7,855 matches
-
Cununia face pasul către uitare. Păsările lui Brook își unesc zborul cu vălul mireselor lui Măniuțiu. Secunde. Cît un vis. Cît o viață. Pașii soldaților lui Kantor se amestecă cu păpușile memoriei ce nu lasă odihna să se transforme în uitare. Un ritm precis, un du-te vino ca un cîntec de leagăn. Pe care îl percep eliberat de spasme. "Kantor îmi spunea că, odată cu bătrînețea, voi părăsi autostrada avangardei pentru a păși pe cărarea care duce spre cimitir. Cel care
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
de pildă, că, aproape fără excepție, frontoanele secțiunilor sunt memorabile și incitante, în vreme ce restul construcției se dovedește, la fiecare rând, labilă? Aleg, spontan, un titlu: Fețele identității sau Cioran, evreul. Continuarea, însă, e mult sub anvergura acestui angajament. Nimic despre "uitarea fascismului", nimic despre virajele de extremă dreaptă din tinerețe, nimic despre o eventuală despărțire de antisemitismul naeionescian. Toate aceste pasionante speculații eseistice sunt lăsate - nu puse!- la dispoziția cititorului. În locul lor, câteva încercări portretistice: "Dar, între aparență și adevăr, cine
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
gângurit?// Viața mea a curs din mine în afară./ S-a făcut alții./ S-a făcut fiul meu./ S-a făcut o dansatoare din buric./ Cu clipsuri. Barbară./ S-a făcut riduri prin alte femei./ S-a făcut amintire. și uitare./ S-a făcut mielul care suflă aburi cu o nară asupra lumii./ Ca iarba să crească, să iasă de sub/ creasta lumii și să străpungă.// Viața mea s-a făcut un banc bun./ O glumă de-a dreptul existențială./ O poantă
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
face streaptese într-un local, și nu completează fromularul prin care vecinii solicitau scoaterea acesteia din imobil. De asemenea, mama lui Julie (Emanuelle Riva) se află într-un azil, bolnavă porbabil de Alzheimer, își confudă fiica cu soacra. Ea reprezintă uitarea, recluziunea într-un spațiu securizant al neantului, de care și fiica este tentată, pentru că reprezintă curmarea suferinței și a nonsensului. În fața unui televizor aprins permanent, mama privește în gol o serie de imagini care nu-i spun nimic. Viața însă
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
partitură și sunetele devin muzică, așa cum în fresca lui Michelangelo, Dumnezeu ține în-- tr-un deget creația sa, pe Adam, și îi dă viață. Dacă inițial muzica intervine ca un dezacord dureros, ca o împunsătură de pumnal pentru a sfîșia vălul uitării, - Julie își plimbă mîna strînsă în pumn pe asperitățile unui zid de piatră, expresie a unei suferințe atît de mari, încît are nevoie de un debușeu fizic imediat, - în final, degetul magic al muzicii, al creației o însuflețește și pe
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
minune așteptată cu sufletul la gură, șansa istorică a unor oameni de a observa un fenomen unic, repetabil la câteva mii de ani, care a trecut ca o părere, în câteva secunde și peste care s-a așternut, inevitabil, nemilos, uitarea. În fond, destinul fiecărui om este o cometă Hale-Bopp, pe care ai sau nu șansa să o întâlnești și să o observi.
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
scriitoare catalogată ca fiind feministă; o selecție de întîmplări și evenimente din cadrul unui destin care, fără a fi spectaculos, nu plictisește niciodată, dar mai ales un bilanț care trebuie făcut cît timpul o mai permite nu perspectiva morții, ci spectrul uitării, al pierderii memoriei și mîna mai vrea să scrie. Detașarea dată de persoana a treia singular (cînd ni se vorbește de Nell, un alter ego al scriitoarei, pe care o putem observa în diferite etape ale vieții sale petrecute alături de
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
de boala Piteștiului și a Canalului, iar în vremea asta, Nicolski, aflat încă în viață, încasa singura pedeapsă ce mai putea în vreun fel să-l doară: să afle de cartea lui Ierunca și să intuiască cum, din cauza neîngropării în uitare a atrocităților pe care le comisese, numele lui avea să fie asociat cu imaginea unuia din cei mai mari criminali din istoria românească a secolului XX. Ceea ce trebuie să-i fi îngrozit pe torționari în anii '90 este faptul că
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
vecini! Un indiciu? Să zicem ... fire sintetice, e bine! Securistul Își puse În funcție calculatorul său recunoscut pentru memoria sa impresionantă dar ... nimic. Altceva? Altceva? Să zicem ... c.f.s. Vaslui? Dar constat că mă superi rău de tot cu această ...uitare! ? Am să-ți reproduc un citat mizerabil pe care nu-l pot uita când mă gândesc la tine: „ Persiști, da?! Nu vorbești?! Vei vorbi cu timpul sau nu vei mai vorbi niciodată! Ultimul meu cuvânt pentru astăzi este tot de pe la
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
decât viața...“. Într-adevăr, scheletul unei povestiri. Cele patru puncte cu care se încheia consemnarea parcă vor să sugereze acum cei patru ani de război care au urmat și în timpul cărora amintirea acestei idei abia schițate s-a pierdut în uitare. În 1944, când am reluat povestea lui Chavel și Janvier, cred că am făcut-o cu convingerea că este o idee nouă care tocmai mi-a venit în minte și totuși abia acum pot formula ipoteza că aceste două personaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
am reușit să ne apucăm să lucrăm asupra ei, căci, atunci când a prezentat-o Consiliului de Cenzori, aceștia au răspuns că nu-și pot da acordul pentru un film care ironizează serviciile secrete. Așa că această schiță s-a pierdut în uitare, ca și altele, pentru a apărea, zece ani mai târziu, sub formă de roman - puțin simplificată, dar, după părerea mea, nu neapărat mai bună - purtând titlul Omul nostru din Havana. Pentru romane nu există cenzură, dar mai târziu am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
iahturi, firește. Apare un fel de roboțel, le admiră, țopăie mulțumit. Desenul animat îl transformă într-un rechin. George Pădure n-are nici pești, nici acvarii. E un peștișor pe uscat. Balta a cam secat și acum se zbate în uitare, la fel ca decrepitul său tată, fostul primar comunist al Constanței. Pădure? Pentru cine-și amintește, primul capitalist vânzător de televizoare color. Alt simbol care merită urmărit: televizorul, carcasa lui înșurubată în capul nostru. Apare Dan Diaconescu, un peștișor straniu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
în șoaptă în drumul lor spre istorie. În schimb, nația a inventat falși eroi, a consumat nebănuite rezervoare de lacrimi pentru a-i plânge abundent și uleios. Să-i mulțumim și lui Gabriel Liiceanu că ne scapă cumva de rușinea uitării totale și că ne trezește din nepăsare. Să le mulțumim și televiziunilor că ne-au scutit de triviala expunere a morții cu bocete în direct și suspine stoarse „la cald“. Deși televiziunile au pus cruce subiectului din alte motive: Monica
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Până În anul 1780, numărul acestor femei crescuse cu mult peste numărul bărbaților, și până În anul 1800, cuvântul gheișă se referea numai la femei. Ele erau atât de celebre și de căutate, Încât yujo, adică prostituatele profesioniste, au fost treptat date uitării. Potrivit legendei, prima gheișă se numea Kasen și locuia În casa Ogiya din cartierul Yoshiwara. Inițial a fost și ea o yujo, dar, după plata datoriilor, și-a Început cariera de artistă de divertisment, adică de gheișă. Cunoscute În secolele
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguț și Dan Pleșa), Editura Salut, 1996, Poemul de gardă, Editura Celsius, 1999, Pisica neagră, pisica moartă Țîmpreună cu Traian T. Coșovei), Editura Crater, 2001, Leul de după extravaganțe, Editura Cartea Românească, 2002, Mașinăria de uitare, Editura Național, 2004, Poeme în loc de tutun, Editura Brumar, 2007, Aerobiciclete, Editura Brumar, 2010 Țpremiul Asociației Scriitorilor București pentru poezie, 2011). În anul 2011 a publicat volumul de proză scurtă Viață de aruncat la Editura Polirom. Este prezent în antologia de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
aceea din spitalele de nebuni, pe mijlocul șoselei pe care trec mașini furibunde cu două sute de kilometri pe oră, bară la bară, motociclete care urlă spart a tablă încinsă, camioane din care cad saci și bucăți de beton și de uitare, pe mijlocul șoselei te întorci valsând. șase în al cincilea loc: te întorci și pentru nevoia ființei iubite, nu uita, nu te întorci doar pentru tine, cel care a greșit, cel care a pierdut esența de foame a dragostei, dragostea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pe pereți, aburii vinului se urcă până pe frunzele reci ale pătrunjelului-creț-măreț și plouă cu vin, deschizi gura și bei din ploaia de vin distilat de pălăriile pătrunjelului uriaș, drumul nu îți mai este drept, te clatini, te prăbușești în abisul uitării. până la sfârșit însă, nici un pericol. nouă în al cincilea loc: treci în tărâmul pictatelor-plante-carnivore-subterane, îți antrenezi ochii să vadă culori, nisipul e alb, e ușor să vezi orice culoare, plantele carnivore sunt foarte frumos pictate, simți că tresaltă nisipul sub
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
înalți și pentru cei care sar în sus, pentru că vor să vadă mai bine sau pentru că pur și simplu sar de bucurie în sus. nouă în al treilea loc: trebuie să acorzi respectul cuvenit coapsei. coapsa este miezul dulce al uitării tale, uitarea de cele rele, care te vindecă și readuce somnul pe pleoapele tale, uneori atât de greu încercate. pleoapele sunt cele care acoperă și descoperă ochii, aceia cu care înveți să privești diferit la cerul pe care îl vede
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pentru cei care sar în sus, pentru că vor să vadă mai bine sau pentru că pur și simplu sar de bucurie în sus. nouă în al treilea loc: trebuie să acorzi respectul cuvenit coapsei. coapsa este miezul dulce al uitării tale, uitarea de cele rele, care te vindecă și readuce somnul pe pleoapele tale, uneori atât de greu încercate. pleoapele sunt cele care acoperă și descoperă ochii, aceia cu care înveți să privești diferit la cerul pe care îl vede toată lumea și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
-n lung pădurea. F1: Și de-atunci, lângă mormânt, plopi cu frunza rară s-au zbătut ușor în vânt zile lungi, de vară... B3: Soarele, spre asfințit și-a urmat cărarea. B1: Zi cu zi l-au troienit vremea și uitarea. F4: Dimineața, ca un fum, urcă pe coline. Zvon de glasuri dinspre drum până-n preajmă-i vine. F3: Peste vârfuri, lunecând în argint, condurii înfioară când și când liniștea pădurii. F2: Numai colo-ntr-un frunzar galben în lumină stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Cauți oamenii... Hm! Oamenii au puști și vânează. E foarte neplăcut! Dar oamenii mai cresc și găini. E singurul folos de pe urma lor. Cauți găini? MICUL PRINȚ: Nu, caut prieteni. Ce înseamnă "a îmblânzi"? VULPEA: E un lucru prea des dat uitării. Înseamnă "a-ți crea legături", "a înțelege" și "a te face înțeles". MICUL PRINȚ: "A-ți crea legături..." E frumos. Dar cum se face asta? E ușor? VULPEA: Desigur. Tu nu ești încă pentru mine decât un băiețaș, aidoma cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
descoperi cât prețuiește fericirea! Dar dacă vii la voia întâmplării, eu n-am să știu niciodată la care ceas să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuie rituri. MICUL PRINȚ: Ce-i acela rit? VULPEA: E și el ceva cu totul dat uitării. E ceea ce face ca o zi să se deosebească de celelalte zile, o oră de celelalte ore. Au un rit, de exemplu, vânătorii mei. Se duc să joace, joia, cu fetele din sat. Joia, prin urmare, e o zi minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pătrundă singuri până în miezul lucrurilor... VULPEA: Numai timpul închinat Florii tale face ca Floarea ta să fie atât de prețioasă. MICUL PRINȚ: Numai timpul închinat Florii mele face ca Floarea mea să fie atât de prețioasă... VULPEA: Oamenii au dat uitării acest adevăr. Tu însă nu trebuie să-l uiți. Devii răspunzător pentru totdeauna față de ce ai îmblânzit. Tu ești răspunzător de Floarea ta! MICUL PRINȚ: Eu sunt răspunzător de Floarea mea... eu sunt răspunzător de Floarea mea... Scade lumina, fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
doi prieteni. Într-un târziu, inginerul Cicoare l-a întrebat pe Costăchel: Spune mi, te rog. Cum te simți acasă? Când uit prin ce am trecut, îi bine. Când îmi aduc aminte... Timpul este leacul, dragul meu!Timpul! El aduce uitarea. De n-ar fi așa, ne-am usca pe picioare. Dacă tot îi vorba de uitare, iaca, mi-am adus aminte de Bounegru. Ce mai face? Tot politică? - a întrebat Costăchel. Hehe! Cine știe pe unde îi strălucesc ochii? L-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Cum te simți acasă? Când uit prin ce am trecut, îi bine. Când îmi aduc aminte... Timpul este leacul, dragul meu!Timpul! El aduce uitarea. De n-ar fi așa, ne-am usca pe picioare. Dacă tot îi vorba de uitare, iaca, mi-am adus aminte de Bounegru. Ce mai face? Tot politică? - a întrebat Costăchel. Hehe! Cine știe pe unde îi strălucesc ochii? L-au ridicat de câțiva ani buni. Cum au venit comuniștii la putere, cum au și început
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]