1,405 matches
-
cafea la Inter? Încă derutat, Mihai surîde și saltă ușor din umeri, într-un gest ce se vrea aprobator. În Piața Kogălniceanu, din cauza unui șir de troleibuze, mașina oprește în fața aprozarului, chiar lîngă o stivă imensă de varză, peste care tronează cîțiva dovleci mari, albi, ca un însemn al toamnei. Mîna femeii se ridică de pe volan și atinge brațul lui Mihai: Aș vrea să nu-mi propui... nimic! Sînt sigură că nu te-aș refuza, dimpotrivă! Dar nu vreau! Inima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
apa înghețată și malul abrupt. Poate că nu-i decît o convertire în imagini a frigului din suflet. Chiar și acum, după discuția purtată cu Doris, își dă seama că-l stăpînește o stare ciudată, de sentimente amestecate, peste care tronează promisiunea acelei voci angelice că va avea medicamentele necesare. Iar bucuria ei, revărsată în întrebarea "chiar vrei s-o faci?", rostită după momentul de tăcere creat de acel "te sărut" al său, îl pune pe gînduri; începe să se îndoiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mușcă din malul pe buza căruia stau ei amîndoi, par că-i repetă numele, ca o chemare în adîncuri. Și numai din cînd în cînd, vreunul mai mic, spart aiurea, înainte de vreme, îngînă celelalte nume, creează freamătul continuu, peste care tronează același suveran Teona! Urechile lui sînt tot mai îndurerate iar un clește nevăzut îi strînge tîmplele, sub care inima lovește apăsat. Ar mai fi, desigur, și Doris, dar ea e exterioară sistemului... Sau așa crede! Cît despre Ana... ea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
frînă au crescut buruieni. Nimeni nu a condus rabla asta pînă În Hollywood noaptea trecută. — Crezi? — Cred. — Ești sigur? — Da, sînt sigur. Denton conduse mașina pînă la adresa de pe South Duquesne - alt coteț acoperit cu carton și catran. Un Mercury mov trona pe alee - o hardughie tipică de cioroi, dotată cu ornamente pentru aripi și apărătoare de noroi. Pe o plăcuță montată pe capotă scria „Păgînii mov“. De tavanul verandei atîrna o combinație de sac de box cu minge de antrenament. Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
care parcau mașinile, muzică În spate - probabil o serată de gală În grădina de trandafiri. Ed intră pe ușa din față și se opri brusc: biblioteca mamei lui dispăruse. Fusese Înlocuită. În locul ei era acum un spațiu lung, În care trona o machetă: tronsoane de autostradă peste niște orașe din mucava. Marcaje direcționale pe perimetre - Întregul sistem de autostrăzi publice. Perfecțiune. Asta Îl scoase din aburul acelor poze slinoase. Ambarcațiuni În portul San Pedro, munții San Gabriel, automobile minuscule pe asfalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
propus să-i dau lovitura de grație. L-am luat în preajma Crăciunului la Paris. Bulevardul Hausmann, în special porțiunea "marilor magazine", cu Printemps și cu Galeriile Lafayette, în ale căror vitrine sânt montate, iarna, păpuși mobile ― scena nașterii lui Isus trona în mijloc, cu animalele care aplecau capetele pe rând, pentru a încălzi trupul copilului din iesle, magii care se închinau, îngenuncheați la o distanță respectuoasă, lumina dozată misterios în întreaga vitrină ― ar fi făcut ca orice copil să rămână cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
orașului Își făcuse o faimă foarte prețuită În cercul lui de prieteni și era acceptat cu plăcere printre ei, deși era o pocitanie soioasă. „De ce?“ se Întreba Susan, văzînd că pînă și Juan Lucas se Îndreptase spre grupul În care trona urîțenia acestui omuleț și acum, cu paharul de coniac În mînă și cu trabucul În gură, asculta comentariile lui Gargajo, ironiile tăioase cu care-l lua peste picior pe rotofeiul Romero, explicațiile pe care le dădea despre corpul rotofeiului, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
realist, foarte deprimant. Foarte ciudat. Ah, unde îmi este bricheta? —Permite-mi, spuse Ashling aprinzând un chibrit pentru țigara lui, căci i se părea că are mare nevoie de asta. Printre oamenii adunați în sufragerie, l-a zărit pe Ted tronând pe un fotoliu în dreptul unui rând de fete care păreau că stau la coadă pentru a se prezenta. O figură ciudată se uita pe fereastră către apele negre și lucioase ale râului Liffey, având o șuviță grizonată în partea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mai important. Jack evident nu cunoștea regula asta. Se uită în jurul său, admirativ. Ești aici... de când? De trei, patru zile și deja locul arată mai bine. Uită-te la asta, spuse el, arătând către un bol de sticlă în care tronau lalele albe. Și la asta, indică el către un vas cu flori uscate care îi atrăsese privirea. Bine că nu avea cum să vadă cănile de sub pat care erau pe punctul de a mucegăi, se gândi Lisa. Casele ei întruchipau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
șampania cititorilor în timpul orelor de program. Dar nu era Jack, ci Mai. Tocurile ei erau enorme, iar șoldurile minuscule. Dar nu la fel de mici precum talia. Ashling era înnebunită de invidie și de admirație. Mai părea atacată de tăcerea completă care trona în birou și de felul vinovat în care se zgâia toată lumea la ea. —Jack este? Tăcerea persista. Nu, bombăni domnișoara Morley, ștergându-se la gură pentru a îndepărta orice urmă de mustață lăsată de șampanie. S-a dus să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de trapez, fără lațurile de Închidere, aduse părțile ei la Închidere prin copca la gât, astfel ca să iasă În evidență gulerul mereu alb care se mula pe grumaz și te făcea arătos. Întocmai cum doreau preoții, spiritualii noștri. Pe cap trona șapca neagră, realizată tot regulamentar la ceaprazăria din Iași, recomandată de secretariatul școlii și care, acum, la liceu, scoțându-i literele SVC, putea servi tranziției În care intrasem Încă de pe atunci. Ce mai, pe total, arătăm că un preot În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
se spune basmul cu reocupa a Întocmească evărat puterea judecătorească, eliberată de tarele prezentului care urează rebuie să treacă, cât nu e prea reu că un Revoluției de exemplu, În locul unui Gavroche cu steagul În mână fluturând pe baricadele revoluției, tronează drept monument al acelui moment nimic mai mult decât o țeapă care poate Însemna și țeapă trasă de FSN poporului debusolat. După cum curiozitate În lumea politică și În mass-media se tot vorbește de tragerea la răspundere a lui Ion Iliescu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Stanford; a vizitat Santa Monica, Hollywood-ul, orașul Los Angeles ș iMarele Canion. Nu a ocolit nici celebrul stat Texas și statele învecinate Golfului Mexic, îndreptându-se spre Washington. Ajuns la Washington, profesorul Cornățeanu a vizitat Ministerul Agriculturii al SUA, unde trona celebrul Henry Wallace și a fost profund impresionat de maiestuozitatea exterioară și interioară a instituției și, mai ales, de sprijinul acordat de statul american fermierilor pentru a învinge criza. Acolo i s-a confirmat cu adevărat că profesorul Warren pentru
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
lucrat la început în viața practică, în ferme, în mine, în fabrici. Până la 40 de ani Aereboe a lucrat în fermă. Apoi a trecut și a schimbat multe instituții agricole, întrucât nu se împăca cu papagaliceala (expresia îi aparține) ce trona în învațământul agricol. Pentru noi străinii, Berlinul avea cea mai bună școală. În 1928 când l-am cunoscut, mi-a vorbit revoltat că și la Berlin tronează aceeași situație în care cunoștințele agricole pure sunt năpădite de o serie de
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
multe instituții agricole, întrucât nu se împăca cu papagaliceala (expresia îi aparține) ce trona în învațământul agricol. Pentru noi străinii, Berlinul avea cea mai bună școală. În 1928 când l-am cunoscut, mi-a vorbit revoltat că și la Berlin tronează aceeași situație în care cunoștințele agricole pure sunt năpădite de o serie de materii cu nimic justificate. Cea mai bună școală pe care o avem e aceea pentru funcționarii Ministerului, în care cursurile durează doi ani. De acolo ies specialiști
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
am stat mai mult întins în pat. La Le Havre s-au urcat și comesenii noștri din California. Când au auzit că suntem din România, doamna cu ochii strălucind de bucurie mi-a spus: „da, țara marelui Enescu”. Singura care tronează acum în sala de mese e Sănduța, de care răul de mare nu se atinge. Aleargă pe unde vrea, iar moșulică care ne servește o încarcă cu felurite bunătăți. Camera noastră e plină de portocale și banane. Din când în
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Împodobite ca niște platouri de argint de mult Înnegrite și roase. Eram Însoțiți de niște servitori zbârciți care mergeau șontâcăind, sacristiile parcă se prăbușeau bolnave de atâta aur și metale, de casetoane grele, de cornișe prețioase. În involucre de cristal tronau de-a lungul pereților chipuri de sfinți În mărime naturală, șiroind de sânge, cu rănile deschise presărate cu picături de rubin, Criști contorsionați de suferință, cu picioarele roșii de hemoragie. Într-o fulgerare de aur din barocul târziu, am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Cu puțin Înainte de a părăsi cealaltă emisferă, pe când Îmi Încheiam șederea acolo oferindu-mi o călătorie cu avionul pe deasupra pădurilor din Amazonia, Îmi căzu În mână un cotidian local, adus la bord În timpul unei escale la Fortaleza. Pe prima pagină trona fotografia unui ins pe care l-am recunoscut, pentru că Îl văzusem sorbindu-și paharele cu vin alb ani de zile la Pilade. Textul de sub fotografie glăsuia: „O homem que matou Moro”. Bineînțeles, după cum am aflat la Întoarcere, nu el Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
apropie de biroul Juliei. Ca toate lucrurile ei, era dezordonat, sugativa Încărcată cu prea multă cerneală, o cupă cu bonuri de trezorerie răsturnată, un teanc de hîrtii și plicuri, batiste murdare, coji de măr și panglici de mașină. În mijloc tronau caietele albastre și ieftine, Century. Pe copertă scrisese Bolnavi 2: conținea planul romanului la care lucra acum, un roman a cărui acțiune se desfășura Într-un sanatoriu particular, și al cărui titlu era Să te Îmbolnăvești și să mori. Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
respectivul obiect nu se prea potrivea cu decorul meu atît de feminin. Dar mi-am dat seama destul de repede că nu aveam să cîștig bătălia asta În veci, așa că m-am străduit din răsputeri să ignor uriașul dreptunghi negru care trona ca o piază rea În colțul camerei. Par egoistă? Sigur că sînt. Cine n-ar fi, după aproape douăzeci de ani de viață pe cont propriu? Eram obișnuită să fac lucrurile Într-un anume fel și nu trebuise niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vârstă medie, care se îndreaptă cu pași mult prea mari și hotărâți, înspre cele două doamne de la curte. Chiar și Zia Begum, cunoscută pentru temperamentul ei respingător, pare acum intimidată și mică pe lângă acea figură atletică, al cărei topi uzat tronează la cel puțin juma’ de metru deasupra capetelor celor două companioane. Pe când vocea autoritară a doamnei Privett-Clampe trâmbițează peste lacul liniștit, Pran se întreabă dacă nu cumva maiorul preferă băieții, tocmai pentru că se teme de ea. I se pare lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rămas bun și începea să coboare aceeași spinare rotundă a Terrei. Se vor întâlni, undeva în drumul lor, schimbând un zâmbet în zori sau amurg. Apa mării era neagră-vineție. Vântul dormea și el somnul dulce al dimineții, lăsând norii să troneze deasupra mării. Crestele albe ale valurilor se spărgeau ușor de mal, cu zgomot surd, ca un geamăt. Nisipul era rece și umed, neprimitor. În fiecare clipă, lumina zilei creștea. Acum deslușeam totul. Vântul se trezise și el și începuse a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care fiecare concurent primea câte o petală. Computerele și boxele stereo imense ale sălii vuiau. Sportivii, pe al căror corp zvelt își puseseră amprenta mulți ani de gimnastică, evoluau pe rând. În sală dictonul latin: Mens sana in corpore sano trona maiestuos. Mă pregăteam pentru o ultimă probă; covorul, care se anunța extrem de dificilă. Sportivele de atunci se descurcaseră foarte bine. Starea emotivă în care mă găseam și care mă copleșea era stinsă parcă de vorbele calde ale antrenorului. În interiorul meu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vă lipiți boturile de noi“. Dar niciunul dintre cei care sorbeau scena din priviri ca pe un vin rar nu pleca. Tânăra făcea prin clasă pași mici, la stânga și la dreapta, pași care o conduseră la pupitrele pe care încă tronau caiete și penițe. Se aplecă peste unul din caiete, citi pagina scrisă și o văzurăm zâmbind în același timp în care-i văzurăm părul ca o țesătură aurită învolburându-se precum o spumă care-i mângâia gâtul, între gulerul bluzei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
unui inocent. Nu știe deocamdată că mâine-dimineață viața ei va fi făcută țăndări, iar lucrul acesta, faptul că eu cunosc întreg adevărul îngrozitor despre viața ei, în vreme ce ea nu, mă face să tremur atât de tare, încât am impresia că tronez deasupra patului ei ca Dumnezeu asupra fiilor Săi, nu numai că știu, dar sunt și vinovată pentru toate, aș fi putut să acționez cumva, dar nu o făcusem, pipăi biroul ei cu degete tremurânde, atât de multe hârtii, unde este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]