2,711 matches
-
soarelui plecat spre culcare... Și mai cereau și dreptate! Iar el era singurul care putea să le ridice chemarea din tină spre văzduh... Altfel nici că se putea! Omul deshămă tretinul, spunându-i încetișor cât de rău îi pare pentru truda lui, apoi îl duse la căruță punându-i la gât straița cu boabe. Căluțul tare se minună! Cum?! Primea acum răsplata, îndeobște, sorocită la amurg?! Da! Da! îi răspunsese fără glas stăpânul ajuns depărtișor, chiar în locul unde opriseră a odihnă
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
lenjerie curată, cameră de studiu, mâncare, ce poftea băiatul mamei..., numai ca tu să te simți bine. Că îți asigura o viață lipsită de griji, nu-ți păsa... (doar împlinisei cinsprezece ani și nu simțeai nevoia să-o respecți pentru truda ei), ajunsesei un cavaler important și te irita că te deranjează biata de ea... când venea să te vadă ce faci, așai? - În tot acest timp care se scursese, am depus ban pe ban și am făcut o rată înrobitoare
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
impus în secolele XIX-XX se înscrie și numele lui Henri Wald. Născut la 31 octombrie 1920, la București, pe strada Olteni, în apropiere de Teatrul Barașeum, el s-a stins din viață la 14 iulie 2002, după o viață de trudă, succese și blamări peceriste de tot felul. „Un ireductibil”, spunea Mihai Șora despre prietenul său, iar Liiceanu, Nicolae Manolescu îl considerau un model și un maestru, chiar dacă Wald nu s-a dezis niciodată de marxism. În tinerețe l-a avut
HENRI WALD de BORIS MEHR în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340689_a_342018]
-
Publicat în: Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Te-ai întrebat vreodată? Te-ai întrebat vreodată ce rost ai tu pe lume Și ce destin ți-a dat Părintele Divin? De ce e viața ta o nesfârșită trudă Adesea însoțită de lacrimi și suspin? De ce atât de singur ești tu între ai tăi Și-atât de fără pace în sufletul zdrobit? De ce un gol imens ți-e inima în piept Și cauți zadarnic calea spre tot ce ți-
OMAGIU DIVIN 3 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341093_a_342422]
-
trupului lumii forma sferică, pentru că sfera e figura perfectă "și cea mai deplin asemănătoare sieși”. Clepsidra vieții este cea care, în concepția poetului, ”le scurge pe toate/ În zile și nopți”..., ”Vârstele-nșiră cu scopuri precise”, ” Le-ncarcă atent cu trudă și vise”. Clepsidra, ca simbol al trecerii nisipului timpului, dinspre trecut, prin gura prezentului, către viitor, există și ea din cauza faptului că, de mult timp, noi încă mai credem că timpul ”trece”. Marin Preda spunea, cu ceva timp înainte să
PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341083_a_342412]
-
un desiș de pădure prin care reușea să răzbată din greu. Soarele se îndrepta spre asfințit. Dacă nu se va întoarce până la apusul soarelui în tabăra unde-l aștepta voievodul, va pierde tot ce câștigase în ziua aceea cu atâta trudă. O mare neliniște îl cuprinsese. Se rătăci. Alerga bezmetic. Spaima îl storcea și de ultima fărâmă de vlagă din trupul său. Simți că i se întunecă mintea, că nu mai e în stare să alerge. Nici nu știa încotro să
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
l-ar ierta voievodul pentru lăcomia sa. După ce se rugă, răsuflă mai liniștit. Simți, încet-încet, cum îi revin puterile în trup și picioare. Se uită în sus. Văzu vârful golaș al unui munte înalt, încă luminat de soare. Cu multă trudă urcă spre vârful acelui munte. Ajuns în vârf, dădu ocol privirilor pentru a se dumiri unde se află. Totul părea un pământ străin, necunoscut. Când și ultimele speranțe îl părăsiră, văzu, ca o tresărire, în depărtare, o vale și o
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
-și înconjoare moșia. Slabă nădejde, însă, să-l mai vadă sosind. Soarele apunea în curând. Dar, chiar atunci, când razele soarelui încă mai răzbăteau prin cetina brazilor, iată, pe plaiul dinspre pădure sosește, împleticindu-se, un oștean, vizibil sufocat de trudă. Ajuns în dreptul voievodului, oșteanul se poticni și căzu cu fața în țărână. Își dăduse sufletul! Întreaga curte a voievodului fusese consternată de această întâmplare. Nu le venea a crede. Era un prilej de jale, voinicul era îndrăgit de toți, îl
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
sa. Dacă accepți, să fii cu băgare de seamă că, din invidie, apropiații săi îți vor întinde capcane. Decât să sfârșești într-un ștreang, mai bine te retragi la conacul tău sub motiv că sănătatea îți este șubrezită după atâta trudă în slujba principatului. Astfel, vei trăi fericit alături de familie până la adânci bătrâneți. - Cum poruncești, Măria Ta! - Aici nu-i vorba de poruncă, ci de siguranța familiei tale după ce eu nu mai sunt trupește printre voi ... O parte din secretul meu
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
Bine, fata mamii, dar la ora asta mai bem cafea? La noapte o să stăm cu ochii înfipți în tavan. - Lasă, mamă, că nu veți păți nimic. Vine el și somnul la cât sunteți voi de obosiți după o zi de trudă prin curte. Atât Săndica, cât și părinții săi erau fericiți. Vor avea grija unul celuilalt de acum încolo. Mama sa se va ocupa cu gătitul hranei, Săndica cu treburile gospodărești și bătrânul său tată, cu ce putea și el să
CAP. XVII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341011_a_342340]
-
Intrăm și noi în spiritul finalului de an și, în ultimele zile de trudă, ne punem pe bilanțuri și pe întrebări legate de marcaje esențiale pentru 2016. E plin internetul de topuri, clasamente și alte ierarhizări în funcție de profit, cantitate, vizualizări sau alte valențe cuatificabile. Am zis, trebuie să existe și o altă abordare. O
Ce-au ascultat artiștii pe care noi i-am ascultat în 2016? #10deascultat (PART I) () [Corola-blog/BlogPost/337827_a_339156]
-
vremea lui moștenitor al tatălui ce-n stihuri i-a transmis povață s-asculte rațiunea-n viață. În multe limbi a fost tradus Poetu-avea multe de spus... De-aceea chiar și la turkmeni a fost tradus de Porojeni - cu multa trudă și migală într-o română literară. L-au prezentat în zi de gală la monument - de bună seamă. Și oare cine poate ști, a fost prezent Mahtumkuli? Referință Bibliografică: POEZIA DRAGOSTEI / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 131
POEZIA DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 131 din 11 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344277_a_345606]
-
un suflu extrem de puternic peste obiectivele bine trasate, care necesită putere de muncă și efort. Cei ce întreprind proiecte ambițioase au șansa de a se afirma, de a ieși în evidență (cu forța imbatabilă a lui “unu”) prin seriozitatea și truda cu care își duc planurile la îndeplinire (“patru”), lăsând în urmă tentațiile lui “trei” negativ (lenea, abandonul). Pe cei care nu preferă calea ușoară și sunt dispuși să se implice activ în concretizarea propriilor aspirații, numărul “treisprezece” îi poate inspira
“CÂINE ÎN RUGĂCIUNE” SAU “UN UNIVERS FILOSOFIC CU VALENŢE EPOPEICE” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 125 din 05 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344252_a_345581]
-
despre Isus, ne cere Sfânta Scriptură, chiar în cuvintele Mântuitorului, și Ioan Paul al II-lea într-un sfert de secol de pontificat a fost cunoscut ca cel mai misionar papă din peste două sute despre care vorbește tradiția catolică. Oricum truda și roada acestor călătorii nu le egalează pe ale apostolului Pavel, care nu călătorea cu nave supersonice și automobile blindate, ci cu vapoare care dădeau în naufragiu, iar slujba nu și-o făcea în ovațiile și aplauzele mulțimii ci în
OM AL VREMII LUI de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344244_a_345573]
-
acum, în una din cele mai importante catedrale ale lumii. Aici, în Spațiul Brâncuși... de la Muzeul de Arta Modernă. Coborâm cu ascensorul, în timp ce gândul mai zăbovește între Carpați și Dunăre, meditând și la faptul că și în Israel este aceeași trudă omenească, precum pretutindeni, de supraviețuire și de înălțare și de autodepășire, de negare a limitelor. La Târgu Jiu, Coloana, adevărata Columnă a Infinitului, devine, în orele înserării, fosforescenta sufletului meu, ca un astronomic far de mare, bogzian. Coloana de acolo
CONSTANTIN BRÂNCUŞI – LUCEAFĂR, CIOCÂRLIE ŞI INFINIT... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344299_a_345628]
-
pentru că în poezie, mai mult decât orice, contează emoția lirică pe care o produc versurile; și nu trebuie să se teamă de întrebarea, pe care și-o pune în finalul poeziei Vis îndoielnic, în care, într-o sugestivă paralelă, aseamănă truda poetului cu a plugarului: „Căci nu întotdeauna vin ploile la vreme/ Și țolul de omături nu e destul de gros,/ În nopți târzii și line, bietul poet se teme/ Și se întreabă-n sine: ce scrie-i de folos?”. Întrebare la
CRONICA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344356_a_345685]
-
de teapa matelotului, nu o putea rata. Conturile Ebei au crescut ca în povești. În câteva ore, cât la alți români în zeci de vieți ! Banii nu au miros. Băieții deștepți și-au mai onorat odată licitațiile câștigate cu multă trudă. Sau posturile grase, în care au fost instalați pe criteriile de partid știute. Marele socru mic își râde în barbă. I-au ieșit socotelile. Cu lacrima de rigoare în colțul stâng al ochiului de dreapta ! Cu largul accept al Licuriciului
TABLETA DE ÎNAINTE DE WEEKEND (15): JAVRA SE ÎNTOARCE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343739_a_345068]
-
spuse mama. Fetița se îmbrăcă iar capoțelul se lipi de ea moale și pufos și simți că parcă mama o cuprinse într-o îmbrățișare caldă și duioasă; în atingerea aceea catifelată simți toată dragostea pe care mama o pusese în truda mâinilor sale. Sufletul ei închise cu grijă amintirea acelei îmbrățișări, amintire menită să vindece sufletul de om mare de mai târziu prin întoarcerea la vremea copilăriei. Referință Bibliografică: Lecția de croitorie / Adriana Neacșu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 634
LECŢIA DE CROITORIE de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 634 din 25 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343858_a_345187]
-
Universitatea din Viena. La acestea s-au adaugă experiența de la catedră, altarul și amvonul sibian, lectura a mii și mii de pagini despre ceea ce a însemnat viața și lucrarea românească vieneză, comunicând cu trăitorii la Viena. Și totul sub triada: trudă, rugă, studiu. Distinsul dascăl sibian și membru al Academiei Române, Părintele Dr. Mircea Păcurariu, pe care l-a avut profesor, i-a sădit și i-a cultivat în suflet dragostea față de trecutul plin de jertfe și împliniri al Bisericii Ortodoxe Române
BISERICA TRAITA DEPARTE de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343778_a_345107]
-
dăruit, pentru ca Dumnezeu neagă firea lor diavolească. Să fim atenți că timpul de multe ori a grăit prin trecut: Cinstea și moralitatea, nu se cumpără, nu se vând iar daca le ai, păstrează-le, dacă nu, dobândește-le cu grea trudă pentru ca să nu constați în ultima secundă că ai făcut umbră degeaba pământului. Ai grijă că poți ajunge mai rău chiar și decât întunericul. Nimeni să nu creadă că nu-i știut sau nu-i văzut, dincolo de mască. Există mai multe
DE LA OM LA DUMNEZEU! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343937_a_345266]
-
26 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Să fie dor ce simt acum în toate Sau doar ecou al nopții nesfârșite ? M-apasă greu și gândul nu mai poate Uita cosițe-n perne risipite. Te-ai răsfirat fiindu-mi așternut Al trudei line, plină de tandrețe, Mă cheamă iar eternul început, Să-ți fiu pocladă stării de binețe. Mereu ne poartă prin ecouri dorul Și țese vraja care se aprinde Noi doi ca-n unul, preschimbând fiorul Într-un pojar ce dragostea
SĂ FIE DOR ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344032_a_345361]
-
niciunde...alergăm după vânt Și-ntr-o zi ne oprim și privim pumnii goi Iar tristețea ne-ncearcă când privim înapoi... Căci vedem viața noastră că e doar alergare Iar pe drum sunt suspine și sunt lacrimi amare... Ani de trudă și zbucium fără nici un popas Și din toate acum ce avem? Ce-a rămas? Primii zori ne dau startul și pornim s-alergăm Dar nu știm ce voim și nu știm ce căutăm Iar apusul ne prinde obosiți și pustii
OMAGIU DIVIN 15 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344035_a_345364]
-
n-am fi avut dăruit de artista Corina Chiriac un buchet de cântece înflorite la patru ani de când sunt grădinărite cu statornicie, atât de la conștiință cât și de la inimă, afectivitatea uniformă cu profesionalismul unind spre sărbătoarea biruitoare a cântecului două trude, a sa și a compozitorului și orchestratorului Nicolae Caragia, într-o zi, mai curând sau mai târziu, corabia muzicii tot le-aducea! Celui frumos nu-i e greu să dăruiască, iar într-o viață de om și artist, interpreta Corina
CORINA CHIRIAC ÎNTR-O ZI, MAI CURÂND SAU MAI TÂRZIU, CORABIA MUZICII TOT VENEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342814_a_344143]
-
actualei biserici, un cocoș cântând și o toacă. Interpretând semnele ca fiind de sorginte divină, au ridicat la poalele ei o bisericuță din nuiele și pământ care avea să sfințească locul. Construcția rudimentară nu a rezistat prea mult, dar prin truda locuitorilor satelor de primprejur, la începutul secolului XX, a fost sfințit actualul lăcaș de cult ce domină prin semeția sa poiana înconjurată de chilii și acareturi, așezată în mijlocul unei întinse păduri de tei. Băieții au ocolit curtea largă și au
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
protagoniștii acestui concept au dispărut, așa încât nu se mai pot apăra. Asistăm și la o mistificare - a câta oară? - a istoriei literare și sociale moderne. Ceea ce este trist rămâne faptul că Artur Silvestri și întreaga sa operă culturală, clădită cu trudă și sacrificii, este ca și ștearsă de unele voci bine orchestrate, ce pândesc din umbră orice încercare de emancipare culturală pe temei românesc.” Analog, vorbind despre această ”generație expirată” de scriitori controvesați, Marian Nencescu formulează o concluzie superbă cu ocazia
SEMNAL DE CARTE: “CITITORUL DE CONTROL” DE MARIAN NENCESCU de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342937_a_344266]