1,393 matches
-
creadă că ești oarbă, fiindcă, deși pari, el știe că nu ești!...". XII " Totuși, deși căsătorită, te numești Culala", zisei în timp ce ne schimbam costumele la hotel, să coborâm la masă. Da, mi-am păstrat numele de fată", zise Suzy. "Din trufie!" "Poate!" Vrusei s-o întreb... vrusei s-o întreb... vrusei s-o întreb... Era foarte calmă și toate întrebările pe care ea mi le blocase de la începutul începutului și pină astăzi năvăliră asupra mea... De ce? și de ce?... Și atunci de ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îndepărtatei Niobea, regina Frigiei, ar jubila că nimeni printre pământeni n-a mai fost atât de iubit ca el. " Ah, Petrini, gândii în clipa aceea, este sigur că ai jubilat totuși și ai sfidat, poate nu în dragoste, ci în trufia gândirii, și anume că poți smulge fericirea chiar dacă nu ți-e dată. Fiindcă, iată, nu pierderea libertății ar fi chinul tău, ci pierderea acestei ființe de care nu te poți rupe fără să sângerezi apoi necontenit... Ființă cu care n-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
merita, două ființe pe care le iubeam mă așteptau afară: fetița mea și Suzy... Încât după doi ani condamnarea mea lua sfârșit... .... A gândi puțin nu înseamnă totdeauna o deficiență. Alte forțe ale sufletului, ținute până atunci sub obroc de trufia gândirii, ies la iveală și îți orientează ființa spre descoperirea adevărului, chiar dacă nu-l dorești. În cazul meu nu vroiam să știu de ce Suzy îmi ascunsese că era căsătorită și fugită de la bărbat. Mi se fixase în minte ca în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aici înainte." Atunci ea rosti ca o sentință: "Așa sînt." Dar nu se ridică să plece, cum spusese. XXI Rămăsei mut în fața acestei declarații oarbe în care erau concentrate ca într-un nucleu indestructibil acceptarea fără cenzură a ceea ce sîntem, trufia liniștită a unei vechi descoperiri că nu putem să fim cum nu sîntem și că nici o aventură n-a putut și nu va putea ispiti acest eu, bun sau rău, care constituie singura realitate a celui căruia îi e dat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chiar despre un fel de donații ale celor mai mari în favoarea mezinei, care era idolul întregii familii. În societate nu doar că nu le plăcea să epateze, dar erau chiar exagerat de modeste. Nimeni nu le-ar fi putut reproșa trufia sau aroganța, însă toată lumea știa că sunt mândre și că își cunosc valoarea. Cea mai mare avea aptitudini muzicale, mijlocia era foarte talentată la pictură; dar de aceste calități aproape nimeni nu știuse nimic ani la rând, fiind descoperite de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de suferit din cauza societății. Și dacă are de suferit, cum de o încondeiezi la gazetă în fața aceleiași societăți și pretinzi să nu mai aibă de suferit? Nebunie! Sunt vanitoși! În Dumnezeu nu cred, în Hristos nu cred! Păi vanitatea și trufia v-au mâncat pe dinăuntru într-atâta, încât veți sfârși prin a vă înghiți unul pe altul, asta v-o prezic. Și asta nu-i babilonie, nu-i haos, nu-i nerușinare? Și după asta, el, neobrăzatul, se târăște în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Lizaveta Prokofievna, aruncându-i scrisoarea înapoi. Nici nu merita s-o citesc. De ce râzi? — Recunoașteți și singură că v-a făcut plăcere s-o citiți. — Cum! Acest galimatias înțesat de vanitate! Păi nu vezi că s-au smintit cu toții de trufie și vanitate? — Da, însă cel puțin și-a recunoscut greșeala, s-a dezis de Doktorenko și cu cât este mai vanitos, cu atât mai mult a fost atins în vanitatea lui. O, ce copil sunteți, Lizaveta Prokofievna! — Ce? Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un mod caraghios și stângaci. — Vinovată de situație sunteți dumneavoastră, nu eu! explodă deodată Nastasia Filippovna. Nu eu v-am invitat, ci dumneavoastră ați avut inițiativa și nici acum nu știu de ce ați făcut-o! Aglaia îți înălță capul cu trufie. — Puneți-vă frâu la limbă! N-am venit să ne duelăm cu arma aceasta... — A! Deci ați venit totuși să ne „duelăm“? Imaginați-vă, vă credeam mai... spirituală... Se priveau fără să-și mai ascundă dușmănia. Una dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deturnare În viciu a instinctului de reproducere), au un impact negativ mai ales asupra individului, familiei și microcomunității imediate, devierile instinctelor sociale au un impact incomparabil mai mare. Astfel; cupiditatea sau lăcomia (ca o deviere a instinctului de proprietate) și trufia sau orgoliul (ca o deviere a instictului de dominație și subordonare), mai ales atunci când se manifestă la nivele importante, cum ar fi cele de decizie (naționale sau supranaționale), pot conduce la conflicte și violențe la scară mare, chiar războaie, evenimente
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
instinctuale și temperamentale Înnăscute ale individului. Se poate opune astfel instinctelor Împiedicând transformarea lor În vicii cum ar fi; consumul de alcool sau drogurica o deturnare a instinctului de nutriție, cupiditatea sau lăcomia ca o deturnare a instinctului de proprietate, trufia și orgoliul ca deturnare a instictului de dominație și subordonare și libertinajul ca deturnare a instinctului de reproducere. Pentru că toate aceste devieri creiază prin ele Însele o stare conflictuală ce se poate constitui oricând În sursă de conflict, atât În
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
anticipând actul clar de narcisism al lui Ion Barbu. Pur și simplu, nimicul oglindirii herodiadice este divinitatea în toată puritatea ei "apofatică", acea cale a cunoașterii lui Dumnezeu predominantă în teologia occidentală. De altfel, poeții moderni au avut mica lor trufie (care nu a rămas nepedepsită!) de a substitui poezia religiei. Sau cum spune Wallace Stevens: "după ce am abandonat credința în dumnezeu, poezia este acea esență care îl înlocuiește în salvarea vieții". Paul Valéry credea că poezia are menirea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
condiția acestui "nou antropocentrism" (vechi cât Sf. Părinți, dar ignorat) arată că omul stă în centrul creației câtă vreme se retrage la margine, ca Iisus în kenoză. Iată de ce antropocentrismul creștin este hristocentric, omul alunecând în nenorocire câtă vreme are trufia să se substituie lui Dumnezeu. Eminescu a simțit și asta. Dan-Dionis și Maria se află în "centrul" lumii, dar de îndată ce pe bărbat îl bântuie gândul luciferic că ar putea fi Dumnezeu, căderea devine inevitabilă. Ca și postmodernii, Părintele Stăniloae știe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sau doar prin "inspirație". Astfel, ei își barează drumul către stil și se mulțumesc cu maniera. Mai bine să se tacă, decide poetul ca, mai târziu, Wittgenstein. Iar în strictă contemporaneitate Rimbaud, care a și părăsit așa de timpuriu poezia. Trufia omului de a se considera stăpânul limbii (ceea ce face cuvântul neputincios, vrednic de a fi abandonat) echivalează cu trufia de a se considera și stăpân al adevărului. Din atare pricină, Wittgenstein chiar l-a considerat vrednic de a fi abandonat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se tacă, decide poetul ca, mai târziu, Wittgenstein. Iar în strictă contemporaneitate Rimbaud, care a și părăsit așa de timpuriu poezia. Trufia omului de a se considera stăpânul limbii (ceea ce face cuvântul neputincios, vrednic de a fi abandonat) echivalează cu trufia de a se considera și stăpân al adevărului. Din atare pricină, Wittgenstein chiar l-a considerat vrednic de a fi abandonat. Acestei capcane va încerca să reziste Heidegger. Dar înaintea lor s-a ivit mintea de laser a lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nici una, deoarece e în toate, ubicuu. El e ca Dionis al lui Eminescu: nu are loc în ordinea lumii "reale" și străbate timpul spre alte niveluri de real, unde nu poate încremeni, căci Dumnezeu îl răstoarnă în prima, dacă are trufia să i se substituie, adică acolo unde nu este: el n-a fost când era, e când nu e. Iar pentru a se descurca între "existențe" el are nevoie de "ochiul al treilea" (Nicolae Dabija), identificat de Teleucă și-n
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mediul universitar ieșean, pentru care s-au sacrificat personalitați ale științei și culturii din universitatea noastră. Ideea de adevăr a cerut eforturi deosebite, a cerut întotdeauna renunțări, a cerut un sacrificiu care unoara li s-a părut un gest de trufie. Trebuie să avem recunoștința pentru cei care s au sacrificat în numele ideeii de adevăr și cel puțin generația noastră încearcă, prin această medalie, să exprime acest lucru. În al doilea rând, medalia jubiliară ar vrea să spună ceva despre ideea
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
când omul trebuie să fie smerit și apăsat sub greutatea păcatelor făcute. Smerenia vameșului și mândria fariseului sunt un prilej pentru Mântuitorul de a arăta că mai bine primită este rugăciunea făcută cu smerenie și umilință decât cea făcută cu trufie. Înaintea lui Dumnezeu, oamenii cei mai smeriți și umili, chiar dacă sunt păcătoși, găsesc mai multă ascultare decât cei ce se pretind drepți și buni, dar care sunt stăpâniți de mândrie și dispreț față de ceilalți semeni ai lor. Pilda fiului risipitor
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
omului. Idealul educațional al Sfântului Ioan Hrisostomul este unul de factură pur religioasă: desăvârșirea sufletului prin cultivarea credinței. Așadar, nu un om priceput în artă, știință și vorbire frumoasă trebuie să tindem a face din copil, scrie el în Despre trufie și educația copiilor, ci un credincios devotat. Sfântul Ioan nu condamnă învățătura laică, ce poate fi folositoare omului, dar consideră că mult mai importantă este educația religioasă, pentru ca sufletul să poată aspira la mântuire. În concepția sa, a educa înseamnă
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
unitate? Care a fost primul eveniment în care vă aduceți aminte că s-a tras? F.J.: Eu nu am tras niciun glonț că nu am avut unde, dar de tras, s-a tras. Am avut un maistru militar, de cazarmare, Trufia Vasile, vecinul meu, care a fost de serviciu la poartă, și-mi spunea că se trăgea și el era pe sub masă de frică. Culmea, li se părea lor cumva că se trăgea din afara unității, că se auzea la linia de
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
de leu. Dar pătura care îl acoperă face din el un obiect domestic. Scaune de lemn. Și ceva piele și o umplutură de câlți și ținte galbene. Nu sărăcie, asta nu, suntem în Occident unde sărăcia este rușine, dar nici trufie; demnitate, iată domnilor studenți, sentimentul care domină acest perete din dreapta, iar merele luminoase din farfuria de porțelan măresc farmecul și tihna odăii și înlătură orice urmă de neîncredere. Nimic pentru imaginație, dar câtă tihnă pentru suflet. O pereche de saboți
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
râse fericită și plecă în salon. Eu, cu lacrimi calde, în acel birou, nevăzut de nimeni, am mulțumit lui Dumnezeu pentru marea Lui bunătate. 98. Icoana Am cunoscut pe cineva ce-și zicea creștin, dar care stăpânit de o ascunsă trufie, ducea un crunt război cu icoanele bisericii noastre, predicând oricând și oriunde prăvălirea la pământ a icoanelor, a acestor scumpe diamante creștine. Eu tăceam și-l compătimeam, știind bine că apucase pe căi greșite. Dar întâmplarea mă duse într-o
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
mediul universitar ieșean, pentru care s-au sacrificat personalități ale științei și culturii din universitatea noastră. Ideea de adevăr a cerut eforturi deosebite, a cerut întotdeauna renunțări, a cerut un sacrificiu care unoara li s-a părut un gest de trufie. Trebuie să avem recunoștință pentru cei care s-au sacrificat în numele ideeii de adevăr și cel puțin generația noastră încearcă, prin această medalie, să exprime acest lucru. În al doilea rând, medalia jubiliara ar vrea să spună ceva despre ideea
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
biruința măreață și veșnică a lui Mihai Viteazul. Ne-am născut aici, suntem cei dintâi așezați aici și vom pleca cei din urmă. Vom muri aici, frați ardeleni, fiindcă nu putem părăsi ceea ce nu se poate părăsi. Nici furtunile, nici trufiile, nici trădările nu ne vor clinti. Toți trebuie să păstrăm încrederea în drepturile neamului, să ducem o luptă de credință, de muncă și prin jertfa să ne câștigăm dreptatea. Fiindcă dreptatea străjuiește lumea. Și dreptatea lumii va fi dreptatea noastră
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
adevăratul sens al oricărei acțiuni umane, dincolo de ceea ce actorul crede sau pretinde că urmărește. Această problemă generală este agravată de două alte probleme deosebite, cel puțin în generalitatea lor, ale politicii internaționale. Una este aceea de a face distincția între trufia sau cacealmaua unei politici de prestigiu și disimularea ideologică a unui imperialism real. A doua este de a descoperi, în spatele unei ideologii a statu-quoului sau a imperialismului localizat, sensul autentic al politicii aplicate. Mai devreme am avut ocazia să ne
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fără perdea că "vinovăția domnișoarei Cora e tocmai că nu s-a învrednicit să facă dragoste cu directorul", deși aceștia doi, îi asigură el, "se întâlneau, dragii mei, zilnic, în fiecare ceas, în fiecare clipă (...) peste tot și oricând, cu trufia stăpânirii tainelor spațio-timpului..." În final, paginile cu descrierea scenei de dragoste dintre cei doi sunt mostre de veritabilă și autentică poezie: "Trezește-te, iubito! Trezește-te să alunecăm prin acest secol care moare, trezește-te să lunecăm prin acest veac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]