2,252 matches
-
nici un cuvânt din ceea ce spusese să nu fi fost adevărat. Mă simțeam furioasă, îmi venea să vomit și eram speriată. Aproape că am intrat în panică. Așa că atunci când Nola a zis „Te simți bine, Rachel? Arăți puțin cam...“, am izbucnit ușurată: —Și eu am fost așa. Mă gândeam tot timpul la droguri. Nu sunt fericită, am adăugat pe un ton ușor isteric. Nu sunt deloc fericită. Nu vreau să fiu așa. Am simțit că ceilalți se uitau la mine. Mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de dorința ca lucrurile să fi stat altfel. Sincer vorbind, mi-am spus singură, întotdeauna am știut că e ceva în neregulă cu mine. Măcar acum știam și ce e în neregulă. Pentru prima oară în viață, m-am simțit ușurată. Era o ușurare să încetez să mă mai lupt, să încetez să mai opun rezistență adevărului absolut evident că viața și comportamentul meu nu erau normale. Și era o ușurare să știu că nu eram nebună, cretină sau nefolositoare. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
motiv m-am simțit obligată, moralmente, să rămân cu el. în cele din urmă, Chris a zis: —Ei, nu mai e nimic de făcut. N-avem decât să mergem acasă. O să dau telefon la infecții ăia mâine dimineață. Am oftat ușurată. Așa de tare încât aproape am scos din rădăcină niște copaci din apropiere. —îmi pare rău pentru chestia asta, a zis el cu un zâmbet amuzat, pe care l-am recunoscut din vremurile bune. Mai vrei să vii la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că vorbisem în van. Dar nu-mi păsa. în mintea mea, ajunsesem deja la Parlour, dansam și încheiam tranzacții cu Wayne. —Te sun mâine, am încheiat gâfâind. Scuze. După care am luat-o la goană, către ușă. Eram mult prea ușurată ca să mă urăsc. în zece minute l-am găsit pe Wayne și i-am cerut un gram. —Trece-mi datoria în cont, am spus chinuindu-mă să scot un zâmbet agitat. O să am bani într-o săptămână. — Nu contează, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
durea, iar nebunia pe care i-am citit-o în ochi m-a înspăimântat. — Cum naiba poți să glumești pe chestia asta? m-a întrebat furios trântind ușa de la dormitor în urma mea. —Relaxează-te! M-am silit să râd. Eram ușurată că Luke nu mă certa fiindcă luasem cocaină duminică seara. —Ai fost la un pas de moarte, curvă proastă ce ești, mi-a șuierat Luke. Gândește-te cât de îngrijorați am fost cu toții - în ultima mie de ani, nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
încât aproape că nu mi-a venit să cred când mi-a răspuns robotul. î„Living on a Prayer“, Bon Jovi.) După tot efortul pe care-l depusesem, nici măcar nu era acasă. Am închis groaznic de dezamăgită, dar fără îndoială ușurată. Măcar știam că locuia la aceeași adresă. Totuși, întreagă tortură cu sunatul mă storsese de energie, așa că am hotărât c-ar fi mai bine pentru nervii mei să-i scriu. în plus, se reduceau șansele ca Luke să-mi închidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
iubit, m-am gândit. —E straniu, nu? a continuat Luke gânditor. Cum schimbă timpul lucrurile. într-o zi spumeg din cauza ta, iar un an mai târziu nu mai sunt supărat pe tine. Slavă Domnului, m-am gândit eu așa de ușurată încât m-au trecut fiori. — Cu toate că eram furios, sigur că te-am iubit! mi-a declarat Luke foarte serios. Crezi că dacă nu te iubeam mai zburam patru mii opt sute de kilometri ca să stau într-o cameră unde-ți îngheța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe același scaun pe care stătusem și la interviu, cu puțin mai mult de o săptămână în urmă. — Sunt pe cale să clachez, a continuat Vivian să se lamenteze. Incompetenții ăștia nenorociți... Ei, o să te convingi singură, în curând, Claire. Sunt ușurată că acum am măcar un editor capabil alături de mine! Bărbatul de lângă mine și-a dres glasul. Spre enormul meu disconfort, doi dintre așa-zișii incompetenți - un bărbat și o femeie, amândoi cam în jur de treizeci și cinci de ani - se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ca Luke. Ei, mulțumesc. și iartă-mă că am dat buzna așa, și-a cerut el scuze. După care a ridicat deasupra capului, ca un campion la categoria grea, un teanc uriaș de coli de hârtie. Cearcănele de sub ochi... expresia ușurată... — Ăsta trebuie să fie magnum opus-ul! am exclamat eu. L-ai terminat? Luke a izbucnit în râs, așezându-se pe scaunul pentru oaspeți și întinzându-și picioarele lungi. Păi, cam așa. În momentul ăsta, nici nu pot să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Luke Mayville, nepotul lui Jackson. O-ho. Oare Randall avea să se supere? Dintr-o dată, mi-am dorit să mă fi gândit de două ori înainte... Da? Foarte drăguț, iubito. Mă bucur. Cum? Nici o reacție? Ar fi trebuit să fiu ușurată fiindcă Randall nu se simțea amenințat de faptul că-l luam cu mine pe Luke - dar o parte din mine, o recunosc, era puțin dezamăgită de indiferența lui. — O să scap de zdrențele astea și-o să fac un duș. O să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Dacă vă e frig, în spate sunt niște pături. Bea s-a întins imediat după ele, dându-ne fiecăruia câte una. Uitasem cât de frig putea să fie iarna, în Iowa. Pentru o fracțiune de secundă, am fost doar puțin ușurată că Randall nu venise cu mine. Cum ar fi perceput el mașina cea veche a mamei - care era la ani lumină de Porsche-ul lui - și faptul că nu-i mergea radiatorul? Nu știu de ce, dar nu eram în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a prăbușit în brațele mamei mele. Mi-am scos inelul de pe deget și i l-am dat lui Randall. Cu toate că era o bijuterie superbă, eram bucuroasă că scăpam de el. Aveam să-i duc dorul, dar eram și teribil de ușurată. — Incredibil, a șoptit Mandy, înainte să plece ca să-l anunțe pe preot. — Mulțumesc, mi-a spus Randall, sărutându-mă cu blândețe pe obraz. Capitolul douăzecitc "Capitolul douăzeci" Trezireatc "Trezirea" — Luke! Am auzit că tu și Oprah ați stat la taclale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
reacție absolut naturală după prima ședință de papiloterapie. — După primele câteva ședințe, o să descoperi că e ceva cu totul normal. Probabil că o să ai un acces de nervi, o să plângi și-o să țipi, iar apoi o să te simți incredibil de ușurată și de eliberată. — Așa crezi tu? Eu, una, sunt sigură că habar n-am. Sally o duse acasă cu mașina. — Tu și cu Henry trebuie să veniți joi seara la noi. Facem un grătar în aer liber, îi spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nu, deloc. Voiam doar să, să te anunț că... se fac masive reduceri de personal. Va conta și dosarul. Ca în anii ’50. Asta e, concedierea nu e glumă. Și nu mai am cum să te ajut. Vorbise repede, răsufla ușurat. Urmase o lungă tăcere, ca o surpare, o pierdere de contact. Cândva, vocea profesorului. Intinerită, tăioasă. — Acum, ca pensionar, dumneata te ocupi cu tot felul de drăcovenii, nu-i așa? Scrii la autorități, zilnic, așa am auzit. Ca să-ți răscumperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la prima oprire a tramvaiului. O luă pe jos, înfrigurată, spre doctorul Marga. O oră de vorbe aiurea, ca între amici. Așa erau discuțiile cu Marga. Poate că profesia lui asta și era, până la urmă, prietenia, nimic altceva. Ieși obosită, ușurată, însingurată. Agonia zilei. Se deschidea, lent, marea ospitalieră a nopții care pe noi ne iartă și pre care o caut și pe noi nouă redă-ne... Pulberea fină depusă pe ochi, pe buze. Dintr-odată, frisonul acela, scuturare de umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înjurătură de mare clasă și va da brusc drumul la tranzistorul de pe masa Ginei, cu toată puterea, supradecibeli, rock rock again. Sau se va duce, pardon, să se, anunțând, bineînțeles, importanta acțiune de toaletă, după care se va întoarce pișat, ușurat, tandru, vorba vine, să-i relateze galeșei Gina despre analizele medicale legate de usturimea care tocmai l-a supărat când își făcea nevoia mică și urgentă. „Doctori, auzi, să mă dau pe mâna cretinilor! Le bagi o sută de lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tu nu te simți în stare. Acum mă duc la anticariat, să îi spun lui Harry că trebuie să mă învoiască. Te aștept acolo. A presto. Tom Nu mă gândisem că lucrurile or să se desfășoare atât de rapid. Răsuflam ușurat, desigur, bucuros că problema noastră se rezolvase atât de expeditiv și de eficient, dar era ceva în mine care trăia un sentiment de dezamăgire sau chiar de abandon. Începea să-mi placă Lucy și, în timpul excursiei la cumpărături prin cartier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu mai sunt nevoită să mă învârt prin Stephen’s Green căutând un loc de parcare. Mă întâlnesc cu Debbie la Brown Thomas. Când o zăresc, ia niște cravate în mână și se preface că se uită la ele. Pare ușurată să mă vadă. Până la urmă, cât interes față de cravate poți să mimezi când n-ai un bărbat cu tine? — Mi-a întârziat autobuzul, mă scuz eu îmbrățișând-o. —Mereu îți întârzie autobuzul, râde ea. Chiar ar trebui să-ți iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
bem ceva. Mi se împleticește limba și nici vocea parcă nu ar fi a mea. Aș vrea să par mai relaxată. —Cu unul dintre piloți? întreabă el imediat. Nu fi prostuț. Mă întâlnesc cu una din fete. Am înțeles. Pare ușurat. Mă bucur că vrea să știe cu cine ies. Asta arată că îi pasă, nu? Să nu stai prea mult în oraș. Doamne, seamănă puțin cu mama. Și să fii cuminte, adaugă pe un ton mult mai blând. Mă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
avertizez. Te rog să nu mă insulți. Pereții barului încep să se învârtă. Mă simt de parcă ar fi un vis, și eu de fapt nu port această conversație. De ce și-a schimbat Tim așa de brusc părerea? În loc să mă simt ușurată că Tim vrea să punem capăt relației noastre, mi-e cam rău. I-a spus cineva ceva de mine? Of, Doamne. Știu despre ce-i vorba. Probabil afurisita de sora-sa s-a dus și i-a spus ceva. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
suntem logodite, râde Tara. Dar nu aș fi refuzat. Dacă mai eram singură, vreau să spun. Haha. — Deci... nu ați auzit să fi invitat în oraș alte fete? Clatină amândouă din cap și, într-un fel ciudat, mă simt cumva ușurată. Preț de câteva clipe, am presupus că Adam a invitat în oraș toate stewardesele cu care a vorbit. Hai, trebuie să recunoașteți că am fost câteva. Sandy, Wendy, eu și acum Lydia. Ocupat bărbat, nu? Piloții și Lydia se întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ne-am hotărât să ne căsătorim la starea civilă anul viitor, cu o masă liniștită după, într-un restaurant mic și exclusivist. Doar cu prietenii și rudele apropiate. Fără ciondăneală. Fără rude nedorite. Fără certuri asupra listei de invitați. Sunt ușurată, sinceră să fiu. Nu vreau să-mi petrec ziua nunții făcând cunoștință cu rude necunoscute. Și pentru că e a doua nuntă a lui Mike, nu vrea să treacă iar printr-o ceremonie fastuoasă. Știți voi, să spună „da“ pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
aude un murmur de Încântare. Jack Harper ridică o mână, face un gest scurt de la revedere și pleacă, urmat de Sven și de conducerea companiei, Într-o tăcere absolută. Abia după ce a ieșit, izbucnește un vacarm de nedescris. Mă prăbușesc ușurată. Slavă Cerului. Slavă Cerului. Sincer acum, nu pot să cred ce proastă pot să fiu. Să-mi Închipui, chiar și pentru o fracțiune de secundă, că Jack Harper n-are altceva mai bun de făcut decât să-și Încarce memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Hobbyurile vedetelor - Ce Înseamnă ele ? Chiar dacă e de fapt o carte foarte bună. Se citește rapid. De ce ar fi o carte anume mai serioasă ca alta ? — Parcă citeai Marile Speranțe, nu, Emma ? zice Artemis. Pentru clubul de lectură. — Da ! zic ușurată. Da, așa e... Moment În care Îi zăresc privirea lui Jack Harper și mi se taie brusc orice avânt. Fuck. În minte Îmi revine brusc propria mea voce, turuind nevinovată, În avion. — ... m-am uitat și eu un pic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ca În transă. Să fac prezentările, el e... — Jack e numele meu, mă Întrerupe blând. Sunt un prieten de-al Emmei. Emma... Mă privește, fără nici o urmă de expresie. Mi-e teamă că e nevoie de tine. — Of, zic vizibil ușurată. Ei, asta e, se mai Întâmplă. — Ce păcat ! spune mama. Nu poți să mai stai măcar să bem ceva ? Jack, poți să ni te alături și tu dacă vrei, ia un copan de pui, niște quiche, ce vrei tu... — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]