3,448 matches
-
rămas din pereți, ispitite și ele de buruienile care cresc din abundență în șură, vara răbufnind și prin acoperiș... Nu știu de ce se grăbeau așa de mult oamenii în fiecare vară să strângă fânul, să nu vină ploile să-l ude. Căci acum, și mulți dintre oameni, și fânul din aceste locuri sunt de mult sub brazdă... Nu știu cu ce va fi mai bună iarba din anul acesta, cea care va răsări peste iarba uscată din anii trecuți! Nu știu
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
de Tăcere-i versul, doar inima Poetului are aripile frânte de dor, pașii, tulburați de Cântec sângerează zăpada urcușului, niciodată dorința de a trăi nemurirea. Și totuși, îmblânzitor neînfricat, Poetul trăiește chemarea ei precum dorința nestăvilită a ploii de a uda pământul mănos al Tăcerii - emoție unică, apăsătoare, tandră. Se va face un alt țărm la capăt de lume, neștiind de unde va apărea această sirenă. Nimic nu e întâmplător, într-o dimineață oarecare, bolnavă de prăbușire și alean... Numai pe zarea
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
care țiganul obișnuia să-și alinte tovarășul de muncă! Nimeni nu știa cum ajunsese acolo. Abandonat de stăpân, zăcea cu multiple fracturi, neputând decât să-și fâlfâie capul încoace și-ncolo, ca un clopot sinistru. Coama, falnică altădată, acum era udată de brumă și încâlcită în cornuții maidanului. Cine să-l țesăle? Trecătorii întorceau înfricoșați privirile, neputând suporta imaginea. Sau poate din milă? Oricum erau neputincioși. Cine să-l fi lovit și abandonat în maidan, printre bălăriile frânte? Calul privea buimac
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Lucrari > OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 393 din 28 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Nu pot căra gândurile lumii, căci multe sunt dintr-un început adunate și-s ude cărările vieții, de lacrimi, iar marginile sunt acoperite de secetă. Nu mă pot ridica din colbul arșiței zilei de ieri, ca să pot aduna spicele de mâine, când ploaia va cădea fără să mai fie cer. Un nor a mai rămas
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
toamna melodia o ascult iar și iar privirea-mi surprinde tensiunea ploii cedând câteva secunde nu mai văd cana ciobită simt îmbrățișarea protectoare a bunicii -Măriuță, lasă ploaia să îngenunche frigul! cât timp o simt dezleg dansul ritmul să-mi ude buzele să-mi scuture nisipul de pe coapse, mâini Irina, vecina mea ia lecții de salsa ploaia măruntă îi piaptănă părul mereu nisipul nu are timp să i se așeze pe umeri sângele-i explodează-n bujori sunt o fraieră să
BUNICO, PRIMUL PAS DE DANS NU EXISTĂ! de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360756_a_362085]
-
Liniștea sădită-n bobi de rouă Viața - anotimpul ca o haină. Vorba ta o zbatere de aripi Cântul tău Fântâna Blanduziei Miere și descântec de lumină Aripile dorului și-ale freneziei. Pasul tău un câmp mirat de flori Ce-s udate-n roua dimineții Și aroma ta de floare răsărită Printre valurile albe ale ceții. Bunătatea ta cea nesfârșită Cântu-ți de alint la ceas de seară Apa vie a sufletului tău, Măicuță, Mi-este-acum cerneală-n călimară! MAMA ESTE ... Mama este Raiul
ALBASTRU GLAS DE ÎNGER (LIRICĂ DEDICATĂ MAMEI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360037_a_361366]
-
pentru cei ce se tem de Dumnezeu, si au frică de EL. ,,Să cunoaștem, să căutăm să cunoaștem pe Domnul! Căci El se ivește că zorile diminetei, si va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară , care udă pământul.” (Eclesiastul 8:11; Osea 6:3 )
O ZI A RUSINII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360055_a_361384]
-
-mi total necunoscut. Transpirația care nu se mai oprea, orbindu-mi vederea, devenise atât de sâcâitoare că la un moment dat am renunțat să o mai șterg; picăturile din barbă deveneau șiroaie supărătoare ce se prelingeau pe gât și-mi udau cămașa lipită de piept. După un marș forțat de vreo cinsprezece minute am ajuns la barăcile-dormitor, adevărate hangare incubator unde trebuia să dormim. Jur împrejurul clădirilor nu era strop de iarbă, numai pietriș zgrumțuros de culoarea cimentului umed, având mici
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
un noroc fantastic, fiindcă undeva mai în spatele dormitorului, cam pe la cinzeci de metri, am văzut cum dintr-o conductă, care trecea peste pământ, țâșnea un jet de apă. Am alergat într-un suflet spre apa dătătoare de viață, mi-am udat fața și în câteva secunde eram gol pușcă, făceam un duș cum nu-mi închipuiam să am parte. Apa era destul de caldă, dar în minutele următoare mi se părea că-l prinsesem pe Dumnezeu de picioare. Nu știu cam cât
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
Doar pe moment,iar altfel,având un singur vis ... Un demiurgic Soare,se hotărăște,iată Și încălzindu-i stropii,în nori de abur fin, Din închisoarea-mare îi fură dintr-o dată Și ajutat de briză,spre munte-i duce lin. Se udă stânca dură,din cer plângând a ploaie Și-n crăpături vecine,formează un pârâu. Neliniștit și limped,acesta se prăvale-n Minuscule cascade ... Iar a scăpat din frâu! Dan Mitrache Referință Bibliografică: PÂRÂUL(Ciclic) / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PÂRÂUL(CICLIC) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360130_a_361459]
-
alina-mi măcar durere ce o simt. De ce nu-i poți porunci inimii să nu mai iubească?!” Strigă lăuntric Karon ,stergandu-si lacrimile de pe obraji. Și închizând ochii, amintiri fugare îi veneau în minte iar printre picăturile perlate ce-i udau obrajii se întreba cum a ajuns în această poveste care la momentul acela din noapte părea doar un vis.. Imaginea unei fete întinsă pe mușchiul moale și verde în lumina razelor călduțe ,părea desprinsa dintr-un vis.Dar Karon era
KARON,CAP 12 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360152_a_361481]
-
publicat în Ediția nr. 640 din 01 octombrie 2012. atunci când se scutură magnoliile) mi-ai atins buzele cu o petală catifelată apoi ai desenat arabescuri pe obrazul meu umed am zâmbit sub mângâiere; primăvara plângea suav cu petale de mătase udă sânul stâng îmi tresărea în așteptare m-ai sărutat mușcat acoperindu-mi țipătul surprins cu o altă petală desprinsă din floarea care se odihnea mirată în palma ta vin inserări de vise și lumi ultima noastră primăvară s-a sinucis
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
de-al ei fascicol obedient, Căci, de-ți și pasă de ea prea tare, Pe lângă tine fericirea poate să zboare.. Iubirea adânc poate să rănească, Pe veci florile răului să înflorească, Chiar pe tine să-și facă o grădină, Dracul udând-o cu groasă grindină.. Joacă pe alt tău cap tot ce vrea, De pe suflet la început n-ar putea, Farmecă și atrage chiar cu 'fericirea Dintr-a plăcere, uitând ce e iubirea... Față de chinul iubirii dulce și sfânt, Și față de
ODORUL ÎŞI ARE IADUL SĂU... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359804_a_361133]
-
piersică de vară - Și genunchii rotunjori; A-nțeles că mă-nfioară: - Vai, neicuță! Vrei să mori? Și ca Venus cea divină, Ca unui prinț, îmi turna Cu mânuța ei cea fină: Mustăcioara-mi gâdila Cu paharul plin, în care Și-a udat buzele moi; Era drept ca sărutare... Și îmi spune, că-n zăvoi, Când apare luna plină, S-o aștept, când trece-acasă, Și cu grație se-nclină... Mi-a trecut la altă masă. Gheorghe-nchină și se roagă: - Doame-ajută!... iar mi-
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359802_a_361131]
-
-nectarul.Karon privea uimită la tot, vrând să memoreze cu privirea fiecare colț al naturii de parca toată ființă ei era însetata după cunoastere.Privind în jos,la iarbă ce încă purta povară picăturilor de roua,observă că pantofii ei se udaseră racorindu-se cu cea mai pură apa.Se gândi atunci că ar fi bine dacă ar găsi un izvor ,căci cunoașterea îi făcuse sete...Chiar dacă față crescuse într-un mediu al orașului, tatăl ei o învățase tot ceea ce trebuie să
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
pictat cu flori orientale de culoare roșie, așeza pe pat o rochie verde zmarald ,asemeni ochilor pătrunzători ai lui Karon.Manecile erau cusute din dantelă și fir auriu iar talia era înconjurată de o panglică de culoarea ierbii în diminețile udate de roua.Desi Karon se uită cu nedumerire la rochie ,încercând să-și dea seama cum să o aranjeze,Radella afișa un zâmbet de mândrie pentru faptul că fata ei se maturizase atât trupește cât și sufleteste.Gandurile îi fură
KARON CAP 1 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359776_a_361105]
-
pictat cu flori orientale de culoare roșie, așeza pe pat o rochie verde zmarald ,asemeni ochilor pătrunzători ai lui Karon.Manecile erau cusute din dantelă și fir auriu iar talia era înconjurată de o panglică de culoarea ierbii în diminețile udate de roua.Desi Karon se uită cu nedumerire la rochie ,încercând să-și dea seama cum să o aranjeze,Radella afișa un zâmbet de mândrie pentru faptul că fata ei se maturizase atât trupește cât și sufleteste.Gandurile îi fură
KARON CAP 1 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359776_a_361105]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > DORINȚĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului de voi muri departe de cetate în brazda neagră de la noi, să mă lăsați culcat pe spate ca să mă ude niște ploi. din chipul meu de lut răsare copacul veșnic înverzit, cu ramuri tinere spre soare cu rădăcini spre infinit. din ghinda lui an după an vor crește alți stejari în floare, din fiecare bolovan vor răsări flori de cicoare
DORINŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359924_a_361253]
-
el la Mantua și Salamanca avea pile, lupta și cu ranga, unii spun că-l chema și Adam, dar în acte scria Pam-pam-pam. Ați văzut în Scotlandia zidul cel vrăjit construit de Astridul? Nu mai dați cu agheazmă întruna, se udă scrierea Postuma, Agripa , cel cu viroza a ajuns ministru la Ptoza, Al Boraq, iapa sfântă trăiește, de mai multe veacuri și crește, alchimic, se zice, cu stimuli, Algol, vraciul în toate e primul, Alocer , mereu locul doi, producea salam de
PROBA DE FOC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359911_a_361240]
-
îți petreci tu vremea în acea curgere A imensității de neînțeles și în care Gândul meu nu te mai poate urma? E și acolo soare și bucurie, tristeți ori senin? Vor fi fiind și acolo flori pe care să le uzi Cu chipurile noastre-nrămate-n priviri Ca să le dai dimineața binețe Cum fac eu acum? Bună dimineața, dulce și tânără mamă, Mai tânără decât mi-e chipul acum în oglinzi, Bună să-ți fie inima în această nouă zi A înaltei, albastrei
DE ZIUA MAMEI de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359956_a_361285]
-
în vise te-am sculptat. Corăbier pe mare, pe vele te-am pictat. Prin fânul plin de floare mireasma ți-am cătat, Prințesa mea de suflet, atunci m-ai îmbătat! Ți-am strâns în palme lacrimi și ploaia m-a udat. Te-am căutat prin valuri, dar sare-n ochi mi-ai dat. Prin urme de omăt ți-am măsurat piciorul, Dar vara m-a-nșelat și am rămas cu dorul. Te-am căutat pe cer în nopțile senine, Dar luna te-a
PRINŢESA MEA DE SUFLET de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359588_a_360917]
-
se sufocau în înghesuiala din mica și întunecata încăpere... Se uită pe geamul mic ce dădea într-o alee cu flori ; un zâmbet trist se așeză timid pe genele umede ale femeii. Ce-or face florile ei? Le-o fi udat cineva? Dar cine le mai mangâia, cine le mai vorbea? O să le găsească uscate, ca sufletul ei...ploi de iubire le va trebui , și florilor și ei să se mai trezeasacă în dimineți, răspândind viață și bucurie în jur. Tudorița
FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359642_a_360971]
-
-l și puneți-l pe picioare, fraților, cât mai repede.... Doamnă, actele dumneavoastră. Nu vă reținem, dar veți fi chemată pentru a da o declarație scrisă... * Polițiștii i-au mai adresat întrebări, destule, la care ea a dat răspunsuri ambigui. Udă până la piele, tremurând îngrozitor, fie de frig, fie de groaza tirului de întrebări la care nu mai știa cum să răspundă, Violeta și-a zărit pe jos, lângă mașină, punga de plastic cu geanta în care avea cartea de identitate
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
nu mai știa cum să răspundă, Violeta și-a zărit pe jos, lângă mașină, punga de plastic cu geanta în care avea cartea de identitate și, pentru o clipă, a avut senzația că își recapătă echilibrul. A intrat în casă udă toată, speriată, îngrijorată, cu mintea răvășită și sufletul sfâșiat de teamă. Ai ei o priveau cu îngrijorare și curiozitate, dar nu scoteau o vorbă. Vestea ajunsese înaintea Violetei. Când a plecat ea de acolo, polițiștii măsurau locul atacului în văzul
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
monumentalitatea, ci stilul „odăiță“. Să credem că și sub acest aspect sugerăm ideea că în venele noastre nu curge sânge de roman - care avea simțul monumentalității - ci sânge de dac? Aici, în odăiță, românul și-a mâncat sărmăluța sau fasolea, udată cu un pahar, două-trei, mai multe sau foarte multe de vin sau de țuică. Și atunci, având de-a face cu oameni într-o asemenea stare de euforie, nu mai este de mirare că, de multe ori, străinii au făcut
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359037_a_360366]