3,106 matches
-
important moment din viață cu zece oameni și-un câine. — De fapt, Fran începea să înțeleagă de ce atât de multe perechi fugeau în Seychelles ca să-și pună pirostriile în taină, m-am gândit să nu mai invit și câinele. Spre ușurarea lui Fran, următoarele săptămâni fură atât de aglomerate, încât n-avu timp să se gândească la localuri sau la văluri. Comitetul pentru Presa Regională organiza o conferință în care urma să anunțe finaliștii și să desemneze câștigătorul concursului „Ba al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dădea din cap, iar lui Fran îi păru rău că se aflau prea departe ca să audă ce spuneau. Polițistul roșu la față se apropie de mașină. — Domnișoara a hotărât să nu facă plângere, le spuse cu un aer vădit de ușurare. Era limpede că școala de poliție absolvită recent nu îl pregătise să facă față împrejurărilor în care cetățeni de frunte din Woodbury erau acuzați de acte de exhibiționism în fața unor tinere îmbrăcate sumar. Pulsul lui Fran, care o luase razna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
facem ce e mai bine pentru el, șopti în penumbra îmbietoare. Și ajută-mă să fac ce e mai bine pentru copilul meu. Și-ar fi dorit doar să poată ști cu siguranță ce era cel mai bine. Aproape spre ușurarea ei, un grup de turiști gălăgioși invadă lăcașul, întrerupându-i conversația cu - cu cine oare? Cu Dumnezeu? Cu spiritele oamenilor care se închinaseră aici? Cu ea însăși? Se simți aproape ca o intrusă când ieși. Ca și cum ar fi putut apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
avea să aibă un răspuns decât în ajunul nunții. Încercă să nu se gândească la reacția ei stranie la această întorsătură de situație. În locul dezamăgirii crunte la care se așteptase, din cauză că i se refuzase răspunsul dorit, simți un soi de ușurare. Capitolul 17 VECHITURILE TALE, proclama posterul uriaș lipit pe cel mai mare panou din Woodbury, POT FI O COMOARĂ PENTRU ALTCINEVA. OFERĂ-LE LA SCHIMB PE GRATIS ÎN PRIMUL NUMĂR DIN FAIR EXCHANGE, ZIARUL LOCAL CARE ÎȚI POATE ADUCE PROFIT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ai fi fost tu. Restul fotografilor izbucniră în hohote de râs și continuară să facă poze încă douăzeci de minute, până când unul din ei își scoase ceasul. Domnilor, anunță el, au deschis de un minut și douăzeci de secunde. Spre ușurarea lui Fran, porniră cu toții spre Cathedral Arms, însoțiți de cea mai tânără dintre mirese, care nu-și dăduse încă jos rochia. Părea că se distrează mai bine decât ultima dată când o purtase. În mijlocul mulțimii din celălalt capăt, Fran îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ureche, în semn că aștepta ajutor din public. — Woodbury Citizen, pentru modul în care a dat în vileag compania de autobuze Wadey’s. Vocea lui fu acoperită de un ropot de aplauze și Fran aproape că izbucni în râs de ușurare. Era tocmai lucrul de care aveau nevoie. Vestea avea să-l facă pe tatăl ei fericit, în ceea ce era poate ultimul an când l-ar putea încânta astfel de vești, și avea s-o convingă cu siguranță pe maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
deopotrivă ispititoare și alarmantă. — Nu râde de el, mamă, o dojeni Louise pe un ton serios. Ben ne-a spus deja. Se numește Ralph și e bolnav de Oldtimers. Jack zâmbi auzindu-și fiica, cu un amestec de dragoste și ușurare. Era limpede că faptul că fusese crescută de Carrie nu reușise să-i strice firea. Părea să aibă un tact înnăscut, dovedind o delicatețe care-i lipsea cu desăvârșire maică-sii. Poate că, își zise Jack, simțindu-se iar copleșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ai pe nimeni. PÎnă cînd Îl cunoscusem pe Dan. 4 — Le-a plăcut foarte mult de tine, mă anunță Dan a doua zi dimineață. Nu că m-ar mira. — Adevărat? am Întrebat eu, fără a-mi putea ascunde nota de ușurare și de Încîntare din voce. — Absolut, confirmă el și zîmbi larg. De fapt, mama a zis că ești perfectă pentru mine. — Oh. M-am retras din locul În care mă cuibărisem lîngă el, pe canapea, și l-am privit sever
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
am visat și eu la asta În fiecare seară, după ce le-am născut pe fete? Stăteam În pat, simțeam că-l urăsc pe Marcus și visam la divorț. Nu-ți face griji, e perfect normal. Mă cuprinde un sentiment de ușurare. — Adevărat? — Absolut, zîmbește ea din nou. Dar, Ellie, te-ai gîndit să mergi la cineva? — La cine? — La un psiholog. Nu, nu-i de mine. N-aș putea să stau acolo și să vorbesc despre mine timp de o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să zîmbești cînd vorbești la telefon, vocea Îți va suna În mod automat mai veselă), ridic receptorul și rostesc un salut degajat. — Bună, zice Emma. — O! Am crezut că e maică-ta. În ciuda hotărîrii mele, mă cuprinde un val de ușurare. — Nu, nu-i. Am dat pe-acasă pentru că voiam să iau o carte uitată săptămîna trecută și m-am Întrebat dacă oi fi plecată sau nu. Pot să trec pe la tine? — Ar fi minunat, zic zîmbind, căci mi-e dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
O să fie cuminte, vă promit. În ultima vreme, l-am luat foarte des În oraș, și, de regulă, adoarme În cărucior. Mi-e doar teamă că va fi foarte nefericit fără noi. Nimeni nu scoate o vorbă, dar expresia de ușurare de pe chipul Lindei este nemăsurată. Ea e prima care deschide gura. — Cred că e o idee excelentă, Trish. Dacă micuțul va fi nefericit fără mama sa, atunci ar fi mult mai indicat să-l luați cu voi. Grozav. Dan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mai ales că tocmai am fost În centrul atenției tuturor și am impresia că m-am făcut de rîs. Slavă Domnului, motivul nu include faptul că aș fi flirtat și eu. Rememorez discuția noastră și cuvintele mele și oftez a ușurare. Nici o vorbă din ce-am spus n-ar fi putut fi interpretată drept flirt și nimic nu a trădat atracția de-o clipă pe care am simțit-o. Roșeața Începe să dispară, iar restul lumii Își reia conversațiile. Mă relaxez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
brusc seama că e Tom. Sar din pat și Tom urlă de mama focului, cu gura larg deschisă și ochii strînși. Încerc să-l liniștesc, să-i Îmbrățișez trupușorul printre fire și cadre metalice, izbucnind În plîns și rîs de ușurare. S-a trezit. Trăiește. Dan intră În grabă, cu o cana de cafea aburindă În mînă, pe care o lasă imediat pe masă și vine lîngă mine, clătinînd din cap neîncrezător, apoi izbucnește În plîns. — Nu credeam că o să trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Ei bine, un lucru știm sigur, spune În sfîrșit doctorul, apropiindu-se de colțul de cameră În care stăm. Anume, că plămînii nu-i sînt afectați, precizează el și zîmbește, iar eu, pentru prima dată de la accident, mă simt ușurată. Ușurarea vine din faptul că, brusc, zăresc o luminiță la capătul tunelului, că doctorul acesta, care pînă acum a fost atît de serios și de precaut, găsește nimerit să facă o glumă, ceea ce Înseamnă că e Încrezător, sau măcar optimist, În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cred, dar juri pe viața ta că nu ai o aventură cu soțul meu? — Da, spune ea, dînd din cap. Jur pe viața mea că nu am o aventură cu el. — OK, rîd eu, cuprinsă de un sentiment general de ușurare. — OK, repetă Lisa, rîzÎnd și ea. Ce-ai zice de Încă un pahar? Se pare că avem amîndouă nevoie de asta. O oră mai tîrziu, timp În care am izbutit să-mi alung toate spaimele, Lisa se apleacă peste masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu totul altceva, ceva ce nu sînt nici pe departe pregătită să fac. — A fost minunat să te Întîlnesc, spune Charlie strîngîndu-mi mîna. Serios. După seara aceea, m-am gîndit deseori la tine și, firește, la Tom. A fost o ușurare să aflu că era În afara pericolului. Aveam intenția să-ți scriu și regret că n-am făcut-o. — O, nu-i nimic. Dar, uite, sîntem vecini, așa că dacă ai vreodată chef să ne vedem și să bem ceva sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
creadă că totul s-a sfîrșit. Dar ăsta e adevărul. — Nu-i voi spune nimic Lindei, Îl asigur. Adică, mă hotărîsem să nu fac asta Încă de dinainte să suni tu. — Mulțumesc, zice el, iar În voce i se aude ușurarea. Mulțumesc, Ellie. — E-n regulă, Îl liniștesc, pentru că, dacă i-aș fi răspuns „cu plăcere“, aș fi mințit. * Trish și cu mine ajungem la locul de joacă și, În timp ce trecem de copaci, o zăresc pe Lisa șezînd de una singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Tatăl meu a surâs. - N-aș vrea să se spună pe la colțuri că aceia care l-au însoțit pe fiul meu acasă la el, nu s-au bucurat de o găzduire pe cinste. Ariald a mulțumit cu un suspin de ușurare. N-am adus imediat vorba despre rabinul Yehudah, căci nu voiam să se-nțeleagă că acela era adevăratul motiv al vizitei mele. Când am făcut-o, mi-a spus că era încă în viață și că, deși aproape că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de-o lună, de îndată ce mă așez în pat, durerea îmi cuprinde pieptul și-l apasă până mi se taie respirația. De câteva zile însă îi simt junghiul între sâni, și nu-mi sunt de-ajuns trei perne ca să-mi aducă ușurare și să-mi îngăduie să ațipesc. Mi se întâmplă ceea ce am văzut cu ochii mei că i s-a întâmplat Bertariei, camerista dăruită mie de Rotari în ziua nunții, și care a murit acum patru luni. Ea mi-a relatat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a găsit că-i fac bine în special patru plante: iarba-mare, lavanda, cânepa și degețelul-roșu. Amos i-a prezis o moarte subită, în cel mult două luni. Au trecut însă trei luni. Cel care mi-a adus o clipă de ușurare în istovitoarea viață a celui care este silit să tacă și să mintă a fost un călugăr rătăcitor, venind de la Bobbio și care mi-a încredințat un plic. Înăuntru se afla o foaie scrisă de către abate, prin care mă informa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu te mai ridici din pat. Ai nevoie de odihnă. Rotari m-a lăsat în plata Domnului, nu înainte de a mă privi cu pizmă, ajutând-o cu nebănuită blândețe pe Gaila să se-ntoarcă în încăperea ei. Oftatul meu de ușurare era mai mult decât firesc, căci în noaptea aceea ar fi putut chiar să mă ucidă și să plângă apoi pe mormântul meu tot restul vieții. Două zile n-am mai ieșit din casă, interesându-mă de sănătatea Gailei prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dar nici nu reușea să sfârșească. Pentru a-și Întări erecția, Începu să-și stoarcă scrotul și să-și frece testiculele care se zbăteau flasce peste pubisul ei și În sfârșit reuși să-și dea drumul cu un geamăt de ușurare, dar se ridică grăbit, iar corpurile lor dezlipindu-se, scoaseră un sunet neplăcut, ca o bășină. Maja nu spuse nimic, respirația ei nu se schimbase deloc, nu simțise nimic, asta era evident - de mult timp părea să o roadă ceva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
când te-am sărutat fără motiv și regret acest lucru, pentru că te-am debusolat complet, eu plângeam. Adevărul e că... „Ascult, cowboy. Spune-o” Adevărul e că..., însă l-am întrerupt, iar pe chipul lui Shen i se citea ușor ușurarea. Copilul acesta mă scotea din minți; azi era așa, mâine era altcumva. Nu-l înțeleg, acțiunile sale sunt alandala, iar vorbele reci și goale...un orgoliu mai mare decât al meu, foarte considerabil. Am ieșit prima din grădină și l-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Luna următoare Rahela s-a ascuns în cortul ei și nici măcar n-a mai încercat să-l întâlnească pe Iacob. Până la urmă, în a noua lună de la venirea lui Iacob, Rahela a sângerat pentru prima oară și a plâns de ușurare. Ada, Lea și Zilpa au cântat cântecele pătrunzătoare și aspre care anunță nașterile, morțile și evenimentele care compun viața femeii mature. La apusul soarelui, în prima zi cu lună nouă, când toate femeile au început să sângereze, au pictat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și neveste, i-a spus Iacob, tatăl meu, Leei, mama mea, în prima lor noapte împreună. Și apoi el a plâns pentru că pierduse dragostea tatălui său. Lea a plâns și ea ca să-i fie alături, dar a plâns și de ușurare și de fericire că soarta se dovedea așa bună. Știa că și mama ei plânsese în noaptea nunții, dar acelea fusesră lacrimi amare, pentru că Laban se dovedise un bădăran încă de la început. Lea l-a sărutat pe soțul ei. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]