1,233 matches
-
n‑or să mai rămână mult timp așa. Acolo, în pantaloni, își mișcă și‑și agită degetele harnice care n‑au mai fost puse la lucru manual de mult, ultima dată s‑a întâmplat în război și atunci cu intenții ucigașe. Acum a venit vremea să facă exact opusul. Tata își freacă membrul ca să ejaculeze. Asta îi va aduce o ușurare după ce a mâncat bine la prânz, iar apoi sigur o să tacă și o să adoarmă. Momentan mai simte însă nevoia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
râdea și el, ținându-se de burtă. Bătrânul coțcar se uită atunci printre case și, văzând că nimeni nu ne băga În seamă, se apucă să-mi spună cu vorbe din cele meșteșugite de el: - Krog! Tu, ucigaș! Ești mare-mare ucigaș, dar ești prost! Oamenii Îți poartă frică, mare frică, numai frică, și mai ești și frumos pe deasupra, dar tare ești prost. Se opri din vorbit și se gândi Îndelung, cam câtă vreme Îi luă unei păsări mari să zboare Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a clintit din loc. De afară se auzeau niște câini cum lătrau ușurel, jucându-se. Atunci mi-am dat seama că Vindecătoarea nu mai mirosea a levănțică: mirosea a iarbă proaspăt strivită sub picior. - Unde e Enkim? - Enkim nu e ucigaș ca tine. Ucigașii ca tine nu se Însoțesc decât cu femei urâte, iar În neamul meu sunt numai femei frumoase. - Și crezi că ucigașii ca mine n-au suflet? am Întrebat-o, amintindu-mi de Bodolona. - Enkim nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
așa a spus Tatăl fiului său, și acesta fiului său, și tot așa până la Mila, la Psara, care i-au spus apoi lui Moru... A fost prima oară când mi-a zâmbit cald. - Se vede că ești om de rând. Ucigaș, poate, dar om de rând! Tu crezi că cei ce ți-au luat urma nu știu, și ei, legămintele pe care le-a lăsat Tatăl? M-am clătinat. - Moru mi-a spus că... am Început eu, dar Vinas mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bulumacul spre mal, sub un uriaș căuș săpat În stâncă. Deîndată ce bulumacul se propti În mal, Runa mă Îndemnă s-o iau Înainte, dar mă trezii cum mă prăvălesc cât eram de lung pe stânca umedă. - Pfuuh, ce mai ucigaș, hohoti ea. Hai, că aici așteptăm. O să vină el, și Enkim! Aici nu lăsăm urme, Îmi arătă ea stânca spălată de ape. Ne-am ghemuit sub o tufă de salvie frumos mirositoare și ne-am pus pe așteptat. - Enkim te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
el se ghemui lângă mine și mă trase de ureche, zgâindu-se atent la pielea dindărătul ei. Mă atinse acolo, la fel cum o făcuse și Vinas, de parcă ar fi căutat un semn anume. - Of, of, făcu el, ce mai ucigaș ești. N-ai umflătura din spatele urechii, dar tot tu ești cel mai mare ucigaș, zise și deodată se trase În spate. Tu ești și nimeni altcineva. Dai voie la Enkim ăsta să batjocorească vorba de la Tatăl? Șarpe! Șarpe târâtor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai mult vroiam s-o văd pe Siloa, mai ales dacă blestematul ăla de Gau plecase și el pe urmele mele, ca să se fălească În fața ei. Hm. Și așa nu ucisesem pe nimeni de când plecasem În călătorie, eu care eram ucigaș Încă din cuibul maică-mii. Pe Gau ăsta... Pe el o să-l dau Umbrei, mi-am spus. Apoi o să mă uit la Siloa și o să mă așed cu Nunatuk Într-o casă În satul meu din munte, dimpreună cu copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Omăt. Of, of! Când se supăra, Își găsea totdeauna cuvintele trebuincioase. Am privit-o pe Nunatuk. Femeia mea. Cea care se schimba sub ochii mei. Cea care știa să-mi țină de cald. Urâta uriașă care avea grijă de mutul ucigaș. Cea care punea vorbe la cale alături de Krog. - Mmh! făcu Marea deodată și se smulse de la țâța mumă-sii. Se lăsă să alunece pe iarbă și o luă de-a bușilea spre Unu. Îl apucă de păr și Întinse mânuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fusese. De ce-mi păruse rău când ea plecase după Gau? Ori de câte ori mă văzuse cum stăteam În fața ei, mut și prost, nu făcuse altceva decât să tragă vânturi. Asta făcuse, de fiecare dată când dăduse ochii cu Krog, pe atunci ucigaș și acum stăpân al vorbei. Ia, era și ea o femeie ca toate celelalte, rătăcită de-acum printre sumedeniile de amintiri ale coborâtului din Tatăl, pe jumătate fiu al Psarei și nepot al Milei. Dacă voi ajunge vreodată Înapoi acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fața neagră, brăzdată la Început de dîre de roșu aprins, se transformă Într-o masă zdrobită și sîngerie pe măsură ce bîta izbește Întruna cu același scrîșnet elastic și cumplit: — Mă... lepădătură... neagră... blestemată! răsună glasul gros, Încordat, cleios, Înecat de pornirea ucigașă. Te-nvăț eu minte... - trosc! cartilajul nasului lat și negru trosnește și se sfărîmă sub lovitură - ... dacă un negru blestemat Îndrăznește să-ntoarcă vorba unui alb! Trosc! O lovitură stîngace și distrugătoare se abate peste gura care se transformă brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ars de soare, silueta Îngenuncheată se clatină orbește, se clatină la fiecare lovitură, cu brațele Încă Întinse, pînă ce cade În față, pe pămînt, cu brațele desfăcute, cu capul Într-o parte și apoi, o ultimă răbufnire de groază - lovitura ucigașă a pantofului În obrazul scăldat de sînge, fără cunoștință, iar apoi tăcere, nu se vede nimic, nu se aude nimic În afară de răsuflarea greoaie, Înecată, gîfÎită, a bărbatului buhăit, fața albă de șobolan din spatele lui, cu colții de șobolan dezgoliți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că el tare-și mai Îngrijea hainele. Ia-i și nădăjduiesc că ai să-i poți purta“ - am zis. I-a pus imediat și i se potriveau de parcă erau făcuți pentru el. Să-ți spun drept, o fi fost el ucigaș, dar a dovedit că tot mai are o fărîmă de suflet, mi-a luat mîna și-a-nceput să plîngă: „N-am să uit niciodată ce-ai făcut pentru mine. Spune-mi ce să fac ca să te răsplătesc“ - zice. „Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o scrisoare și i-a spus să i-o Înmîneze lui Jeter cînd o ajunge... spunea că a văzut scrisoarea cu ochii lui, bagă de seamă, și că În viața lui n-a mai citit așa ceva: „Oi fi fost eu ucigaș“ - scria Ed - „și am pe suflet multe crime pe care trebuie să le ispășesc, dar, de cînd mă știu, nu m-am Înjosit Într-atît Încît să iau nevasta altuia. De-acum să-ți rînduiești gospodăria și să te pregătești să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dacă-l omoară, noi din ce-o să mai trăim? De aceea am hotărât să ne rugăm la Dumnezeu, zi și noapte, ca lui Vântu, Voiculescu și Patriciu, să le crească, fix câte o pușchea pe limbă, ca să uite de gânduri ucigașe. Am hotărât, să punem mână de la mână bani pentru acatiste, iar Andreea o să țină și post. Fiindcă și-așa mai vrea să slăbească un pic, deși după părerea noastră, a bărbaților de aici frumoasa Andreea Pora arată superb, mai ales
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ludic atât de dezvoltat ca al românilor. Păi, numai imaginați-vă domnilor, doamnelor și domnișoarelor, amatori și amatoare de senzații tari, oferite prin farse, că dacă ar fi fost pe acolo Jugaru Shukaru și Mihai Morar amestecați strategic printre mafioții ucigași. Cred că românașii noștri, le-ar fi făcut o farsă așa de isteață polițiștilor, că ar fi plâns sărmanii de necaz două săptămâni încercând în zadar să dezlege misterul. Jugaru Shukaru, chiar cică ar fi expus verbal, cum ar fi
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
în portbagaj. Ceea ce înseamnă, după toate probabilitățile, că încă e prin împrejurimi. N-a ajuns prea departe pe vremea asta. — Să fie clar, domnule sergent, spuse Mark Winshaw, vrei să ne spui de fapt că bântuie pe aici un nebun ucigaș? — Cam asta ar fi, domnule. Și cum ne-ai sfătui să ne adaptăm la această regretabilă stare de lucruri? — Să nu intrați în panică, domnule. Acesta ar fi primul meu sfat. Nu intrați în panică, orice-ați face. Luați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fată rea ce ești, spuse Tabitha. O vorbă bună și un zâmbet fericit nu costă mult. Privește întotdeauna partea bună a lucrurilor. Poate fi mult mai rău. — Mătușică, rosti rar Hilary. Suntem blocați într-o casă izolată cu un nebun ucigaș, în toiul unei furtuni. Toate legăturile telefonice au fost tăiate, nu putem fugi, doi dintre noi au fost omorâți și unul lipsește. Ce ar putea fi mai rău? În acel moment, se stinseră luminile și casa se cufundă în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
abil... A fost atacat de puțin timp, de mai mulți oameni. S-a salvat, dar n-a reușit să se ferească întru totul. Nici o rană nu-i mortală. Bărbatul acesta cunoaște arta luptei și știe să se ferească de loviturile ucigașe. Celălalt nu răspunse. — Dar e în afara primejdiei? Erau primele cuvinte pe care le rostea fata. — E în afara primejdiei? repetă - apoi adăugă, în șoaptă: Nu-l lăsa să moară. Valerius ridică deodată capul și se uită la ea pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
deocamdată departe și abia mai târziu să-l omoare. Căută rapid o cale de ieșire, în timp ce ducea la gură prăjitura cu miere și susan. O mestecă - era foarte amară. Încercă să înghită - gâtul îl durea acolo unde se afundaseră degetele ucigașe ale lui Valerius. — Antonius Primus, înțelegi că nu-l putem ierta pe fratele tău... Nu-l putem lăsa liber. Chiar dacă admitem că Vitellius este guvernator, și nu imperator, atacatorul trebuie pedepsit. E vinovat. Cel care vorbise era bărbatul cu păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
încercă să se apere cu scutul. Adversarul se apropie și începu să-i înțepe cu tridentul gleznele și brațele; după câteva clipe, începătorul sări în picioare, orbit de durere și mânie. Începu să-l urmărească pe rețiar cu o furie ucigașă. Acesta sărea când la dreapta, când la stânga, și de fiecare dată începătorul lovea în gol și cădea, iar celălalt îl înțepa cu tridentul. Începătorul se ridică de opt ori, dar nu reuși să-l atingă pe rețiar. Nu reuși, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-și încurajeze soldații înainte de lupta cu vitellienii... Opt legiuni împotriva celor cinci ale lor... Revăzu mașinile de război pe care vitellienii le aduseseră la marginea drumului, bolovanii zburând prin aer, negri pe cerul înstelat. Auzi strigătele oamenilor zdrobiți... Masacrul... Catapulta ucigașă așezată de vitellieni pe marginea Viei Postumia făcea ravagii în rândul oamenilor lui Antonius. — Doi curajoși! strigă Antonius. Doi curajoși să ia scuturile și coifurile de la cadavrele dușmanilor, să se infiltreze printre vitellieni și să ajungă la catapultă. E de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la cale prima mare dezmembrare a Poloniei, cel care fusese cumpărat, Voltaire, îi expedia Ecaterinei scrisori de îmbărbătare: „intoleranța poloneză este atât de odioasă încât merită să fie trasă de urechi.ʺ Și își justif ica îndemnurile: „Eu nu sunt ucigaș, dar cred că aș deveni pentru a v ă se rvi cauza.ʺ Un poet de curte, Dejarvin, îi face ode însuș i un ui bărbat, unuia Platon Zubov, „un orgolios descreierat, sla b la balcon dar tare la parter
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a doua zi la serviciu după ce bem cafea și citim manuscrise ce nici prin minte nu vă trece ce scriu unii, Pufuleț se numea romanul istoric de azi de pe biroul meu, acum aud acorduri din Schumann, acum adică atunci cînd ucigașul serial povestește-n Închisoare În fața reporterului neliniștit și a lumii Întregi cam ce gîndește el, hopa, aici e ceva putred, dintr-odată și lipsit de preaviz el gîndește, fără nici o conexiune cu personajul care pînă-n acea clipă părea sincer tembel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mușchi de spital și poliomielită facială, sechela iremediabilă a maladiei lui Stallone, decît că are dreptate, și-atunci mă uit În continuare la Clint Eastwooduri și Sniper (1992, r. Luis Llosa, nici o legătură cu războiul sfîrșitului lumii, cu Billy Zane, ucigașul ucenic, și Tom Berenger, ucigașul maestru, care pînă la urmă se Împrietenesc). Nu voi povesti Sniper, e o mizerie, ce mi s-a părut demn de reținut a fost faptul că filmul propune un nou model de erou, cu următoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
facială, sechela iremediabilă a maladiei lui Stallone, decît că are dreptate, și-atunci mă uit În continuare la Clint Eastwooduri și Sniper (1992, r. Luis Llosa, nici o legătură cu războiul sfîrșitului lumii, cu Billy Zane, ucigașul ucenic, și Tom Berenger, ucigașul maestru, care pînă la urmă se Împrietenesc). Nu voi povesti Sniper, e o mizerie, ce mi s-a părut demn de reținut a fost faptul că filmul propune un nou model de erou, cu următoarele caracteristici: primo, e lunetist - soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]