64,968 matches
-
la farmacie, luați-vă niște dopuri din alea de treișcinci de mii și băgați-vi-le în urechi. În general, scenariul nu suferă modificări majore de la un bairam la altul. Colegii sărbătoritului vin câte doi sau câte trei, sună la ușă și așteaptă cuminți, cu câte o sticlă în mână. Câteodată le deschide capul de familie, alteori soția. În clipa când ușa se dă de perete, dinăuntru se aude o lălăială văicăreață, însoțită de larma patetică a unui acordeon pe care
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
nu suferă modificări majore de la un bairam la altul. Colegii sărbătoritului vin câte doi sau câte trei, sună la ușă și așteaptă cuminți, cu câte o sticlă în mână. Câteodată le deschide capul de familie, alteori soția. În clipa când ușa se dă de perete, dinăuntru se aude o lălăială văicăreață, însoțită de larma patetică a unui acordeon pe care se plimbă niște degete experte și de indispensabilii bași care dau de obicei ritmul și măsura tânguielii. Musafirii intră în apartament
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
se dă de perete, dinăuntru se aude o lălăială văicăreață, însoțită de larma patetică a unui acordeon pe care se plimbă niște degete experte și de indispensabilii bași care dau de obicei ritmul și măsura tânguielii. Musafirii intră în apartament, ușa se închide, iar zgomotul se estompează. Îl auzi doar dacă ciulești urechea. Răsufli ușurat, mulțumești proniei și îți spui că, în fond, fiecare om are dreptul să se distreze. Sedus de perspectiva unei nopți fără distonocalm, nu-ți dă prin
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
două aspecte cu vecinul al cărui copil a instituit vacarmul pe scară. Mai știi, dacă-l prinde bine dispus, poate dă muzica mai încet. Însă această abordare e falsă ca o bancnotă de trei dolari. La a cincea bătaie în ușă, nesimțitul parental deschide asudat, cu un pahar în mână, pradă surescitării și proptindu-și ochii injectați asupra nepoftitului. Acesta simte deodată că dialogul pe care urmează să-l inițieze n-o să aibă curtoazia și fluiditatea pe care mizase inițial. - Bună
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
tu pe dreapta? - Îmi pare rău, domnu' Nae, ziceam că ne-nțelegem ca-ntre oameni. Dați muzica mai - - B|||||I, VREI S|-}I VOPSESC MOTORU'? MARȘ DRACU' LA TINE-N CAS|, C| M| PUN CU B|TUTA P| TINE!!! Zdrang! Ușa metalică se-nchide brusc, salvându-l pe cetățean de la scatoalca promisă. Înfrânt în bunele sale intenții, bietul om se întoarce în apartament, pune mâna pe telefon și cheamă poliția de proximitate. Într-un târziu, la celălalt capăt al firului răspunde
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
în mînuirea cuvintelor. Să fi vrut oare zicerea să insinueze putrezirea legumei rotofee și rozalii, aidoma trupurilor fără nume, îngropate în Hadernsee, sau ducerea iremediabilă pe apa sîmbetei a recoltei, precum șirul fără de număr al celor dispăruți? O bătaie în ușă îl trezi la realitate. - Cine-i? - Hansi, domnule Klaus. Sau poate că vă deranjez. După ce aruncă o privire de jur împrejurul camerei, pentru a se asigura că dezordinea nu era atît de catastrofală, precum îi stătea în obicei, Klaus răsuci cheia în
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
După ce aruncă o privire de jur împrejurul camerei, pentru a se asigura că dezordinea nu era atît de catastrofală, precum îi stătea în obicei, Klaus răsuci cheia în broască, fără ca urechea lui să înregistreze acel zgomot metalic scrîșnit, atît de neplăcut la ușile vechi. Statura uriașă a lui Hansi Brüderl înaintă pînă în mijlocul camerei. La subțioară ținea un album cu coperțile îngălbenite. - Io zic că poate ar fi mai bine să vă faceți de lucru cu cartea asta despre noi. Io știu că
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
cea mare. Hansi scoase un oftat ca de hipopotam și făcu un gest larg cu mîna, către cameră, pereți, fereastră, tavan, balcon, aer, cer și pămînt. - Hadernsee..., murmură el, înainte de a păși peste prag. - Hadernsee...murmură și Klaus, după ce închise ușa din scînduri groase, tocite. Se întinse pe pat, cu albumul în mîini. Hadernsee... Ce-l adusese la Hadernsee? Coperțile îngălbenite ale albumului arătau imaginea aproape standard a pieței centrale, aparținînd unui mic sat din Bavaria: biserica, al cărei turn în
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
o viziteze, la întoarcerea de la Hadernsee, pe mama lui, care se bucura la Berlin de beneficiile unui azil de bătrîni de categoria I. Orologiul cel mare din turnul bisericii Sf. Anton bătu prima oră a zilei. ** Hansi rămase nemișcat în fața ușii. Cît timp nu primea nici un semn transmis dinăuntru de Walburga, nu îndrăznea să intre în dormitor. Această regulă, pe care el, la începuturile aplicării ei, o resimțea ca pe o nedreaptă servitute, a respectat-o întocmai, fără să crîcnească. De
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
și a sfîrtecării sălbatice, exemplarele falnice ale speciei lor, cei patru pești piranha, Hermann, Rudolf, Joseph și Adolf. }inea peticul de hîrtie între degetul mare și arătător, grijuliu să nu îl păteze cu grăsimea transpirației lui abundente. Ciocăni ușor în ușă, dar cum nu primi nici un răspuns, își luă inima în dinți și intră în vîrful picioarelor. Aruncă o privire asupra patului, încă nedesfăcut, pe care trona șalul de lînă de culoarea smeurei, neterminat, alături de ghemul uriaș. Temător, înaintă către scaunul
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
ureche. Nuuu, nu ești tu. Tu ești poetul din Hadernsee, care a căzut din poala lui Dumnezeu. Micul meu Hansi, nu uita că mîine e o nouă zi în Hadernsee. Acum, du-te! porunci ea și închise ochii. Ajuns în dreptul ușii, Hansi murmură, mai mult ca pentru sine, de teamă să nu tulbure vraja care îl cuprinsese. - Acum știu, floricica mea, cum va trebui să fie fiul nostru adoptiv. Închise ușa încet și se îndreptă de-alungul coridorului către camera care îi
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
Acum, du-te! porunci ea și închise ochii. Ajuns în dreptul ușii, Hansi murmură, mai mult ca pentru sine, de teamă să nu tulbure vraja care îl cuprinsese. - Acum știu, floricica mea, cum va trebui să fie fiul nostru adoptiv. Închise ușa încet și se îndreptă de-alungul coridorului către camera care îi servea, de șase ani de zile, drept dormitor. Orologiul cel mare din turnul bisericii Sf. Anton bătu jumătatea orei trei.
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
atârnă Mărgăritarul lui Vermeer pe deget port inel din solzi de sânge tămăduitor în pieptul meu trăiește spaima ca un cameleon uneori îmi zâmbește o fetiță dintr-o fotografie Aud un scârțâit: să fie pantoful de metal al lunii? sau ușa prin care dispari, rece ca un perete de pe care tocmai s-a desprins varul? să fie vocea ta înșurubată în balamaua ușii? piciorul tocmai scăpat din mușcătura grăbită? Această femeie respiră aerul meu îmbracă rochiile mele îmi încalță pantofii îmi
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
îmi zâmbește o fetiță dintr-o fotografie Aud un scârțâit: să fie pantoful de metal al lunii? sau ușa prin care dispari, rece ca un perete de pe care tocmai s-a desprins varul? să fie vocea ta înșurubată în balamaua ușii? piciorul tocmai scăpat din mușcătura grăbită? Această femeie respiră aerul meu îmbracă rochiile mele îmi încalță pantofii îmi folosește cerceii calcă peste luciul podelelor mele bea din același pahar în zilele cele mai calde își caută umbra în umbra mea
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
-mi urma din zeci de altele, însoțindu-mă în secundele desfrunzite de puls, un timp la fel de unic/ șerpuind prin vremuri tulburi. întreaga istorie o lentă și treptată dezumbrire de inimă și se va ști doar, cînd se va deschide ultima ușă, cînd ne vom agăța de clipă ca de mînerul plumbuit de oprire al trenului ce acum ne poartă bătînd sacadat în șine, ritmul emigrării noastre în Siberia Te aud suspinînd, deși la cîteva zboruri de pasăre de mine, te văd
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
tu nu mai mult. Ca-ntr-un puzzle O casă-n care nimeni n-a locuit vreodată o oglindă-n care nimeni nu s-a privit vreodată un ceas de mînă pe care nimeni nu l-a întors vreodată o ușă pe care nimeni n-a deschis-o vreodată un tren cu care nimeni n-a călătorit vreodată o bancă pe care nimeni nu s-a așezat vreodată un ziar pe care nimeni nu l-a citit vreodată și iată cum
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
repede din viața noastră. Fumam țigările până la muc, reciclam timbrele poștale și adunam bețele arse de chibrit într-o cutie pusă la îndemână lângă aragaz. Când se defecta broasca nu aruncam cheile, de parcă am fi putut intra cu ele pe ușile secrete ale altei existențe. Spălam toate sticlele și le puneam ordonat în cămara goală. Puneam clei la încheieturile mobilierului. Cutiile de carton umpleau balcoanele, până când se umezeau din cauza ploii. Colecționam nasturii vechi până când zornăiau într-o pungă ce constituia o
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
Era un bătrân extrem de curat, îmbrăcat cu grijă de sine - acea eleganță puțin vetustă care se datorează întotdeauna ideii celuia în cauză că un bărbat nu poate ieși în lume fără o serioasă revizuire a ținutei înainte de-a deschide ușa și a pune cheia în buzunar. Purta cravată și un pardesiu bej care părea din păr de cămilă, dar nu era. Nu avea neglijența aceea lejeră a intelectualului, ci corectitudinea ceva mai formală a cuiva care nu iese niciodată din
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
mea recentă cînd spun că, în tatonările de început prin ,biroul redactorilor" de la România literară, de domnul Gabriel Dimisianu am dat prima dată cu ochii. Nici nu era greu, mă gîndesc acum, așezat cum îl știu în ,postul" de lîngă ușă, pe dreapta. Ca să nu mai spun că ajungea și ajunge devreme, mai devreme decît mine, mai devreme decît toți tinerii care vin să-i ceară cărți, deși teama că intră în ședință și-l ,pierdem" (și, dacă se-ntîmpla să lipsească
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
puțin gura foarte puțin zîmbetul mi se prăvălește pe față ca o ploaie sunt numai obosit sunt numai și numai obosit și nimic altceva trei filtre de lumină hemoglobină Am fi ce își amintesc cuvintele că eram atenție se închid ușile ne-am îndepărtat ne apropiem aveam niște cuie pe perete unde stătea poza lui ceaușescu acum avem icoane & asta e numai o poză dincoace de haine agitația caută pielea zgomotul conștient seara între firele de păr atenție se închid ușile
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
ușile ne-am îndepărtat ne apropiem aveam niște cuie pe perete unde stătea poza lui ceaușescu acum avem icoane & asta e numai o poză dincoace de haine agitația caută pielea zgomotul conștient seara între firele de păr atenție se închid ușile cu ochii închiși vedem același model din fire luminiscente o fracțiune de secundă terasamentul primește ploi infiltrate încet încet căldura corpului pune stăpânire pe aer ușile se închid rulezi pe fire din ce în ce mai subțiri strălucitoare vobele ajută nu înlocuiesc leagă mâneca
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
haine agitația caută pielea zgomotul conștient seara între firele de păr atenție se închid ușile cu ochii închiși vedem același model din fire luminiscente o fracțiune de secundă terasamentul primește ploi infiltrate încet încet căldura corpului pune stăpânire pe aer ușile se închid rulezi pe fire din ce în ce mai subțiri strălucitoare vobele ajută nu înlocuiesc leagă mâneca de polen cu vârful limbii auzi rădăcinile dinților în echilibru solid închid deschid o structură de rezonanță e un sunet care nu mai ești tu & trebuie
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
de sunetul pe care abia îl auzi are legătură cu superproducțiile aburului ieșit din canale aburul repezit ca o floare fantastică să devoreze iarna foșnetul ăsta nu te-a părăsit niciodată se lărgesc luminile peronului subteran zgomotul pașilor crește spre uși când bucățile mari de sticlă glisează zgomotos e numai o umbră sonoră sub respirația aproape imperceptibilă prezentă vezi auzi simți gândurile futute Precul e un trotuar jupuit o dată cu distanța pașii îți consumă ceea ce cărțile numesc suflet micile chipuri în care
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
nu aude Și nu-ți mai simte mâna de-o atingi, Te lasă-n locul ei, să n-o mai vezi, Și dacă se apropie, să n-o simți. Dar mintea pân-acuma ferecată îndepărtează lacătul, zăvorul Și lasă toate ușile deschise, Să prindă nevăzutul din auz. Dor de rai Coboară Doamne Ca ninsoarea Și șterge calea De cuvinte Care m-a dus Până la Tine, Ca nu cumva Negrele semne, înșiruite Pe hârtie, Să îmi abată Ochii-n urmă, Făcând suișul
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11680_a_13005]
-
Constantin Abăluță Tăcerea celor pe care nimeni nu-i umilește e ca un zid singur în cîmp poate că-mi bate cineva la ușă în timp ce eu zbor cu avionul spre berna unde-mi fac un prieten tocmai atunci cînd nu mai speram viață plină de zile ca o cutie poștală doldora de reclame după ce-ai lipsit un timp de-acasă și ridurile ți
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]