1,333 matches
-
ceva înspre stânga Ce se întâmpla oare? Trăgând de hățuri Balamber își opri calul și se întoarse în spate pentru a vedea mai bine lăsându-i pe cei care îl urmau să treacă înainte. Scrutând aripa stângă pe deasupra mulțimii în tumult a combatanților, reuși să distingă prin norii de praf hoarde de cavaleri goți ce galopau mâncând pământul în direcția câmpului de luptă. Nu mai încăpea nici o îndoială: armata lui Valamir se retrăgea în fugă, iar vizigoții năvăleau asupra lor. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
epuizați oamenii săi și caii lor, nu-l urmă și își purtă ceea ce mai rămăsese din unitatea sa dincolo de bariera carelor, unde oamenii lui se contopiră imediat cu masa fugarilor. Intrând în tabăra imensă, își făcu cu greu loc prin tumultul mulțimii formate din mii de războinici ce ajunseseră deja acolo, venind din diferite puncte ale câmpului de luptă. Ostrogoții țineau privirea plecată, ca niște câini bătuți, iar când cineva le cerea explicații cu privire la fuga lor dezastruoasă, plecau de acolo scuturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lan mare de orz, dând pinteni cailor și întinzând înainte armele, dar într-o liniște absolută. Se auzea doar vuietul crescând, din ce în ce mai apropiat, al galopului lor amenințător. îi văzură și ceilalți hiung-nu. Răsunară mai întâi exclamații de descumpănire, apoi un tumult și strigăte de alarmă: — Adăpostește-te după car! îi strigă Balamber lui Go-Bindan și, imediat după aceea, dădu același ordin războinicilor săi. Pregătiți arcurile! Toți în spatele carelor! Mandzuk! Ține-i uniți! Cât despre el, slobozi deja prima săgeată, doborându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
valorile și motivațiile noastre interioare. Bunicii au făcut-o, părinții în egală măsură, rămâne doar ca timpul și spațiul să aleagă și să ajute în acest angrenaj impus de factorii selecției naturale. Un lucru rămâne evident în acest „malaxor” de tumult social, civic și relațional, în sensul că niciodată, nici măcar tangențial ori ocazional, părinții noștri, bunicii, rubedeniile noastre n-au scontat latura strict materială. S-au mulțumit cu ceea ce Bunul Dumnezeu le-a oferit, deschizându-le ușoare oportunități în acoperirea nevoilor
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
valorile și motivațiile noastre interioare. Bunicii au făcut-o, părinții în egală măsură, rămâne doar ca timpul și spațiul să aleagă și să ajute în acest angrenaj impus de factorii selecției naturale. Un lucru rămâne evident în acest „malaxor” de tumult social, civic și relațional, în sensul că niciodată, nici măcar tangențial ori ocazional, părinții noștri, bunicii, rubedeniile noastre n-au scontat latura strict materială. S-au mulțumit cu ceea ce Bunul Dumnezeu le-a oferit, deschizându-le ușoare oportunități în acoperirea nevoilor
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
dar ce sunt anii și lunile? Asta n-are sens pentru mine; pentru cine e închis de viu într-un mormânt, timpul nu are valoare - doi ani și patru luni de când camera asta era cavoul vieții și gândurilor mele. Neliniștea, tumultul, spectacolele oferite de existența acestei canalii, creată fizic și moral pe un model uniform, totul mi se părea insolit și lipsit de semnificație. De când mă îmbolnăvisem, mă trezisem într-o lume atât de străină și de incredibilă, că n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și după 1989, În bizantina tranziție românească de la bizantinul național-socialism marxist la bizantina democrație a pieței libere, Înțeleasă ca un bazar al tranzacțiilor și travestiurilor. Nu doar sinistra poliție secretă a statului polițist distrusese prietenii, iubiri și cariere, adică vieți. Tumultul de după ce s-au deschis conservele În care trăiam, sufocându-ne, cu toții a distrus, de asemenea, nu puține prietenii, iubiri și cariere. Brusca și inevitabila sete de răzbunare a multora, ca și, la fel de inevitabil, brusca și banala sete de parvenire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Însă „excesul de onestitate”, adică de ineficiență, păcătuind prin publicarea câtorva cărți, de care n-ar aminti dacă darul reîntâlnirii cu opera prietenului argentinian n-ar fi obligat, În cele din urmă, la critice recapitulări și exigențe. Ideile pulsând În tumultul romanelor, amestecându-se cu fantomele vociferante sau mute ale toridei vieți interioare concretizează acea „intuiție globală” preliminară de la care pornesc proiectele epice, impulsionate de o temă centrală, precedând forma, dar care, pe măsură ce Își dezvoltă surprizele, Își creează ea Însăși tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
meu text publicat În Occident, În 1983, În revista din München Akzente, editată de Michael Krüger. Nu cunoșteam revista, nici editorul datorită cărora aveam să fiu invitat, după alți câțiva ani, În Berlinul Occidental, și aveam să plonjez, apoi, În tumultul eliberator al exilului. Exilul dinaintea exilului stătuse sub sceptrul socialist al Despotului care reprezenta Legea și Calendarul și al Tovarășei Sale, care purta zilnic alt „colier cu inimioare proaspete”, cum ne amintește poemul lui Michael, Aus dem alten Rumänien (Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
iubești, dacă murind, nimic nu moare? Pe drumul de țară, apăru Chevroletul negru, care se apropia de țărm. Era doar liniștea vuietului mării, Înăsprindu-se În fiecare spic al lanului de grâu care se cocea. Era pustiu. Era doar marea, tumult de ape ale lumii, adunate la un loc, fără somn, fără vise, fără oprire. Pe cer plutea o teracotă albastră și o oglindă ovală plină de amintiri fabuloase, nespuse, ca niște cronici străvechi, ascunse În memoria ei fără limită, scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a uneltit împotriva măriei tale. Iertare, măria ta, mi-aș pune și eu un caftan mai bogat, și tânărul se retrase. În caleașca deschisă, zâmbind artificial, cei doi, Constantin Brâncoveanu și Mihai Cantacuzino, afișau un calm de suprafață, sub care tumultul gândurilor și frământărilor nu putea răbufni în nici un fel. Amândoi învățaseră să tacă nedefinit de mult când întrebări vitale își cereau imperios rostirea. Brâncoveanu deprinsese tehnica aceasta de când se simțea copil orfan în casa bunicii sale, doamna Ilinca, unde întotdeauna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mine dacă nu vrei să te arunc în gârlă! 10. În turele de zi, folosea bulanul mai cu fereală. Ai fi zis că se păstrează pentru săptămânile schimbului trei, când își scotea pârleala dezlănțuindu-se ca un dirijor posedat de tumultul unei orchestre de spinări și creștete chiluge, încropind o simfonie sincopată de chiote și văicăreli amestecate cu înjurături și amenințări scrâșnite. N-ar fi stat ea în loc de poveștile de adormit copiii puse la cale de Milică și de Rafael. Bâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lumina ochilor ei... Se cuvine ridicată întrebarea: Ce căsnicie fericită se poate baza pe regula care face din femeie o supusă a bărbatului? Unde e fluiditatea, naturalețea primilor ani, când traiul e o adevărată cascadă de plăceri ce înăbușe, cu tumultul ei, orice neînțelegeri? Ehei, zilele se consumă într-o relație blândă și reciprocă de compromisuri călduțe... Mâncarea de acasă are un gust minunat, vraja căminului ți se strecoară sub piele... Oriunde ai merge, ai certitudinea că te poți întoarce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
tocmai își redactase mental vorbele. Găsise conectorii necesari și ideile îi păreau mai interesante ca niciodată. Se lansă într-o lungă dizertație despre noțiunea de scop al vieții, se referi la o sumedenie de filozofi din care cită cu generozitate. Tumultul gândirii îi provocă transpirație mai ceva ca lui Jiquel. Se ridică de două ori în picioare. În sinea lui, credea că a construit cel mai logic și mai încântător discurs din viața sa. Și era abia la explicarea termenilor. Curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aspectul nou, mai bogat, al frumuseții ei, de temperatura urcată a feminității ei și de cei patruzeci de ani ai tăi, care se agață de viață... Și recunoaște că toate amintirile curate despre fata de altă dată măresc, și ele, tumultul tău din suflet, ca apele cristaline din munte, care alimentează râul tulbure din șes. Nici o femeie, când începea să-ți apară ca unică dispensatoare de viață, n-a avut pentru tine atâta realitate acumulată, și atât de intensă, ca dânsa
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de hârtie pline de formule matematice. Hainele Îi miroseau a mosc, a fum și uneori a ceva dulceag. Acum, În oglindă, chipurile lor alăturate nu puteau ascunde realitatea separării lor crescânde. Bunica mea, a cărei melancolie Înnăscută răbufnise În plin tumult cardiac, se uita la fratele ei așa cum se uita cândva la propria umbră și simțea că lipsește ceva. ― Ei, unde te duci așa ferchezuit? ― Unde să mă duc? La Koza Han. Să vând gogoși de mătase. ― Ai fost ieri. ― E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de Sofia Cracchiolo, pentru că făcea trei limbi străine În același timp. Asta să fi fost? Oare pasiunea mea pentru Obiect era doar rezultatul elocvenței sale admirabile? Mă Îndoiam. Pasiunea mea părea să fie fizică. Nu era o judecată, ci un tumult În vene. Din acest motiv păstram tăcerea asupra ei. Mă ascundeam În toaleta de la subsol ca să mă gândesc la aspectul ăsta. În fiecare zi, de câte ori aveam ocazia, coboram pe scările de serviciu În toaleta părăsită și mă Închideam acolo cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atunci, că aș fi pedalat neîntrerupt în somn, lovind-o cu genunchii în burtă până-n zori, când a fost nevoită să se mute în patul gol din camera mea. Gustul păcii e dulce. Ca halvița. Și vine o zi, în tumultul războiului cu oamenii mari, când orice copil îl descoperă, întâmplător, după zeci și sute de săptămâni petrecute în tranșee și pe câmpurile de luptă, după asalturi, ambuscade, retrageri, marșuri, încercuiri și regrupări care sunt toate, absolut toate, acre ca lămâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Îndelungat, privirea lui, severă și Întunecată, s-a fixat Într-a mea, neagră și licăritoare. Spaimă și recunoaștere. Apoi mi-am aruncat capul pe spate și m-am retras În Întunericul dintre grinzi, unde m-am făcut mic, Într-un tumult de frică și Încîntare. Mă văzuse ! Oare ce-avea să facă acum ? Nu mai eram singur. Am Încercat să-mi amintesc ochii lui. Ce spuneau ei ? Am judecat retrospectiv, cu ochii minții, și mi s-a părut că am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ei. - Sunt amintiri care nu pot muri decât odată cu noi, în veșnicie... ! murmură Iorgu cu ochii înlăcrimați. Ca o străfulgerare își revăzu tot trecutul, de la visele îndepărtatei copilării, iubiri, speranțe, dezamăgiri și beția de a suferi, de a se bucura... Tumultul dorințelor, tulburarea gândurilor lui, greșelile, păcatele, luptele sale înverșunate lăuntric... Disperarea, tâlcul adânc al acestor ani de încercări, revăzu totul... - Vasilica... Vasilica!... se pomeni el murmurând. Ce ciudat sună... își zise el, parcă ar fi nume de clopot!... Întreaga ei
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
foșnească blând, printre crengile copacilor din fața ferestrei. Și, iar în cameră începu să se audă glasul lui Iorgu, murmurat, mai rar, adânc, mai cu înțeles. ”Ispite de-ar veni, și necurmate, De-ar curge vorbele și faptele, cu al lor tumult, In van e totul, nimica n-a răzbate In lumea mea adâncă, moartă de demult... Și, mintea îi repetă rar ultimul vers, cu glasul coborât și cu chipul, parcă, golit de orice expresie. ”In lumea mea adâncă, moartă de demult
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
vorbi când promiteau ce nu vor realiza niciodată. Se aplauda frenetic, ca în fața unui tribunal al gheții care promitea dreptate pe aripile aerului. Toată lumea parcă uitase de ce se afla acolo. Oleg pierduse controlul asupra bunei desfășurări a spectacolului. Un imens tumult creștea, amenințând să absoarbă orchestra și tot ce se găsea pe gheață într-un unic haos general. La prânz și-au făcut apariția în sunete de tobe și chimvale Diavolul și Moartea, urmați de o mulțime destul de trează care venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cel mai bun prieten al meu. MOTTO: „Ci tu pe-aici de ce te-mbii-n pierzare? De ce nu urci pe piscu-n zări durat, Ce-i pururi vechi izvor de desfătare? Acolo jos vei auzi cum crește Suspinul gloatei ce-n tumult pestriț A doua moarte hohotind cerșește. Și-ai să mai vezi pe cei ce-s mulțumiți Să ardă-n foc, căci și de-au fost mișei, Nădejde trag s-ajungă fericiți. Pe urma mea, spre-a ta scăpare deci Alungă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și discutăm una, alta cu Iosif Bobinaș și cu încă vreo doi demni căutători ai adevărului. Bine ne este, adânc tragem fum în piept, duios sorbim din pahare vodca rusească și mult discutăm, nu cu agitații inutile, nu ne macină tumultul, acesta nu caracterizează întrunirea noastră, ci o anume dezabuzare calmă, dublată de sentimentul specific acelor inși care multe au căutat, multe știu și tot n-au ajuns la capătul căutărilor. Și pe când stăm noi, caracterizați de asemenea stări, tocmai vine
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
răcoroasă și foșnitoare ca o pădure. Într-adevăr, toate curțile și mai ales ograda bisericii erau pline de copaci bătrâni, ca de altfel îndeobște curțile marelui sat ce era atunci Capitala. Vântul scutura, după popasuri egale, coamele pomilor, făcând un tumult nevăzut, și numai întunecarea și reaprinderea unui lan de stele dădea trecătorului bănuiala că mari vârfuri de arbori se mișcau pe cer. Tânărul mergea atent de-a lungul zidurilor, scrutând, acolo unde lumina slabă a felinarelor îngăduia, numerele caselor. Uniforma
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]