9,257 matches
-
arde podeaua, accelerează sângele în vene, îmbujorează obrajii-n mere, țopăie în tropote de cai. Pe alei lustruite de fericire aprinde felinare, pe retine unește două inimi îndrăgostite. * Regăsirea Îmbrăcați în roșu, galben și albastru, ne-am desprins din același trunchi. Bătuți de vânt în direcții opuse, lame lucioase ne-au fost treptele vieții, doar Dumnezeu ne-a fost scut! Doborâtă la pământ am plâns. Când mi s-au limpezit ochii ... Citește mai mult * Iubireaîncinge piciorulși arde podeaua,accelerează sângeleîn vene
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
au limpezit ochii ... Citește mai mult * Iubireaîncinge piciorulși arde podeaua,accelerează sângeleîn vene,îmbujoreazăobrajii-n mere,țopăie întropote de cai.Pe alei lustruitede fericireaprinde felinare,pe retineunește douăinimi îndrăgostite.* Regăsirea îmbrăcați în roșu, galben și albastru,ne-am desprins din același trunchi.Bătuți de vânt în direcții opuse,lame lucioase ne-au fost treptele vieții,doar Dumnezeu ne-a fost scut!Doborâtă la pământ am plâns.Când mi s-au limpezit ochii... XI. CORSETUL IERNII, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
subordonare a materiei picturale unui desen puternic, realizat din linii pline de forță. Acoperișurile caselor oferă ritmicitate, dar ar fi fost prea gemetrizant totul, dacă nu ar fi intervenit cu vegetalul, cu acei copaci desfrunziți, care prin grafia dată de trunchiurile și crengile lor au creat un ,,dans” vizual. Din punct de vedere cromatic există o armonie de griuri colorate bine delimitate prin petele așternute pe forme, în tușe mici. Acestui spațiu pictorul Catul Bogdan i-a oferit o oarecare muzicalitate
CREAŢIA PICTORULUI CATUL BOGDAN SUB SEMNUL EVOCĂRII de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362855_a_364184]
-
perfecțiunea formelor redate, cât și sălașul propriu al îndelung discutatei noțiuni de ”idee” în sine, desprinsă parcă din cercul platonician al gândirii și așezată cu bună intenție în ochiul blând al rășinii incolore. Ca și Brâncuși, Goldhammer se naște din trunchiul puternic al filozofiei aceluiași loc fascinant al Pământului numit România, cadorisit de divinitate cu o doză infinită de suflet, dar și cu nenumărate dureri lăuntrice. Doctorul Dorel Schor descria, nu de mult, cu umor și încântare, „frumusețile neobservate” ale lui
GEORGE GOLDHAMMER ŞI ARTA DE A IMORTALIZA TIMPUL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362854_a_364183]
-
frumusețea, adică textura catifelată, aspectul curat și lucios, elasticitatea perfectă, nuanțele calde care pot varia cu anotimpurile, mai deschise sau mai bronzate, după gust. O cerință la modă provine din oroarea de pilozități și poate merge până la epilarea completă a trunchiului și membrelor, făcând ca oamenii să sufere un regres, nu doar vizual, un fel de întoarcere simulată în prepubertate. Părul pubian este îndepărtat cu grijă, iar dacă se mai lasă câte o dungă „estetică”, aceasta devine urma care evocă, în
PIELEA ŞI SEMNELE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362868_a_364197]
-
la niște femei singure, fără bărbat în bătătura. Cardul de rate se plimbă agale pe ulița, scroafa stătea tolănita în mijlocul ogrăzii cu troscot iar purceii trandafirii abia fătați sugeau înfometați din țațele pline cu lapte. În teuca lungă dintr-un trunchi de copac așezată lângă poartă gașca tocmai își învăța bobocii verzulii și pufoși să innoate. În bătătura, pe pirostie, fierbea ceaunul cu demâncare la porci, semn că femeile erau acasă. Casă avea prispa de jur împrejur, o odaie pentru musafiri
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
martie 2015 Toate Articolele Autorului Mă îmbrățișează enigmatic timpul, acolo unde cerul se îneacă-n marea verde a frunzelor pădurii despletite din care orizontul nu se vede. M-atinge pe furiș lumina strecurată în ghicitoarea hieroglifelor barbare săpate necondiționat pe trunchiuri scânteietoare-n licăririle solare. Mă cheamă murmurând pădurea, cu mii de voci ademenindu-mă sfioasă, mă-ntind spre ea plutind prin frunze și, uimitor, simt c-am ajuns acasă! Referință Bibliografică: PĂDUREA / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PĂDUREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363013_a_364342]
-
2013 Toate Articolele Autorului deasupra cocorilor sfârșitul de an galopul calului întunericul umbra lumina toate aprind lumânări de grație gândul acesta gârbovit și umbra lui pe zidul plin de cocoloașe de nori trupuri părăsite visuri mărginirea aleilor plopi fără aer trunchiuri rătăcind prin cadrane solare soarele flautul forța lui răzbind falsul omenirii rostiri năuciri și vocea clară a clopotelor care adună adună adună odată cu flautul toaca răsună răzbit mâinile darnice harnice bat cântă gloria gândului curată nebunie deasupra cocorilor iarna deschide
CONSTAT CĂ SUNT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363057_a_364386]
-
tot este mare, și numai arta sa adevărată o eliberează. In forurile sale intime ea rămâne, în continuare, cu ascunse trăiri contorsionate, este aceeași Liana, dar mai matură, mai înțeleaptă, mai sensibilă și mai profundă ca artistă. Imi reamintesc de trunchiurile ei de copaci, răsucite, din alte picturi, de crengile uneori încrâncenat unite, de frumusețea și durerea unora din peisajele pictate de ea, uneori sugerând un non sens, alteori o luptă durută dintre bine și rău, o dorință neîmplinită, o victorie
PICTORIŢA LIANA SAXONE HORODI, ÎNTRECÂNDU-SE PE SINE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363286_a_364615]
-
viața, care sunt atât de frumoase și nu de puține ori atât de urâțite de noi înșine. (Desigur, am în vedere, aici, doar o parte din mult mai bogata paletă ideatică și afectiva a pictoriței!). Și trec cu ușurință de la trunchiurile de copaci, dureroase uneori, la durera care-i provoacă o puternică tristețe, însoțită de mirare și depresie, așa cum le găsim pe chipul femeii pictate pe fond albastru. Tristețea, cu nuanțe diferite, e sugerată și de diversele tonuri de albastru, pe
PICTORIŢA LIANA SAXONE HORODI, ÎNTRECÂNDU-SE PE SINE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363286_a_364615]
-
Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016 Toate Articolele Autorului CINE SUNT EU? Cine sunt eu? Și lumină... și întuneric... În mine e sunetul lirei în armonie. Sunt --dincolo de lume-- gândul și iubirea. Nu-mi sfâșiați trunchiul, sunt arbore între amiază și cerescul suspin, sunt piatră între mâine și izvorul gurii, sunt apa ninsă din stele pe florile luminii. Geometria mea e sacră pe altarul templului... Pașii-mi sunt cântec, sărutând pământul... Nu mă striviți în elogiul
CINE SUNT EU? de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363386_a_364715]
-
un fel de geamăt neomenesc. Dau fuga în balcon și ce mi-e dat să văd? Toți copacii din livada casei învecinate, încărcați de poamele lor, cu frunzele tremurând, acoperite de praful adunat după ultima ploaie din primăvara trecută, cu trunchiurile lor încă vii, cu seva încă circulând prin vinele lor vegetale, cu ecourile trilurilor păsărești încă răsunând, zăceau acum victimele unui tractoraș pictat, condus cu furie înainte și înapoi de un inamic în șort. Moștenitorii făcuseră cea mai profitabilă afacere
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
privindu-l! Nu o dată am fost pe punctul să încalc teritoriul proprietății condamnate din vecini, să intru în livada în mijlocul căreia trona majestuos și fără a face cunoștință prealabilă, neținând seama de manierele mele europene, să-i strâng în brațe trunchiul noduros, să-mi culc obrazul pe crăpăturile aspre și să aspir pe nări parfumul lui bărbătesc de conifer falnic, cu spinarea dreaptă. Cu el se luptau acum cei doi flăcăi, iar lupta a fost lungă, istovitoare, pe viață și pe
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
din lemn, se săpuni bine cu pămătuful și începu să-și dea jos barba crescută peste săptămână. Lampa cu petrol nu-i făcea lumină suficientă, așa că ieși în bătătură, își agăță ciobul de oglindă de un cui bătut direct în trunchiul salcâmului crescut falnic în fața casei. De el se sprijinea și plita oarbă, zidită din spărturi de olană, lipite cu pământ galben amestecat cu balegă de cal. Acolo pregătea bunica Floarea mâncarea, de cum se topea ultima zăpadă la începutul primăverii și
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
veșnic „chitrofonit” (beat), grupul nostru de copii îl urmărea deseori pentru a vedea cum va trece valea râului în drum spre casă, spre satul Nimăiești. Problema mare era că în acea vreme nu exista podeț peste râu, ci doar un trunchi de lemn lung care lega ambele maluri. Puntea era atât de instabilă încât și pentru un om treaz crea probleme și necesita balans și îndemânare pentru fi trecută. Și totuși... era o enigmă cum acest om, căruia nicio stradă nu
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
a fost culoare rămâne în apus; Să mă privesc nu-mi vine știind că tot s-a dus! O, cum m-aș mai întoarce, măcar pentr-o clipire, Să mă arunc năvalnic în marea de iubire Ce a pulsat în trunchiul acum cu scorburi multe Pe care numai vântul mai stă să le asculte. Simțind cum mă cuprinde în lanțuri nemișcarea Și cum se furișează cu pași mărunți uitarea, Deși mă resemnez la tot ce e lumesc, Naivă libertate, eu totuși
NAIVĂ LIBERTATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362396_a_363725]
-
fiorii fricii în inimă făcu cale întoarsă, fără să arunce măcar o privire înapoi. Ajunși la poalele muntelui ordonă unuia dintre oșteni ca în ziua următoare, împreună cu câțiva tovarăși de-ai săi, să zidească intrarea în cheiuri cu bolovani și trunchiuri de copaci, ca nimeni să nu mai pătrundă vreodată în acea zonă blestemată. La o răscruce de drumuri zări urmele cailor ce duceau în pădure. Din impuls dădu pinteni armăsarului, dar un camarad mai tinerel îi prinse căpăstrul: - Ce faci
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
cărare. Doar corbii și vulturii îi vor simți prezența... Dumnezeu să-l aibă în pace! Cu aceste ultime cuvinte Preda încheie pentru totdeauna discuția despre pustnic și locașul secret devenit locul său de veci. Străbătură valea îngustă, sărind peste cioturi, trunchiuri răsturnate de vijelie, pinteni de stâncă, mici cascade, până ajunseră la poalele muntelui. Se afundară pe cărăruie în pădure, iar după un timp ajunseră la lizieră, de unde zăriră conacul care-i găzduia. A doua zi, Mihai Valdescu trimise o solie
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
de ani în urmă în curtea mănăstirii și descoperite întâmplător în 2010; Va urma momentul cu dezvelirea statuii din imagine (n.n.- reprezentând capul lui Mihai Viteazu, tăiat), realizată în lut ars de artistul plastic Aurelian Bădulescu. Soclul statuii este un trunchi de stejar secular tăiat în secțiune oblică, în așa fel încât ochii «voievodului» să privească la privitor; Dezvelirea statuii va fi precedată de «Cântecul lui Mihai Viteazu», interpretat la voce și cobză de rapsodul Ion Crețeanu, din Voineasa. Textul cântecului
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362530_a_363859]
-
tânărul artist. Dania lui, poate, cea mai importantă, reprezintă un cap al lui Mihai Viteazu, realizat în lut ars. Este un cap retezat, care face trimitere la capul Sfântului Ioan Botezătorul. A fost conceput astfel încât să fie așezat înclinat, pe trunchiul unui stejar tăiat în secțiune oblică. În felul acesta, privirea statuii se intersectează, inevitabil, cu cea a privitorului. Este, cu alte cuvinte, o statuie ... interactivă. Evenimentul se anunță, încă de pe acum, consistent ca desfășurare și prezențe speciale. În afară de fețele bisericești
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362530_a_363859]
-
din lemn, se săpuni bine cu pămătuful și începu să-și dea jos barba crescută peste săptămână. Lampa cu petrol nu-i făcea lumină suficientă, așa că ieși în bătătură, își agăță ciobul de oglindă de un cui bătut direct în trunchiul salcâmului crescut falnic în fața casei. De el se sprijinea și plita oarbă, zidită din spărturi de olană, lipite cu pământ galben amestecat cu balegă de cal. Acolo pregătea bunica Floarea mâncarea, de cum se topea ultima zăpadă la începutul primăverii și
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
cuantizare“ elegiac-eminesciană: «să retrăiesc tornade / prin seri de-odinioară / să stau pe esplanade / la ceai c-un faraon // [...] // s-arăt s-aduc dovezi / din cuantica ternară» - mai am un singur dor, p. 73; «sângele-mi forța prin vene / trupul cuantei trunchi ceresc / trec din infinitul mare / în cel mic / amor lumesc» - amor lumesc, p. 76; «mesager intergalactic / în absurd abandonat / imaterial prin forme / un colaps la triplusalt» - ziua-n zori, p. 78; cu sentimentul tragicelor limite existențiale: «și copleșit / surprins de
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
ram câtă lumină emana acest vers pot ilumina o noapte de toamnă când ultimele frunze mă înseamnă cu tot nevăzutul din alt univers aflat într-un cod ceresc sufletul meu odihnă va găsi în număr impar aud cum respira-n trunchi ultimul zeu peste pleoape se zbat păsări de noapte unda de sfârșit de vis soarbe nectar și vamă umbrei sunt prin roade coapte IEȘIREA DIN SPIRIT din ceruri astrale ninge cu idei înzăpezit de vremea celor ce-au fost mi-
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
nevoie de trepte pentru a urca ori a coborî spre mine. Eu nu sunt mai înalt ori mai scund ca tine și nu strălucesc niciodată mai mult. Lasă-ți mâinile să mă cuprindă sălbatic, să se cațere lianele tale pe trunchiul încă verde, ce te primește și te-ncătușează protector cu ramurile-i pline de dragoste ascunsă-n frunzișul des și-n tăcutele cuvinte, care dau liber ochilor și buzelor să-și exprime bucuria de a te admira, de a te
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361119_a_362448]
-
jumătatea goală a oglinzii mă amenința cu pumnul avea imprimate în memorie alfabetare A îl trăgea pe B care îl trăgea pe Dor care mângâia precum un proiectil pe Tare lumânări aprinse pământuri polare alungate de păsări de brațe desculțe trunchiuri plutitoare înflorite cu mâini și picioare țipete pe tine cu mâinile murdare de mine am acoperit-o cu palmele cu linia vieții simetric crăpată pe buze cu setea ascuțită precum o piatră de mare cu o pălărie de pai să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]