1,424 matches
-
tare sub tălpi. Dintre dune și bălți s-au ivit pe neașteptate două colege de la șantier. Se plimbau agale să le treacă furia lucrului de peste zi și au observat mirate mormanul de haine aruncate de-a valma pe plajă. Priveau uluite, agitate cum capetele lor pluteau deasupra mării și alunecau spre țărm. Îngrijorarea puse stăpânire pe ele: - Cine or fi în pustietatea asta? Se întrebau nedumerite până i-au recunoscut, - Nicio grijă... sunt din tabăra adversă, a mecanizatorilor ! Și-au spus
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mei, lipită de mine cu hainele ei pline de var și uitîndu-se adânc în ochii mei. Apăsă atât de dureros cu tălpoaiele bocancilor pe picioarele mele, încît numai de gânduri voluptuoase nu mi-a ars. M-am uitat înfricoșat și uluit în ochii ei timp de vreun minut, până s-a îndurat să-mi dea drumul, întorcîndu-mi fundul și ieșind, fără o vorbă, pe ușă. Cartea din mâini îmi căzuse pe jos, în moloz. Ce Dumnezeu vroise cu asta? N-aveam
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
e cam scurtă. Prietena noastră ne-a spus că nici aerul din câmpie nu e vătămător, dar trebuie să ne deprindem întîi cu cel de pe munți. Credeam că deosebirea de aer e mult mai mare. Mai-Baka holbase ochii și asculta uluit. Nu îndrăznea să-l tulbure pe Auta, totuși nu se putu stăpâni să nu rostească pentru sine: - Am știut că sunt zei: nici nu vorbesc, cîntă! Lui Auta îi veni în minte tot timpul trecut, când era nevoit să se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și înțelepți ca Auta, ar fi ușor pentru voi să învățați orice. Iar unele stele sunt într-adevăr departe de pământul vostru și lumina de la ele până la voi ajunge în sute de mii de ani. Auta nu te-a mințit! Uluit, Tefnaht uită de cârmaci și se întoarse repede, cât îi îngăduiră curelele, spre străinul din spatele Iui. Apoi întoarse capul spre Auta și-l fulgeră din ochi. Scrâșni și spuse printre dinți: - Ai călcat porunca, șarpe! Înspăimântat, Auta se întoarse spre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
partea cealaltă a micului podiș din pisc. Ceilalți veniră după el. Jos, pe țărmul mării, mergea un convoi de asini și de robi spre liman. Auta și Nefert amuțiră. Auta alergă după ocheane și se întoarse să privească, apoi strigă uluit: - E Marele Preot!... Marele Preot cu toți ai lui. Unde se duce? - Cine știe cum de a presimțit! zise Hor. Sau pleacă fără să știe nimic! Auta nu înțelese decât că Marele Preot pleca cu toate corăbiile sale și că Tefnaht prăbușise
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se plecă îndoit din șale în fața slăvitului stăpân. Bătrânul porunci unui slujitor să-i aducă un jilț și o cupă pentru vin. Căpetenia rămase cu privirea uluită de această cinste care nu i se făcuse niciodată. Și cu atât mai uluit fu Puarem când auzi că bătrânul îi spune: - Puarem, tu ești viteaz și ești înțelept. Te-am chemat să ne sfătuim. Spune-mi întîi câți soldați mai ai pe corăbii? - Cincisprezece mii, slăvite. Atâția câți au putut scăpa de mânia
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Acum nu mi-l mai ia nimeni până nu-l dă afară stomacul! zise el vesel. Până atunci am timp să mă gândesc ce să fac... - Cum ai izbutit s-o aduci? îl întrebă Auta, în vreme ce Ntombi stătea în picioare, uluită și îngrijorată și se vedea bine după ochii și după gura ei că de nu s-ar fi aflat alături de bărbatul ei, ar fi țipat de frică și poate ar fi fugit. - Este șiretenia și înțelepciunea mea! răspunse fălos băiatul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cine ești! adăugă el. Bătrânul care zâmbise, acum privea în jurul său trist. Din ochii lui părea că se scurge milă pentru toți cei de față, milă pentru prostia și neștiința lor. Rosti cu glasul său puternic: - Enoh! Lumea îl privi uluită. Numai preotul clătină din cap cu mânie și cu ciudă și răspunse răstit: - Enoh nu mai este de mult. Enoh a fost ridicat pe carul vântului și numele lui s-a șters dintre oameni. Și Enoh a umblat în căile
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
toate. Chestia ie că puțoii ăștia tineri sunt total necruțători și sigur nu se dau În lături să tenjunghie puțin pe la spate sau să-ți facă praf caracteru ca să promoveze. — Sigur nu Ray... pariun tinerel atât dede treabă... zice Gus uluit. Îi sesizez Îndoiala În antagonismul ăsta. E timpul să-i aplic o lovitură dură. — Ascultă Gus, undei Ray Lennox acu? Nui aici să bea cu noi, ă? Noo. Pun pariu trei la unu, no, mai bine patru la unu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ridică din sprâncene cu un aer de Îndoială, da se dă jos din mașină cu mine, iar când ajunge la scări, e montat la greu. Palpitând de adrenalină, urcă treptele câte trei deodată, cât p-aci să strivească o pisică uluită care Îi sare dintre picioare. Se Împiedică de pisica asta bătrână și Încetinește. Scara pute la greu a pișatul ei. Ne oprim În fața ușii să ne tragem sufletul. — Îmi Închipui că acum și-o trage deja, nu? Întreb eu. — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
răsună În aerul rece, jupuindu-mi pielea de pe spate. Mă răsucesc și văd o mulțime de oameni care se adună pe partea cealaltă a străzii. Mă duc acolo să văd ce e, Împingându-i din drum pe hoții de cadavre uluiți și văd un bărbat În jur de patrușcinci de ani, bine Îmbrăcat, zvârcolindu-se pe jos Într-o criză nasoală paroxistică, cu un braț țeapăn și ținându-se de o parte. Băiatul se Învinețește la față, iar o femeie urlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
zic eu făcând pe secretosul. M-am Întors la hotel euforic din cauza unor droguri hipiote, iar tu ai venit beat muci după ce ți-ai petrecut ziua bând cu lonodenzii ăia. Oricum, ai insistat să ieșim... Mă uit la fața lui uluită. —... Îți amintești de Hunter’s Bar? Îl Întreb eu. — Nu... eu de fapt... — Am intrat Într-o Încăierare cu puțoii ăia nemți. Apoi când ne-am Întors la hotel ai sărit la mine să-mi bag pula! — Doamne... nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
iei În considerare, asta casă rămâi numa cu două. Eu ar trebui să-i mulțumesc puțoiului mucos că tocmai l-a eliminat pe favorit, adică pe tine, arăt eu Înspre el, ridicându-mi sprâncenele Într-o expresie amenințătoare. Gus pare uluit. — Ce morții măsii... E un vechi tertip Gus, după cum spuneam, o procedură standard de resurse umane. Se aplică aceleași reguli. Probabil a fost sfătuit de gagicuța aia prostuță Drummond. Așa și-a obținut ea gradul, verificând procedurile de la resurse umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
acolo ca într-o sală de așteptare a timpului. Uneori le mai colind cu gândul făcut arc peste vremuri. Pe unele abia dacă le mai zăresc, printre faldurile dese ale uitării de sine. Altele se înfiripă repede, sub privirile mele uluite, scuturându-și colbul, renăscând, mi se agață de inimă rugător: - Împlinește-mă, împlinește-mă! Le îmbrățișez, ușor confuză de insistența lor tardivă. Nu mi-ar ajunge încă o viață să le desăvârșesc pe toate.
Prea multe by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83330_a_84655]
-
imagine-secundă, cu o modă, cu un subiect, cu un scandal, cu un genocid față de prezentul nostru televizual care aleargă întotdeauna mai repede ca noi. Vrând să-l prinzi din urmă poți căpăta amețeli. Nimic nu se desfășoară sub ochii noștri uluiți, nu se argumentează, nu respiră. Clip și cut, crash și flash. Gâfâială, epuizarea timpului publicitar. Dacă ia cineva cuvântul într-un talk-show sau într-o dezbatere, i se taie imediat, pentru o intervenție mai urgentă, o informație de ultim minut
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Ahile îl privește cu uimire ca pe un muritor care, „după ce a săvârșit un omor în țara lui, se arată pe neașteptate în casa unui om avut“ ca să ceară adăpost și ocrotire. Gazda și toți cei de acolo îl privesc uluiți. Așa va fi sosit în Ftia, cu mulți ani în urmă, Foinix și, mai târziu, Patrocles, însoțit de tatăl său. Doar că aici Homer, poate în chip deliberat, sugerează o inversiune patetică: ucigașul este tocmai gazda, cel care vine să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Ahile îl privește cu uimire ca pe un muritor care, „după ce a săvârșit un omor în țara lui, se arată pe neașteptate în casa unui om avut“ ca să ceară adăpost și ocrotire. Gazda și toți cei de acolo îl privesc uluiți. Așa va fi sosit în Ftia, cu mulți ani în urmă, Foinix și, mai târziu, Patrocles, însoțit de tatăl său. Doar că aici Homer, poate în chip deliberat, sugerează o inversiune patetică: ucigașul este tocmai gazda, cel care vine să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de o mare plăcere. Cinicul Demetrius atribuia întregul efect instrumentelor, vocilor, decorului, în fața unui mim care îi răspunse: Privește-mă jucând de unul singur; și spune, după aceea, ce vei vrea despre arta mea. Flautele tac. Mimul joacă, și filosoful, uluit, exclamă: Nu numai că te văd; te aud. Îmi vorbești cu mâinile."37 "Ce efect, arta aceasta, adăugată discursului, nu ar produce? De ce am separat noi ceea ce natura a unit? În fiece moment, gestul nu răspunde vorbirii?" De aceea Diderot
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
exigentă. Totuși teatrul romantic, deviind de la scopurile sale teoretice, preferă, în realizările sale, sublimul în raport cu grotescul. Sublimul va asigura triumful lui Hernani, atât în 1830, cât și la reluarea din 1838. Théophile Gautier (1811-1872), care a asistat la crearea piesei, uluit, relatează, treizeci de ani după aceea, emoția lui și cea pe care au încercat-o, atunci, majoritatea tinerilor. "Pentru această generație, scrie el în Le Moniteur universel din 21 iunie 1867, Hernani a fost ceea ce a fost Cidul pentru contemporanii
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
informațiile lor, personalul de la Amabank vorbea germana. Se pare că nu toți, spuse Darcey verificând din nou instrucțiunile și notându-le în carnet. Oricum, acum e în regulă. Danke und auf Wiedersehen. Îi înmână notițele lui Mike, care o privea uluit. —Vorbești foarte bine! exclamă el. Ea clătină din cap. Nu chiar. Ție poate îți sună bine, dar accentul meu nici nu se compară cu acela al unui vorbitor nativ. —Cu toate astea, ești o comoară, zâmbi el. Bună la mate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Și nici nu existase vreun motiv care s-o ademenească înapoi. Prietenii ei americani care vizitau Irlanda din când în când se întorceau cu povești despre baruri de care nici nu auzise vreodată sau locuri unde nu fusese niciodată; era uluită și se întreba dacă nu făcuse o greșeală venind în America. Însă afacerea cu Ennco și nunta aveau să demonstreze contrariul. Unii s-ar fi putut întreba de ce nu se măritase până acum. Ea îi spusese că avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dormitorul în dimineața aceea, stătea ghemuită pe un fotoliu din colțul încăperii, cu ochii înroșiți și cu obrajii brăzdați de urmele lacrimilor. Cum dădu cu ochii de Darcey, izbucni din nou într-un plâns convulsiv. Cele trei fete se priviră uluite. Nici una nu o mai văzuse pe mama lor plângând în halul ăsta. Uitându-se la un film, i se mai întâmpla să lăcrimeze la o scenă cu adevărat sfâșietoare. Plânsese și la înmormântarea socrului ei, moș McGonigle. Dar acestea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ăsta. Nu e mare lucru. Neil dădu din cap și se aplecă să ridice o hârtie care alunecase pe jumătate sub biroul ei. Întinzându-i-o, aruncă o privire peste aceasta, apoi se opri și o studie mai cu luare-aminte, uluit. Darcey i-o smulse din mână. Zău, îi spuse, doar pentru că te-ai trezit bine-mersi director aici nu înseamnă că poți să te apuci să-mi citești documentele personale. — Nu asta era intenția, spuse el. Doar că... e o invitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Credeam că ai plecat la Paris, se miră ea. —De data asta nu. Nu ți-a spus Neil? N-am întrebat, recunoscu ea. A plecat singur? — Nu, spuse Ricky. Jessica s-a dus cu el. —Jessica? Jessica Hammond? Îl privi uluită. Dar nu e aici decât de-o amărâtă de săptămână. Ce caută ea la Paris? —O, Jessica are planuri mărețe, spuse Ricky ironic. Și de ce n-ar avea? E deșteaptă și arătoasă și știe exact ce vrea. La drept vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Nasol. — Am fost concediată, suspină Darcey. Nu e de mirare. Iar lui Neil i-au spus că dacă voia să rămână în afaceri, trebuia ori să mă lase, or să mă ducă la psihiatru. Și te-a părăsit? exclamă Anna uluită. — S-a străduit din răsputeri să mă ajute, zise Darcey cu tristețe. Din răsputeri. Dar ajunsesem într-un punct în care pur și simplu nu mai puteam fi ajutată. Nu voiam să vorbesc cu nimeni, dimpotrivă; în lumea mea, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]