1,529 matches
-
serviciu... A spus-o însă deunăzi, la popotă, aghiotantul, prietenul tău... ― Mie aghiotantul îmi spuse, adineaori, la telefon, că nu știe nimic! făcu iar Bologa cu puțină îngrijorare în glas. Gross strânse din umeri, disprețuitor, acuma cu spatele la Bologa, care, din ce în ce mai tulburat, ar fi dorit lămuriri și nu cuteza să i le ceară. După un răstimp, locotenentul de pionieri se întoarse și continuă liniștit, mîngîindu-și barbișonul retezat: ― Ș-apoi, dragul meu, te-aș jigni dacă aș lua în serios metamorfoza ta religioasă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
necazurile și de aceea cred că nu-i pentru dumneata fetișcana noastră... Că ea, sărăcuța, nici avere n-are, nici învățată nu-i și nicicum nu se potrivește cu dumneata, domnule locotenent! ― Fiindcă mi-e dragă, ne potrivim, murmură Apostol tulburat, ca și cum n-ar fi așteptat împotrivire. Groparul se mai scărpină în cap, mai cercetă din ochi într-ascuns pe locotenent, mereu nehotărât și bănuitor. În sfârșit merse la ușă și, din prag, strigă: ― Ilona!... Ilona!... Ia vino-ncoace, iute! Fata
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
liniștit!... De aceea trebuie să te astâmperi acuma, Bologa, adăugă deodată cu căldură. Să fii mulțumit că ești aici și să aștepți norocul!... Ți-am mai spus eu odinioară că norocul e salvatorul nostru... ― Da... norocul și Dumnezeu, îngînă Apostol tulburat, închizînd pleoapele, încît două șiroaie subțiri de lacrimi i se rostogoliră pe obrajii palizi și alunecară pe piept, însemnînd două pete sărate deasupra buzunarelor tunicii verzui. Acuma nu mai vreau nimic... Acuma Dumnezeu îmi poartă de grijă și mă călăuzește
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în inimă. ― De ce te cheamă? șopti ea atât de încet, parcă odaia ar fi fost plină de vrăjmași la pândă. ― Ei, cine știe ce fleacuri, mormăi Apostol cu glas indiferent, gătindu-se de drum. Apoi, după ce își puse casca, merse lângă ea, tulburat și el acuma, simțind în suflet o prevestire grea. Vru să-și ascundă însă neliniștea și bolborosi: ― Ilona... la revedere!... N-ai nici o grijă... Spune-i și tatălui tău... Adică... da... el e chiar în Făget, da... Am să-i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o ceată Să cerce vrea p-oricare de-i rău ori de e bun, Căci nu vrea să mai vadă cum a văzut odată Că cete rele d-îngeri la glas nu se supun, Că cerul îl răscoală cu mintea tulburată Pîn-ce trăsniți se prăvăl în caosul străbun; De-aceea-în om ce naște, din îngeri ori și care Odată-n vecinicia-i coboară spre cercare. Când sună-n viața lumii a mieze-nopții oră Atunci prin ceruri îmblă zâmbind amorul orb, De îngeri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sale atât de ciudat. Un flash țâșni ca o poruncă din străfundurile memoriei... nu cumva îl cunosc? Trăsăturile îi păreau vag familiare, pasiunea lui îi suprapuse în paralel figura unui copil cunoscut cu cea actuală divulgând asemănarea dintre ele... era tulburată, nu putea să judece mai departe și chipul se șterse curând rămânându-i numai prezentul urât; gândurile se împrăștiau între simțuri de oroare extremă și plăceri nedeslușite. Când termină, ea se acoperi pudică și așteptă să plece în față; se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
blestemată în care plecați. Auta socoti că vrăjitorul urmărește să-l sperie pentru a-i stoarce vreo făgăduială sau vreun hatâr. Totuși, își ridică ochii spre fața lui și i-o urmări: arăta într-adevăr îngrozită. Tela urmă cu glas tulburat: - Dincolo de oază au stat ieri niște oameni și niște robi. Zeul a trimis atunci suliți de foc. Au căzut la două sute de pași de ei, nu i-au nimerit. Dar asta a fost numai o amenințare. Oamenii și robii au
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
adevărurile firii! Dar înțeleptului Tefnaht îi plac mai mult cântărețele răsăritene, pentru firea lor zvăpăiată. Marele Preot era mânios și nu încerca să-și mai ascundă sufletul de ochii și urechile lui Auta. Dacă sclavul n-ar fi fost prea tulburat, ar fi zărit în ochii Marelui Preot și o ușoară luminiță de îngrijorare care sclipi o clipită și se stinse numaidecât sau numai fu acoperită ca să ardă nevăzută de nimeni. Auta ridică ochii după un răstimp și-l văzu pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
roșie a războiului. Arătând cu degetul spre ea, străinul roti apoi mâna prin încăpere. Pe urmă, străinul deschise un soi de dulap din peretele rotund și scoase o placă subțire neagră, pe care bătrânul o luă cu mâini tremurătoare și, tulburat, o scăpă. Se făcu palid și nu îndrăzni să se mai uite jos, dar străinul se aplecă și o culese, dîndu-i-o din nou. Placa nu era nici măcar îndoită. Marele Preot o privi cu luare aminte: era tot un crâmpei de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
toate și priveau cu umilință pasărea minunată a zeului oprită mai sus de ei, pe umărul muntelui izbăvitor, Iahuben și Auta începură să le dea arme. Cei trei străini stăteau mai la o parte și, sprijiniți de stânci, se uitau tulburați. Bătrânul Agbongbotile se apropie smerit de Auta. Pielea obrajilor lui, zbârcită și neagră, era jilavă de lacrimi. Cu mâinile obosite apuca aerul, nehotărât și sfios, până când Auta înțelese și îl îmbrățișă. Atunci bătrânul nu se mai sfii să plângă în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
robilor și n-a zis nimic. Mpunzi auzise însă de la niște slujitori că Nefert, care este preoteasa Zeiței Lunii, ar vrea să-i vadă pe zeii din turnul de argint. - N-ai văzut-o niciodată pe Nefert? îl întrebă Auta tulburat. - Am văzut-o numai când a fost în casa robilor. Se spune că noaptea, când răsare luna, se plimbă prin grădină numai cu câteva roabe, dar eu n-am văzut-o. Neștiind alte vești, Mpunzi își luă rămas bun de la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Chiar pot pleca? Am crezut atunci că glumești. Hor îl privi aspru și-i spuse: - Hai să plecăm. Poate liniștea dragostei îți va fi de folos. - Dragostea nu e liniște: când femeia iubită nu e lângă tine, ești tulburat, și tulburat ești și când este alături! îi răspunse Auta, dar porni către mica luntre; cârmaciul aștepta, râzând. Luntrea ajunse, firește, repede și apoi se roti de câteva ori deasupra grădinii palatului. Copacii înalți o împiedicau să se așeze. Găsiră cu greu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu îndrăznea să-i tulbure. Dar cârmaciul îi trezi din această visare: - Trebuie să plecăm grabnic sus, la noi. Nu mai avem cu ce zbura, știi. Nefert ascultă mirată. Ea nu băgase de seamă luntrea în zbor, într-atît era de tulburată. În preajma lor nu mai era nimeni. Călăuziți de Auta, porniră pe întortocheatele poteci. Nefert pășea alături de el și-l ținea de mână, neîntrebîndu-l nimic. Numai cârmaciul nu avea liniște. O dată zise: - Cred că într-o lună pot înjgheba alta, mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
veți duce să spuneți acestor oameni din afara zidurilor să plece. Căutați să ajungeți acolo seara. Prietenul nostru are ce trebuie... Ia și tu asta! și îi întinse înspăimîntătoarea țeavă albastră. Uh rămase în luntre. Auta și cu celălalt străin plecară tulburați. Și cei doi au sosit în Sodoma către seară. Iar Lot ședea în poarta Sodomei. Cum i-a văzut, s-a sculat să-i întîmpine. Și, privind din nou hainele argintii pe care le mai văzuse, bănui că aceștia doi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cei 14 petrecuți lângă părinți în satul natal, anii copilăriei parcă n-ar fi existat. Privi împrejur, răscolit de sentimente confuze, trezite de vederea satului, apărut nu prea departe. Se revăzu cu câteva ore mai înainte, când plecase de la Iași. Tulburat, febril și surescitat, își scosese din șifonier costumul cel bun de croială nemțească, primul și singurul costum de haine pe care-l avusese până atunci, pantofii negri cu talpa groasă, cămașa bleumarin cu gulerul bine scrobit și cravata elegantă, cu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Toal! Mentorul ei de rahat. Nu-i de mirare că-i atât de dilie! Pune niște poze În fața gagicilor, printre ei doi muiști cunoscuți sub numele de Setterington și Gorman. — Ai văzut pe vreunul dintre ăștia În club? Par cam tulburate, mai ales Sylvia. Și ei i-aș trage-o Într-un minut. Pare blondă naturală. Vorbește cu Bruce scumpo. — Nee, zice ea, cam prea repede. Până și Drummond observă asta. — Îi cunoști pe bărbații ăștia? Sunt prea inteligente ca să mintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
că nu se pot extirpa amintirile unei legitimități fără a distruge imaginile în care aceasta s-a depus. "Poporul francez nu vrea să mai vadă ceea ce nu mai există fiindcă tocmai l-a distrus: privirea lui ar fi ofensată și tulburată." Dar această distrugere a bucăților de lemn, piatră sau pânză nu are nimic alegoric, este un "sacrificiu răzbunător", un holocaust "expiator". Cuvintele scrise sunt inerte, dar imaginile păstrează în ele ceva viu. Ele amenință, provoacă, apără, stimulează sau descurajează. Reprezentarea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
străini pe piața locală prevede un tratament egal pentru toate firmele străine, uneori populația poate manifesta o aversiune puternică față de străini, În general, sau față doar de o națiune anume. 94. Dispute regionale externe. Plasarea țării gazdă În mijlocul unei frecvent tulburată de dispute regionale poate influența negativ gradul de stabilitate economico-politică a acesteia. Acest indicator are În vedere disputele sociale de frontieră, activități ale grupărilor teroriste din alte state, valuri de refugiați veniți din țări vecine, acțiunea unor grupări din opoziție
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
-i arăta avocatului că nu ar fi convingător decât dacă încearcă momentan să împărtășească neliniștile clientului său, Quintilian, care a practicat el însuși ca avocat, îl citează drept model pe actorul care, deși pronunță cuvinte fictive, iese uneori din scenă tulburat, furat de jocul său. Când vom fi nevoiți să trezim milă, să credem că nenorocirile pe care le deplângem au căzut asupra noastră și să ne convingem că așa este. Trebuie să ne identificăm cu cei pe care îi plângem
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-i putea suferi în preajmă. De cele mai multe ori, cu șiretenie, scăpa de „urmăritori“, și îmbrăcat cu blană de lup, sprijinit în toiag, colinda ulițele satelor, ori se afunda în pădure zicând că-l caută pe „Suru“... Totuși, cu un comportament tulburat și stăpânit de o idee fixă, era greu de urmărit. Coana Smaranda, Boieroaica, plângea și se ruga zi și noapte sub candelă la Sf. icoană, cerând pentru nenorocirea care s-a abătu asupra casei lor, îndurarea lui Dumnezeu... „Îndură-te
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și se amestecară ca într-un coșmar. Țara era în vâltoarea războiului, evenimentele se succedau ca luate de un vânt năpraznic... și, ritmul molatic al vremurilor trecute dispăruse. Și satul era cuprins de frigurile războiului, viața lui liniștită fusese complet tulburată. Toată lumea era sau părea ocupată, ori prea entuziasmată, ca să mai găsească timp pentru lacrimi. Lumea se obișnui și cu gândul războiului... „Ce-a fi, a fi...!“ * ... Într-o zi de aprilie, spre seară pe la toacă, pe când Anton nu-și afla
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
atâta obidă, de dobitoc înjungheat, vorbele lui rele și dușmănoase, erau ca un plânset, ca un geamăt de fiară doborâtă... „- Măi, Lisandri... măi băieti!.. se apropie de tejghea un bătrân, cu vorba dulce, bună; el a întors fruntea cu privirile tulburate, simțind în glasul flăcăului, cum fierbe otrava mâniei... Neliniștea lui era dragostea de om stătut pentru o fată prea tânără și prea frumoasă; el înțelegea că în inima inimii lui arde un chin și o întrebare, și a înțeles ca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
putea să te șocheze, însă când oamenii sunt părăsiți, se mai întâmplă să își și revină. Nu asta... Darcey îl privi cu răceală. — Poate că n-am înțeles bine, recunoscu el. Am auzit că ai cam avut o cădere. — Eram tulburată, zise ea. Ai fugit cu prietena mea cea mai bună. Aveam tot dreptul să mă simt jignită. Dar de atunci am trecut peste asta. Așa că vin la nunta ta ca să îți urez toate cele bune ție și lui Nieve și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
plângea. Știai ceva despre asta? întrebă el. —Ce? izbucni ea de-abia stăpânindu-și furia. Crezi că am avut ceva de-a face cu asta? Crezi că sunt cine știe ce infractoare? — Sigur că nu, o drese el la repezeală. Ești doar tulburată, ești... ești plânsă - n-ai înțeles bine. Eram curios dacă nu cumva era ceva care te îngrijora. Ai zis odată ceva de niște cifre... Mă gândeam că poate asta o fi fost. — Nu, zise ea vlăguită. Situația aia era sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe grozava la castelul Rathfinan, acum se afla într-un motel din Galway, singură. Începu să tremure. Ce n-ar fi dat să nu fi fugit! Nu-i stătea în fire să fugă. Dar fusese atât de îngrozită și de tulburată și atât de convinsă că oamenii aveau s-o judece dur indiferent de împrejurări... Întotdeauna o judecaseră, știa prea bine. În privința scandalului cu Darcey McGonigle (Gail îi povestise că vecinii o consideraseră o trădătoare față de prietena ei, dar că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]