
și-mi spune: „Bătrîne Wang, comuna Dongbei are vulturi și fenicși, tu însuți, bătrâne, ești un adevărat personaj”. La care eu răspund: „Jumătate din viață mi-am petrecut-o în mizerie, am lăsat în urmă un prost renume, dincolo de o tristă dragoste celebră, n-am nimic cu ce să mă laud, iar în prezent trăiesc vânzând figurine...”; și știți ce mi-a răspuns? păi, mi-a spus așa: „Cine-i în stare să-și dedice întreaga lui forță unei iubiri, pentru
Mo Yan - Broaște by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2564_a_3889]
-
de înstrăinare nu se putea debarasa procesul de alienare a societății fiind atotcuprinzător. Înălțarea de la pământ la cer nici în vis nu putea avea loc, realitatea toată fiind de piatră, chiar și ceea ce a fost viu o dată. Doar ploaia e tristă și curată/cade și se înalță mai sus. Rózewicz e convins că Cineva acolo sus îi aude pe poeți, că ei (poeții) pleacă fără să fi cules furtuna, ci numai - am spune - crengi de trandafiri/și fiecare din ele verzi
Despărțirea de Rózewicz by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2566_a_3891]
-
de civilizație, un km mai sus de gară, văd o baracă ruginită, o culme cu rufe albe, un morman de vechituri strânse, probabil, de prin tomberoanele dintre blocuri și, Dumnezeule!, tufe de trandafiri, plantați, nu răsăriți la întâmplare!, de jur împrejurul poveștii triste a sărăciei unor oameni. Trandafiri de toate culorile, din cei cu parfum, cu florile cât două palme puse una lângă alta. Atât", a povestit Dana Grecu pe contul personal de socializare.
Dana Grecu: Mi-au SCHIMBAT viața. Dumnezeule... by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/25752_a_27077]
-
mai demult că „nu încape într-o antologie”, Ion Bogdan Lefter nu spunea altceva. Neputându-l contrage, nu-l poți nici populariza, accesibiliza ori trivializa. Cele câteva (deloc puține) antologii care-au apărut totuși în ultimele decenii sunt de o tristă ineficiență. Un semn al inflației. Cu ele cu tot, Ivănescu rămâne și astăzi un nume vag în conștiința cititorilor ocazionali de poezie. Devorate de „fanii” poetului și doar răsfoite inerțial de „civili”, acestea glosează, în fapt, pe marginea propriei neputințe
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]
-
apariție editorială trebuie citită cu mare atenție. De aceea, fără să fac un rezumat al cărții, aduc precizarea că, de-a lungul paginilor este vorba de chinurile la care au fost supuși tinerii elevi, închiși între zidurile unei temnițe de tristă amintire. Experimentul Târgșor a fost aplicat, timp de trei ani asupra a peste opt sute de elevi de liceu din toată țara. Copiii de 14, 15 sau 17 ani, care s-au opus acțiunii de reeducare, au fost trimiși disciplinar la
Infernul concentraționar din închisoarea Târgşor. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_408]
-
în celelalte locuri de detenție, Aiud, Jilava, Pitești, Gherla, Canalul Morții și în Balta Brăilei, unde au fost transferați pe motive disciplinare, pentru a fi pedepsiți exemplar. Glasurile reunite ale victimelor, care și-au lăsat tinerețea în acele locuri de tristă amintire, au fost reunite în partea a doua a volumului. Sunt pagini care scot în evidență fluviul suferințelor unor martiri, maltratați peste limita incre dibilului. Se ajunsese până acolo, încât schingiuiții își doreau moartea, ca pe o salvare miraculoasă, eterna
Infernul concentraționar din închisoarea Târgşor. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_408]
-
de la Uniunea Scriitorilor recomanda, din spirit de „obediență”, în 1974, fostului Consiliu al Culturii și Educației Socialiste, numirea fostului lider politic comunist, fost și semi-poet, Nicolae Dragoș, în fruntea fostei reviste „Luceafărul”, care avea să devină, în acei ani, tribuna tristei platforme ideologico-estetice numită protocronism; sau locul unor înfruntări cu ciomege între foști colegi de redacție. Nu am sugerat acea numire, cum pare să rezulte din documentul publicat în RL, de existența căruia aflu pentru prima dată; nici nu am fost
Un răspuns neobedient by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/2602_a_3927]
-
prințesă adormită într-un castel uitat de lume, iar florile, crescute mai înalte decât castelul, o trag de mâini ca să o trezească și să iasă afară cu ele ca să se joace. Dar prințesa nu s-a mai trezit niciodată. Este tristă povestea. Nu are sfârșit. Mâine seară am să-i spun mamei să mă lase să-mi imaginez singură finalul. Am să găsesc un Făt Frumos pierdut undeva în ceața bătăliilor cu anii. Da, așa am să fac. Nu-mi place
O VIAŢĂ DE O ZI. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Corina Diana Haiduc Luca () [Corola-journal/Journalistic/93_a_124]
-
În balta lor de sînge și jale,/ Ca un fel de pete de licheni,/ Arătînd direcția frontului.// Unii erau zdrobiți rău,/ Nu se mai puteau mișca/ Tipau și cereau apă,/ Își spuneau adresa/ Si rugau să li se comunice/ Împrejurarea tristă./ Alții, cu arma lîngă ei,/ Voiau să-și pună capăt zilelor,/ Dar nu mai puteau/ Să ajungă la armă.// Auzeai de peste tot/ Cum se roagă de soldații cenușii/ Încruntați pe baionetă/ Mergînd cu pas hotărît/ Si cu credință în Dumnezeu
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
o reprezintă Biblioteca pentru foarte tânărul cititor”; Ion Vianu „exersează arta descompunerii mentale a gesturilor”; la Cristian Teodorescu „pe nesimțite, aproape într-o aceeași gesticulație a frazei, e ridicat și scheletul construcției, cu contraforți cu tot”; în Dulcea poveste a tristului elefant descoperă „cea mai frumoasă, cea mai bogată și mai bine scrisă poveste pe care am citit-o în ultimii ani?. Găsim comentarii amănunțite despre Aura Christi (care „trăiește la o temperatură mereu mai înaltă decât a pământenilor de rând
Critica empatică by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2767_a_4092]
-
familia se mută, alături de altele muncitorești, doar era dictatura proletariatului, nu?, într-un fel de sărbătoare de neuitat (vai), obișnuită și pe la noi pe vremea lui Dej, într-un bloc nou, la oraș, adică gata cu izba, el rămâne tot trist și abătut, ceea ce hazeaica și observă. Finalmente îi vedem pe cei doi în fața unei tovarășe severe, cerând - ce credeți? pașaport? nu - bilet de avion pentru Italia, că, pasămite, pașaport aveau. Deci nu tu viză de ieșire, cum se obișnuia prin
A ști sau a nu ști by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2772_a_4097]
-
părul abundent, decât situația pe care trebuia să o întruchipeze, părea, cel real, de vreo 4-5 ani. Aici drama își atinge culmile ei, amândoi au viața lor separată și toată iubirea lor tinerească s-a dus dracului, prilej de fețe triste și, poate, de lacrimi. Pe urmă el îi dă blana, ea și-o pune la gât, iar în final, iată-l pe el în trenul carel ducea înapoi spre Moscova, via Viena. Dacă nici de data asta nu-l bagă
A ști sau a nu ști by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2772_a_4097]
-
Interviu: Ion Jianu - Florentin Smarandache IJ: După stabilirea în SUA, ați revenit de multe ori în Craiova. Cum ați regăsit orașul la ultima vizită făcută, cum vi se par oamenii - triști, săraci? FS: Am întâlnit foști colegi de liceu din Craiova, foști profesori, verișori la care trag mereu ce locuiesc pe Calea București, alții în Lăpuș. Într-adevăr, mulți se plâng că viața devine din ce în ce mai grea... Alții au emigrat ca mine
TEORIA ABSOLUTĂ A RELATIVITĂŢII. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ion Jianu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_122]