1,575 matches
-
necazurile și de aceea cred că nu-i pentru dumneata fetișcana noastră... Că ea, sărăcuța, nici avere n-are, nici învățată nu-i și nicicum nu se potrivește cu dumneata, domnule locotenent! ― Fiindcă mi-e dragă, ne potrivim, murmură Apostol tulburat, ca și cum n-ar fi așteptat împotrivire. Groparul se mai scărpină în cap, mai cercetă din ochi într-ascuns pe locotenent, mereu nehotărât și bănuitor. În sfârșit merse la ușă și, din prag, strigă: ― Ilona!... Ilona!... Ia vino-ncoace, iute! Fata
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
liniștit!... De aceea trebuie să te astâmperi acuma, Bologa, adăugă deodată cu căldură. Să fii mulțumit că ești aici și să aștepți norocul!... Ți-am mai spus eu odinioară că norocul e salvatorul nostru... ― Da... norocul și Dumnezeu, îngînă Apostol tulburat, închizînd pleoapele, încît două șiroaie subțiri de lacrimi i se rostogoliră pe obrajii palizi și alunecară pe piept, însemnînd două pete sărate deasupra buzunarelor tunicii verzui. Acuma nu mai vreau nimic... Acuma Dumnezeu îmi poartă de grijă și mă călăuzește
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în inimă. ― De ce te cheamă? șopti ea atât de încet, parcă odaia ar fi fost plină de vrăjmași la pândă. ― Ei, cine știe ce fleacuri, mormăi Apostol cu glas indiferent, gătindu-se de drum. Apoi, după ce își puse casca, merse lângă ea, tulburat și el acuma, simțind în suflet o prevestire grea. Vru să-și ascundă însă neliniștea și bolborosi: ― Ilona... la revedere!... N-ai nici o grijă... Spune-i și tatălui tău... Adică... da... el e chiar în Făget, da... Am să-i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lumii. Și totuși, lumea nu era departe: ca s-o vezi era de ajuns să urci pe deal. Fără îndoială că din cauza asta preferau familiile să se plimbe duminica pe malurile canalului, cu tristețea lui agreabilă, apa calmă fiind vag tulburată uneori de coada vreunui crap mare sau de prova unei barje. Costișa era cortina unei scene, dar nimeni nu avea chef să meargă la spectacol. Fiecare cu lașitățile lui. Dacă n-ar fi existat costișa, am fi primit războiul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
beton, strivindu-ne, îmi ridic mâinile, încerc să-l împiedic, să nu se prăbușească, Noga murmură, ce faci, mami, iar eu mă cutremur, privesc tavanul și îl văd ridicându-se la locul lui, apoi mă scufund iar, în fața ochilor mei tulburați se învârt amețitor rezultatele analizelor lui, detalii și lucruri mărunte înfricoșătoare, care se vor transforma dimineață într-o sentință, bună sau rea. Teste ce conțin sângele lui plin de viață, umbrele palide ale oaselor lui, felii tăiate din spinarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
doar eu, în salonul dogorind de căldură chiar și în timpul nopții, șanțul dintre cele două părți ale canapelei îmi face umerii să se curbeze; de dimineață mă trezesc panicată, ce s-a întâmplat cu viața mea, îmi amintesc de el tulburată, ca și când aș fi citit o știre șocantă în ziar, ce face el toată ziua, la ce se gândește, ce își dorește, ce i-ar plăcea să facă, ce poate să facă, dar când intru în camera lui, îi văd chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu răspunzi? Iar eu spun printre dinți, habar nu am dacă este posibil să telefonezi de acolo, dar ea spune, îngreunând și mai mult situația, crezi că va uita, de unde să știu eu dacă va uita sau nu? O privesc tulburată, te asigur că, dacă va uita, vei afla. În bucătărie mă înconjor de zahăr și cacao, ouă, lapte și făină, pregătesc în tăcere tortul pentru ziua ei, un tort din ciocolată în formă de inimă, așa cum ceruse, iar casa întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de epurare, dar nouăzeci și cinci la sută din instalațiile de terraformare vor rămâne intacte de restul planetei. Atunci de ce ezitările astea? Burke sesiză tonul sfidător și optă pentru împăcare. ― Știu că trăim niște momente chinuitoare și sunt și eu tulburat, dar asta nu poate justifica niște hotărâri nechibzuite. Trebuie să acționăm cu circumspecție și să ne gândim bine înainte de a arunca apa din covată cu copil cu tot. ― Copilul e mort, dacă nu știai. ― Consider că trebuie să studiem situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Dylan însuși despre toate astea? Nu știm, pentru că, până la închiderea ediției, Dylan n-a dat nici o declarație oficială. Până la urmă, contează doar că a fost premiat unul din cei mai buni muzicieni ai secolului XX, un poet al unei Americi tulburate, influențat de Whitman, Kerouac și Ginsberg, o personalitate excentrică, a cărei figură a fost apropiată de multe ori de cea a unui profet beatnik. Propun, în loc de-o cupă de șampanie, ascultarea coloanei sonore de la I’m Not There, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
să scoată aurul care nu strălucește în glodul drumurilor. Asta e! — Și cu mine cum rămâne? - șopti Huruzuma, jucându-se cu o pleată de-ale lui Iovănuț. — Tu ești copilă, asta ești, și trebuie să stai acasă! șopti Iovănuț, realmente tulburat. Episodul 18 îN DRUM SPRE HÂRLĂU (MOLDOVAÎ Ca să nu mai lungim vorba, căci ne așteaptă încă un secol de narat, vom spune, mărite Cetitoriule, că nu multă vreme după ce-și îndestulară stomacurile, eroii noștri trebuiră să se despartă. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Păi cum îi zicea mamei dumitale? — Cum să-i zică? Vitoria! — Cum Vitoria?! Vitoria a fost soția lui tata! — Păi cum îl chema pe tatăl dumitale? — Petre! — Petre și mai cum? — Petre Petre! — Păi ăsta numai tata poate fi... făcu tulburat Metodiu. — Asta înseamnă că... Nică! Fratele meu! — Dărăban! Frățioare! Tu ești?! Eu sunt, frate! Da’ și tu ești tu? Păi cum, n-ai murit? — Nu. Mi-am luat oile și-am fugit. Păi bine, frate, eu atunci pe cine-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
neabătut prin rădăcini, trunchiuri, crengi, iar la nivelul celulei vegetale, sub acțiunea clorofilei, plantele sintetizau pe deplin substanțele organice din bioxidul de carbon și din săruri minerale. în fața unei asemenea armonii a Firii, și călugării și lotrii se simțiră adânc tulburați. îmbujorat, cu lacrimi în ochi, Stănciulescu Vasile se întoarse spre Metodiu. — S-a fript iepurele, părinte!... șopti el sugrumat, ieșind din fum. Episodul 48 DIN NOU LA STAMBUL Lăsând ceea ce era de lăsat în cămările fără fund ale sultanului, Barzovie-Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Se vedea că e tulburat. — Preacuvioase - zise el - asta cu dovleacul nu mi-ai spus-o. Chiar te liniștește în halul ăsta? — Frate Iovănuț - spuse cu zâmbetul trist Metodiu - uneori chemările Domnului par oamenilor simpli chemări ale Necuratului. în visele tulburate ale acestei zglobii copile nu Michiduță și-a vârât coada, ci grija Celui de Sus ca să-și îndeplinească menirea de femeie. — Păi și dovleacul? - făcu uimit Iovănuț. — Dovleacul va desăvârși lucrarea - spuse Metodiu, scoțându-și botinele prăfuite din picioare. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Jurnalul? — Se pare că n-are nici o valoare. Am privit-o foarte atent, Încercînd să remarc orice schimbare cît de mică În expresia feței cînd am adus vorba de fratele ei. Buzele ușor Întredeschise denotau Încordare, sprîncenele Încruntate... Oare era tulburată, uluită... sau Îi dădeau tîrcoale niște presimțiri... se aștepta la ceva neprevăzut din partea fratelui... Își mușcă Însă buza de jos și zîmbi răutăcios. — Fratelui meu tare-i mai place să ia lumea prin surprindere. Așa a fost dintotdeauna... — Dacă citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
două și i l-am strecurat ușor sub cot. Se dădu Înapoi mirată și-mi aruncă o privire, dar m-am prefăcut că n-o văd și am Început să-mi strîng lucrurile. Desfăcu bilețelul și Începu să-l citească, tulburată. Nasul bont și obrajii durdulii prinseră culoare imediat. Nu mai mișca deloc, părea că a Încetat și să respire. Așteptam nerăbdător răspunsul, savurînd clipa ca pe niște mirodenii frumos mirositoare. Îmi aruncă o privire de probă, parcă. Umerii i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ojă roșie arăta ca un sîmbure de umeboshi. Își mișca buzele cu un aer afectat. Își introdusese vîrful unghiei Între dinți și rodea neîncetat. Dacă a uitat cumva de ea, În mod sigur a uitat, și de mine. Mă simțeam tulburat. Dacă mă uitase complet, oare nu va deveni strada un peisaj la fel de pustiu ca și mai Înainte? Trebuie s-o opresc imediat! Ca s-o fac să iasă din starea de absență totală, i-am pus nota pe care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dar eu, fudul sau prost, nu am luat în seamă oferta ei generoasă... Oricum, nu am motive să cred că mă va refuza. Numai să fie ea sub acest nume, să nu fie o coincidență stranie...”, își spuse Eugen, vizibil tulburat. Se grăbi să-și treacă în revistă pacienții, intrând în fiecare salon într-o anumită ordine numai de el știută. S-a informat despre tot ceea ce s-a întâmplat în lipsa lui, atent, dedicat muncii sale migăloase și pline de răspundere
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fă-mi ceva ca să sfârșesc !” Când a sosit preotul să-l împărtășească a refuzat politicos și hotărît: „Nu sunt pregătit, părinte !” După care, ca să-l consoleze pe binevoitor: „Nu am păcate, părinte !” Inchisoarea îl purificase... Într-o dimineață arăta agitat, tulburat foarte...” Unde este Ionică?” a întrebat el despre feciorul său, pe cel mai mic dintre copii. Și a prins a povesti fapte care și le inventa dar care păreau reale: percheziții ale Securității... În noaptea de 25 spre 26 aprilie
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
avea ochi verzi. Verzi erau și ochii mamei mele care se numea tot Ana. Veneam adeseori cu ea la biserica de care o lega nu numai credința, ci și amintiri din tinerețea ei. Întotdeauna când ne întorceam acasă era foarte tulburată și se așeza la pian. Emoția ce o copleșea adeseori când cânta era atât de puternică încât i se făcea rău. Din păcate eu nu reușesc să egalez sensibilitatea ei muzicală. Dragoș se oprește din povestit când trebuie să croiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se află pe valurile unui ocean în care barca vieții ei începe să se scufunde. Patul, iatacul, casa, se mișcă pe valurile negre ale oceanului învolburat. Luciditatea este încă prezentă atât timp cât se poate întreba: "De ce? De ce mă simt atât de tulburată ?" În străfundurile ei se conturează răspunsuri la întrebări pe care și le mai pusese fără a fi cutezat să meargă până la capăt și să găsească răspunsuri. Simte nevoia să se confeseze cuiva, să exorcizeze din ea un rău încă nedefinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Emoția Teodorei este perceptibilă atunci când Dora mai percepe: "Ești tu, spiritul Minodorei mele ?" Da, sunt eu, cea nechemată la masa dorului...". Un parfum tare de brad înlocuiește delicatul parfum de lăcrămioare. Dora abia percepe gândul noii venite, este sau prea tulburată, sau din cauza emoției, inima îi joacă vreun renghi. Mintea nu mai este în stare să formuleze mesaje către sora ei. Neantul din ea devine ca un vârtej care o absoarbe cu voluptate. Un nor de culoare violet se ridică deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
organele îi funcționează cu potențial redus. Avea noroc că se afla la serviciu într-o perioadă mai relaxantă și putea devansa câteva zile lucrările. Avea posibilitatea să stea cu o carte ascunsă în sertar și să citească. Dar era prea tulburată, nehotărâtă, afectată. Ca să se încurajeze, urmărea o infinitate de posibilități dar nici una nu i se părea destul de captivantă, să se poată urni. Nu exista nici un stimul suficient de puternic care să-i faciliteze ieșirea din inerție. Tot ce făcuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ascultă străină, parcă nu realiza înțelesul cuvintelor. De undeva, de aproape se auzea guițând porcul. Apoi o revăzu la casa căsătoriilor, împreună cu agronomul ei, el într-un costum foarte deschis, bleu, ea într-o rochie vișinie, agățată de brațul lui, tulburată, pe urmă masa de la restaurant organizată ca în basme, oamenii ăia străini, bine hrăniți ce-l însoțeau pe agronom, veselia lor, vârtejul, gălăgia de dinaintea plecării, portierele mașinilor trântindu-se una după alta, motoarele puse în funcțiune, trotuarul proaspăt spălat din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
deducțiilor adevărul. Fana tresări evident și cu umerii pleoștiți se uită spre Dimitrie ca și cum i-ar fi cerut ajutorul. Dragoste la prima vedere, anunță el, amuzat, evaziv totodată. Fana se ridică și aduse la masă un coș cu struguri. Părea tulburată. Ovidiu privea în zare lichidul rubiniu al șampaniei. Cristalul paharului sclipea între degete. După înfățișarea lui era clar, cunoștea și el povestea, toți o știau, bineînțeles, în afara Carminei. Miezul de taină creat o incita la culme, nu voia să insiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
imperceptibilă tresărire a umerilor, de mândrie, era ca și cum ar fi spus: dar ce ți-ai închipuit? Cu vorbe alese, încete, Sidonia îi mărturisi despre preocupările sale din ultima vreme, despre înfrigurarea cu care pregătește lansarea la apă a acestei perechi, tulburată îl invită s-o urmeze în apartamentul Carminei, să-i arate totul. Pentru prima oară, pe drum nu se mai gândi că înfățișarea ei era jalnică, comparativ cu a bărbatului ei, n-o mai presa sentimentul că cei care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]