1,978 matches
-
non-verbală”. Adică vorbești tăcând. Nu trebuie decât să privești cu înțeles și să faci în așa fel încât să se vadă că torci, când torci, că îți pare bine de ce vezi, când îți pare bine, sau că te miri, că tușești, că asculți ce ți se spune, că te joci, sau că lucrezi... Asta zice PAM că se numește „comunicare non-verbală”. Non - vine de la Nu și verbală - de la Vorbe. Deci „nu - vorbe”, fără vorbe, frate! Spui o grămadă de lucruri
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
antrenamentul. Erau una sau două fețe noi în echipaj și ceva ce semăna a întrecere, două grupe a cîte opt băieți cu cîrmacii lor gălăgioși au parcurs o porțiune din rîu sub un cer greu de nori, frămîntînd apa și tușind. Nu m-a surprins că am pierdut. De data asta, instructorul cedase locul de cîrmaci unuia de vîrsta noastră, un băiat mic și plinuț care a fost încîntat să țină un megafon de alamă în dreptul gurii și să contorizeze fiecare
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și rușine să spun ce anume, un zgomot scurt și sonor, vânturi fiziologice: știți, din acelea care te încearcă în armată după masa cu fasolea aceea minunată de la cazan. Ce face, în asemenea situație, UDMR? Ce strategie aplică? Păi, poate tuși semnificativ și protector acustic. Sau altfel. Un zâmbet ușor poate însoți o formulare oarecare în care poate fi atrasă atenția spre altceva. Spre orice altceva. Situația este întrucâtva asemănătoare acelei muște care a inoportunat pe secretarul general al PSD în timpul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
umor blând. Așadar, toată problema e să ai voința politică de a îndeplini ceea ce ți-ai propus. Așa și aici. Probabil că PSD își va asuma povestea cu patria și cu investițiile economice gata să rupă Ardealul, iar UDMR va tuși protector din punct de vedere acustic. O alegorie cu anonimul provincial Vorba lui Vlahuță nu de provincialismul stârnitor de analize politologice mă tem, ci de veșnicia ăluilalt, a celui cultural. Acela mă lasă gânditor și surpat de reverie, așa cum l-
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Ah, nu mă mai țin curerele. îmbătrînesc. — Nu! Nu-i adevărat! strigară Thaw și Ruth în cor. Cuvintele ei îi alarmaseră. Cred c-ar trebui să încercați să dormiți, le zise ea. El sătea întins pe perne respirînd greoi. Cînd tuși, doamna Thaw îi spuse încurajator: — Așa, fiule, scoate chestia aia; iar după aceea: Ei, e mai bine, nu-i așa? Dar nu scosese nimic și nu se simțea mai bine, și faptul că ea stătea acolo trează, martoră a durerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a durerilor din pieptul lui îl făcea să le suporte și mai greu. încercă să stea cît putu de nemișcat, reținîndu-și micile noduri în gîtlej pînă cînd tăcerea din patul celălalt îl făcu să creadă că a adormit, dar imediat ce tuși, pe furiș, scîrțîitul patului îl convinse că mama era trează și asculta. Brusc se ridică și rîse pe întuneric. Se gîndise la cheie, sau poate că o visase, și acum vedea universul și sensul lucrurilor. Era dificil să traduci viziunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ești aici? Poate, răspunse el. E moartă. Și se răsuci mulțumit de duritatea lui. Drummond aduse două trabuce. Le aprinseră și o porniră în pas de marș pe Sauchiehall Street, scoțînd fum ca niște hornuri. începu să rîdă violent, dar tuși violent în schimb. — Pentru Dumnezeu, nu inhala, Duncan! zise Drummond, pocnindu-l pe spate. — E un act de mare distincție să arăți ridicol alturi de un ins ca tine, Aitken. Ușa de la anexă era înțesată de lume care încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acolo. Și eu, dar tu n-o să vii. Rîse din nou, pentru că simți că nu vorbea cu ea în prezent, ci cu doi-trei ani înainte. Lumina după-amezii se întuneca devreme, iar el lucra cu ochii deschiși, în semiîntuneric, cînd cineva tuși în spatele lui. Un bărbat și o femeie stăteau în picioare în nava laterală, și cînd ochii i se obișnuiră cu lumina mai intensă de pe podea, observă că femeia era Marjory. — Salut, Duncan, zise bărbatul voios, iar Marjory ridică mîna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe care trebuia să le repicteze. — Și cît o să mai lucrezi la ele? Două-trei săptămîni. — Apoi ce-o să faci? O să fii profesor? — Nu știu. Se întoarse și se prefăcu repede că lucrează. După cîteva minute, îl auzi pe bărbat cum tușește și zice: — Ei bine, Marjory. Cred că o s-o luăm din loc, Duncan. Thaw se uită în jur și le spuse la revedere. Cei doi se retraseră din nou în mijlocul bisericii. Apoi, bărbatul zise: — Apropo, știai că eu și Marjory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că vine din acea direcție. Cele mai înalte monumente se înălțau pe fundalul unei lumini care pulsa în cer. Fîșii de umbre se plimbau peste ea ca paletele unei mori de vînt. Zgomotul haotic dispăru într-o bolboroseală monotonă, ezită, tuși și se opri. O vreme, razele maiestoase ale umbrei traversară cerul în tăcere, apoi se lățiră brusc cînd strălucirea pieri. Acum, sursa principală de lumină erau felinarele de pe autostradă. Un huruit mecanic depărtat se apropie repede. Un șir de mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am fost luat în zeflemea că-s rezistent, Gloop. Om plicticos și rezistent, care nu știe decît două-trei cuvinte. Dar pozeia pîndește în aceste andîcuri, Gloop! spuse Lanark bătîndu-se cu pumnii în piept. Se bătu prea tare și începu să tușească. — Lasă-te pe mine, Nark, spuse Gloopy. Lanark se sprijini de el și ajunseră la o pasarelă albă și zveltă care traversa apa spre o amenajare din cuburi de sticlă și copaci cu lampioane. — Olympia, zise Gloopy. — Frumos, zise Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
revelației îi concentră reacția într-un singur cuvânt: ― X! ― pronunță el, cu voce tare. 35 Chipul meu e chipul lui Trupul piere, eu nu mor Impunându-i timpului Amintirea urmelor Lăsate ici, colo, pe cărare peste uitare. T II Bătrânul tuși cavernos, contractându-se de durere. Mișcarea făcu halatul zdrențuit să alunece și-i dezgoli pieptul carbonizat. În coasta dreaptă, destul de sus, se căsca o gaură mare cât pumnul. Cheaguri groase de sânge atârnau din rană. ― E-n regulă ― articulă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Mișcarea făcu halatul zdrențuit să alunece și-i dezgoli pieptul carbonizat. În coasta dreaptă, destul de sus, se căsca o gaură mare cât pumnul. Cheaguri groase de sânge atârnau din rană. ― E-n regulă ― articulă el cu dificultate. Cu excepția cazurilor când tușesc, aproape că reușesc să nu simt durerea. Prin auto-hipnoză, mă-nțelegi. Își îndreptă puțin spatele. ― X ― zise el apoi. Ei bine, da, presupun că eu sunt, dacă vrei s-o iei așa. L-am împins pe în față ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
revelației îi concentră reacția într-un singur cuvânt: ― X! ― pronunță el, cu voce tare. 35 Chipul meu e chipul lui Trupul piere, eu nu mor Impunându-i timpului Amintirea urmelor Lăsate ici, colo, pe cărare peste uitare. T II Bătrânul tuși cavernos, contractându-se de durere. Mișcarea făcu halatul zdrențuit să alunece și-i dezgoli pieptul carbonizat. În coasta dreaptă, destul de sus, se căsca o gaură mare cât pumnul. Cheaguri groase de sânge atârnau din rană. ― E-n regulă ― articulă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Mișcarea făcu halatul zdrențuit să alunece și-i dezgoli pieptul carbonizat. În coasta dreaptă, destul de sus, se căsca o gaură mare cât pumnul. Cheaguri groase de sânge atârnau din rană. ― E-n regulă ― articulă el cu dificultate. Cu excepția cazurilor când tușesc, aproape că reușesc să nu simt durerea. Prin auto-hipnoză, mă-nțelegi. Își îndreptă puțin spatele. ― X ― zise el apoi. Ei bine, da, presupun că eu sunt, dacă vrei s-o iei așa. L-am împins pe în față ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Mai degrabă naufragiat, numai că pe insula mea era iarnă și nu salvasem nimic din dezastru. Bagajul meu era sechestrat la Poliție. Așteptai o minune sau alta, dragă Dan. Așteptai noua ta viață, uitându-te pe fereastra spartă. 7 Inelaru tuși și scuipă flegma groasă pe podeaua de piatră, anume ca să-i facă greață sergentului sclivisit care-l păzea. Părea un tinerel crescut în puf. Era pus acolo de formă, fiindcă Fane nu avea unde să fugă, ușile erau încuiate și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
atunci când ajungea acasă sau ori de câte ori îi dădeau unii și alții, și înghițea iute, nu-i plăcea să-și piardă timpul mestecând ca oile. Doctorul era foarte bun cu el și-l controla mereu, să nu aibă nici o boală, iar dacă tușea îi dădea hapuri și-i spunea cum să se îngrijească, odată l-a pus să respire aburi de la o oală în care fierbea apă cu sare. Altă dată l-a învățat să dea capul pe spate și să facă gargară
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
preț de câteva secunde, ca și cum lumea s-ar fi oprit din mersul ei. Se auziră chiote și chicotit, plastroanele bărbaților străluceau în întuneric, iar copiii se încurcau în picioarele oamenilor mari. Anica își ascunse capul în poala mamei ei. Generalul tuși. Alexandru căuta să distingă prin beznă silueta Iuliei, cu talia mică strânsă bine în corset. Hristea Livezeanu era plictisit și-l durea capul. Dan Crețu se simți luat de mână de mânuța lui Nicu. Imediat apoi mersul lumii se reluă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Nu, e o fată, Eleonor, merge totdeauna cu mine... Eu mă duc înspre centru, unde vrei să te las? — Chiar în centru e bine... — Da’ de unde vii? — Din Iran. — Ești arab... — Nu, persan. — Cam tot aia, se hotărî tipul și tuși ori își drese vocea. N-avea rost să îl contrazică. — Și? Ai prieteni aici? Ai sosit pentru Revelion, după cât îmi dau seama. — Nu m-așteaptă chiar nimeni, zise fără să vrea. — Cum așa, biete omule? se miră celălalt. Ai habar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vârful unghiilor. — Sigur, doamnă! — Nasser doarme încă, dar nu pierde timpul! Să fierbi niște ceai și să pasăm morcov pentru sugari! În halatul ei de spital, Shahla era din nou fata bună la toate. La acest episod al mărturisirii, deținuta tuși și ceru să fumeze. Ghazal se mișcă și ea, fiindcă amorțise, și își trase scaunul mai în spate. Se afla într-o sală a închisorii, alături de Sharoudi, avocatul ei principal, și se hotărâse să-i preia cazul după ce dosarul Jahed
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
transmise. Gesturile cu mâinile, care însoțesc limbajul verbal, pot: să indice (indexul), să mimeze (imagini prin umbre) să desemneze în spațiu (rotire), să arate legătura dintre idei (era minuscul! și se micșorează distanța între degete), pot regla debitul vorbirii (a tuși, a ridica mâna), pot să fie gesturi de adaptare (a roade unghiile), pot fi gesturi involuntare (teamă, surpriză, bucurie, satisfacție) și pot fi gesturi simbolice (a mișca arătătorul pe degetul mare pentru a semnifica bani). CUM TE MIȘTI! Modul de
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
rău..." Melania Lupu învîrtea inelul subțire de pe deget. " Toate merg anapoda pentru că băieții ăștia sânt niște zăpăciți. Trebuiau să-și dea singuri seama ce înseamnă un taxi lăsat în voia sorții. Ai avut un noroc extraordinar, draga mea, cu telefonul." Tuși artistic zgîlțîindu-și umerii. Florence îi aruncă o privire îngrijorată: " S-a șubrezit îngrozitor Melania! Uite așa ne ducem, pe rînd..." * Glonțul ricoșă și se înfipse cu un vâjâit scurt în perete. Inginerul îl apucă de braț. ― Ai căpiat? Aici ți-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe individ, cucoană? o întrerupse Matei cu o expresie năucă, ținând mâinile în buzunar. O priveau într-un chip nou, fără să-și camufleze surpriza. Melania Lupu zâmbi modest. Obrazul roz deveni brusc carminat. ― De mult... Eram, bineînțeles, mai tânără. Tuși, încercînd să-și ascundă tulburarea: Domnul Van der Hoph este o persoană foarte respectabilă. ― De, făcu Popa cu capul înghesuit între umerii înguști. Să vedem până la urmă. Să vedem... Sculptorul șopti la urechea lui Panaitescu: ― Ăsta se suspectează și pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cine se poate lăuda că-și înțelege semenii? Îl înecă un acces de tuse și se repezi la dulap. Scoase un flacon cu un lichid incolor. Deșurubă dopul, păru să ezite câteva secunde, apoi îl puse la loc. Continua să tușească. Din cauza efortului, fața i se congestionase, devenise aproape vânătă. Maiorul încreți fruntea: ― De ce nu luați medicamentul? Grigore Popa dădu din mînă: ― Nu e bine... Am mai luat astăzi de două ori. Știți, inima. Trebuie să fiu atent... ― Aveți dreptate. Glasul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cred, declară Cristescu plimbîndu-și privirea de la unul la celălalt, că într-adevăr nenorocirea asta v-a apropiat extrem de mult... ― Indiscutabil... ― Totdeauna ne-am interesat unul de celălalt. Amicul Popa, cel puțin, rar își dezlipește urechea de ușa mea... Melania Lupu tuși îngrijorată. ― Domnul Matei glumește... ― Îl stimulează, bănuiesc, ambianța, observă maiorul. Bătrânul morocănos se postă ostentativ pe marginea trotuarului cu fața spre șosea. Sculptorul tremura de frig. ― Oricum ar fi, hotărîți-vă odată! Cu dubă, fără dubă, chestia e să ne cărăm
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]