27,233 matches
-
sub picior lemnul vechi, a pustiu Și un zid de ferigi umbre lungi desena Pe obrazul tăcut, scutul altei iubiri Trecătoare și ea, ca și pașii din drum Speriind porumbei de iluzii și fum Călători tot mai rări, străzi cu umeri subțiri Și-acel vis de absint, mângâieri că de nea Înflorind iasomii pe deșertul din noi Era foame de crini și pe străzi erau ploi De viori, si de vechi, si de inima mea... Răvășind iar un dor neîntâmplat de
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
viața, pe scări, asfințit vinețiuScârția sub picior lemnul vechi, a pustiuși un zid de ferigi umbre lungi desenaPe obrazul tăcut, scutul altei iubiriTrecătoare și ea, ca și pașii din drumSperiind porumbei de iluzii și fumCălători tot mai rări, străzi cu umeri subțiriși-acel vis de absint, mângâieri că de neaînflorind iasomii pe deșertul din noiEra foame de crini și pe străzi erau ploiDe viori, si de vechi, si de inima mea...Răvășind iar un dor neîntâmplat de nebunTrupul tău de fântâni, ochiul
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
ce apasă are ca rezultat o totală lipsa de reacție din partea mecanismelor care propulsează salteaua. În cele din urmă, atinge coama casei pe o linie ce trece pe sub saltea și care unește cele două laturi lungi. Are capul instabil pe umeri sau cel puțin această impresie o are, la fel de instabilă este și salteaua pe care stă și încearcă să găsească un echilibru care să-l elibereze de orice grijă. Undeva, deasupra curții, apare silueta preotului Bobin Nicolae care nu pășește, el
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
ce apasă are ca rezultat o totală lipsa de reacție din partea mecanismelor care propulsează salteaua. În cele din urmă, atinge coama casei pe o linie ce trece pe sub saltea și care unește cele două laturi lungi. Are capul instabil pe umeri sau cel puțin această impresie o are, la fel de instabilă este și salteaua pe care stă și încearcă să găsească un echilibru care să-l elibereze de orice grijă.Undeva, deasupra curții, apare silueta preotului Bobin Nicolae care nu pășește, el
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
frică, mai ales când te aventurezi singur pe drum. Față se așază pe bancheta spre mort, lăsând un loc liber între ei, iar băiatul se așază lângă ea, în partea dinspre ușa. Puține clipe trec până ce ea pune capul pe umărul lui, iar el duce capul pe spate până ce atige reazemul și se liniștesc. Glasul roților de tren, într-o succesiune simetrica și periodica și cu o tonalitate molcoma, te trece în lumea viselor fără a mai apela la număratul oilor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
frică, mai ales când te aventurezi singur pe drum.Fata se așază pe bancheta spre mort, lăsând un loc liber între ei, iar băiatul se așază lângă ea, în partea dinspre ușa. Puține clipe trec până ce ea pune capul pe umărul lui, iar el duce capul pe spate până ce atige reazemul și se liniștesc.Glasul roților de tren, într-o succesiune simetrica și periodica și cu o tonalitate molcoma, te trece în lumea viselor fără a mai apela la număratul oilor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
Este uimitor cum am ajuns să-mi dau singură de lucru...au dreptate unii când spun că viața este exact cum vrei tu, în cea mai mare parte a ei...cum am ajuns să fiu de acord ca să car pe umerii mei această greutate? zice Oprită respirând greu sub povară capătului de covor aflat pe umerii săi firavi. - Avem gară în față...avem gară în fața!...avem gară la o sută de metri și avem tren în gară!...trebuie să ai încredere
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
spun că viața este exact cum vrei tu, în cea mai mare parte a ei...cum am ajuns să fiu de acord ca să car pe umerii mei această greutate? zice Oprită respirând greu sub povară capătului de covor aflat pe umerii săi firavi. - Avem gară în față...avem gară în fața!...avem gară la o sută de metri și avem tren în gară!...trebuie să ai încredere în mine când spun ceva! zice Licsandru convins de planurile sale. Citește mai mult RĂZBOINICII
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
Este uimitor cum am ajuns să-mi dau singură de lucru...au dreptate unii când spun că viața este exact cum vrei tu, în cea mai mare parte a ei...cum am ajuns să fiu de acord ca să car pe umerii mei această greutate? zice Oprită respirând greu sub povară capătului de covor aflat pe umerii săi firavi.- Avem gară în față...avem gară în fața!...avem gară la o sută de metri și avem tren în gară!...trebuie să ai încredere
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
spun că viața este exact cum vrei tu, în cea mai mare parte a ei...cum am ajuns să fiu de acord ca să car pe umerii mei această greutate? zice Oprită respirând greu sub povară capătului de covor aflat pe umerii săi firavi.- Avem gară în față...avem gară în fața!...avem gară la o sută de metri și avem tren în gară!...trebuie să ai încredere în mine când spun ceva! zice Licsandru convins de planurile sale.... XXIV. RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI, EP
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
o diafanitate celestă din ,,Cântarea cântărilor’’ îl regăsim, sprinten, în poemul ,,Cântă-mi frumusețea, iubite’’, care începe astfel: ,,încă din zori mi-a-nflorit rochița rândunicii,/ din pământ, în ochii viorii semințele păcatului au încolțit/ mi-a crescut pân’ la umeri dragostea, până la zenit’’ -, pentru a se încheia prin răspunsul prompt al celui iubit: ,,ți-am cioplit o luntre, draga mea,/ într-un trunchi de copac de santal/ ochii-ți smaralde cerești clipind într-o stea/ trupu-ți înveșmântat e în dantele
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
colectivizării! Mai venea, pe furiș, și ne aducea câte o pereche de teneși pentru fiecare copil. Niște teneși albi, mici și frumoși cum n-am mai văzut de atunci nici o altă pereche de încălțări. I-am purtat o vreme, pe umăr, pentru că picioarele-mi erau înțepate de zeci de mărăcini, de colțul babei, și-mi copseseră foarte rău. Călcam numai într-o parte sau pe călcâi, dar drumul meu după miei era mai ușor atunci când știam că-ntr-o zi o să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93635_a_94927]
-
peste mărăcini. Ultima noapte i-am avut cu mine sub pernă. Ziua, încă, nu i-am mai găsit. Au trecut de atunci atâtea decenii, dar nu mi-am putut aminti niciodată ce s-a întâmplat în ziua următoare, când, de pe umăr, mi-au dispărut acele încălțări. ... Dar într-o altă toamnă, când eram așezat la casa mea, ceva mai aproape de clipa în care scriu, copilul mi-a arătat o plantă cu fructe verzi ce semănau cu un buzdugan. Era colțul babei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93635_a_94927]
-
vă facem contravenție... Popescu - Mie să-mi faci contravenție? Sergentul - Păi, dumneavoastră, dacă e orden! Popescu - Știi tu cine sunt eu, mă? Sergentul intimidat nu știe o clipă ce să facă și spre a-și disculpa autoritatea atinsă face din umeri către spectatori cu sensul: - Ce să-i fac, dacă nu vrea! Se retrage bolborosind ceva ce se poate simboliza: D.Î.P.M. Popescu își vede de drum indignat și exclamând: F.V.M.Î.C. Titlul original: „Două civiliații”. Articol publicat la
George Călinescu despre nemti si români [Corola-blog/BlogPost/93627_a_94919]
-
uitat în jur, am întors capul și am văzut tabela. Prima oară am văzut numărul meu de concurs, 073, iar apoi nota 1,00 care era dedesubt. M-am uitat la una dintre colegele mele, iar ea a ridicat din umeri, indicând că ceva nu este în regulă la tabelă. Totul s-a petrecut foarte repede”, a povestit campioana română. În condițiile în care oficialii nu se așteptau ca vreo gimnastă să atingă perfecțiunea, tabela electronică instalată în arena de la Montreal
Nadia Comăneci, la 40 de ani de la primul 10 din istoria gimnasticii artistice [Corola-blog/BlogPost/93736_a_95028]
-
un singur lucru, și anume ce a spus colegul meu Ion Marin, cu care, în această privință, mă aflu într-un consens total”. Dovada se făcuse. Darie s-a albit, apoi s-a ridicat după o vreme înfrânt, aplecat de umeri, cum și era de fel, și a vrut să se îndrepte spre birou, dar noi l-am condus, cu bâte, cum a și spus în emisiune cel care produsese dovada, pe poarta ”Adevărului”, fost ”Scânteia”, pe care nu a mai
CÂTEVA PRECIZĂRI LA ”ADEVĂRUL SCÂNTEII” 1 [Corola-blog/BlogPost/93723_a_95015]
-
flămânzi. Unfapt izolat caracterizează oare viața și trăirea Bisericii? De ceva timp, de când se ridică piatră cu piatră Catedrala Mântuirii Neamului, ați auzit sau văzut că vreun canal media s-a alăturat efortului Bisericii și a chemat românii să pună umărul la mântuire? Nu am auzit, nici nu am văzut... Dacă aceștia și-ar da silința să ajungă măcar o dată la Sfânta Liturghie, încet, încet se vor rușina de faptele lor. Un creștin conștient de importanța botezului va primi întotdeauna cuvântul
Biserica – între Evanghelie şi secularizare [Corola-blog/BlogPost/93756_a_95048]
-
voi undui în legănări de balada și înspre ține voi veni șerpuind în acele miresme ale cantului mai apraoape cât mai aproape de tine să fiu tu cuprinde-ma în altceva privirea nu-mi mai ajunge vreau brațele tale înfășurate înspre umerii mei gură ta să nu rostească cuvinte să-ți tremure trupul în ritmul dorințelor nestăpânite totul să mă îmbete în simțiri lunecoase să mă facă să cred că exist că iubesc și că în mine dansează toate bucuriile vieții priveste
MEMORIA DANSULUI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377108_a_378437]
-
unor vetreizvoarele țâșnesc numai de sub pietre!... XXV. DREPTUL LA OPINII, de Ion Untaru , publicat în Ediția nr. 1755 din 21 octombrie 2015. bate vântul ploaia, lăcrimează duzii invocăm orbește harurile muzii de o vreme-ncoace ninge și ne plouă pe umerii goi trandafiri de rouă câte din principii nu ni ne supun nod marinăresc, frânghie și săpun de la papagali până la egrete noi suntem experți în a da rețete bune pentru alții, bune pentru toți de la Arhimede până la iloți noi am spart
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
vede când muncim pe brânci să urcăm orbește mările pe stânci dreptul la opinii este unul sacru: osteneala zilei, doar un simulacru! Citește mai mult bate vântul ploaia, lăcrimează duziiinvocăm orbește harurile muziide o vreme-ncoace ninge și ne plouăpe umerii goi trandafiri de rouăcâte din principii nu ni ne supunnod marinăresc, frânghie și săpunde la papagali până la egretenoi suntem experți în a da rețetebune pentru alții, bune pentru toțide la Arhimede până la iloținoi am spart tipare, noi am spart oglinziumbrele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
de-ți băgai degetele în ochi. Ajuns în curtea liceului, l-am văzut pe tata, cu o lanternă, luminând hârtiile cu rezultatele afișate pe geamul de la intrarea în școală. Mai erau câțiva colegi și părinții lor. L-am bătut pe umăr. «-Pe unde ai umblat, fiule?» «-Am fost la Mohâie! Am stat acolo, meditând. Am privit trenurile care veneau și plecau. Am plecat, luminând drumul cu lanterna. Eram fericiți. Tata m-a luat de mână. «-Nu știu ce să facem, Norinele
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
rândul, adevărul învinge. „Ceea ce nu te ucide te face mai puternic” - nu-i așa? Revenind la Gemeni, în locul altui final se cuvine să ne amintim că, de-a lungul vieții lor pământene, dioscurii - gemenii Castor și Polux - au participat, nedezlipiți, umăr la umăr, alături de alți eroi ai mitologiei antice grecești, la vânătoarea mistrețului din Calydon, la expediția argonauților în căutarea Lânii de Aur, și, mai cu seamă, la lupta în urma căreia au readus-o în Sparta pe sora lor, frumoasa Elena
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
învinge. „Ceea ce nu te ucide te face mai puternic” - nu-i așa? Revenind la Gemeni, în locul altui final se cuvine să ne amintim că, de-a lungul vieții lor pământene, dioscurii - gemenii Castor și Polux - au participat, nedezlipiți, umăr la umăr, alături de alți eroi ai mitologiei antice grecești, la vânătoarea mistrețului din Calydon, la expediția argonauților în căutarea Lânii de Aur, și, mai cu seamă, la lupta în urma căreia au readus-o în Sparta pe sora lor, frumoasa Elena, răpită de
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
pășesc,cu teamă înspre tine dar nu abdic nici când mă prind de gleznă iederi bolnave,pline de tumori, nici când de suflet mă despart vâltori de curgere amară și de beznă. Cad frunze într-o ploaie de rugină pe umerii-mi de toamnă,veșnic goi. Pe cioburi de risipă vin, spre „noi” să-i țin speranța vie și-n lumină... Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: Pe cioburi de risipă / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1549, Anul V
PE CIOBURI DE RISIPĂ de AURA POPA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377173_a_378502]
-
redați, tot prin decupaje, ochii și aripioarele înotătoare. Așa cum era poziționat, dădea impresia că e pe jumătate ieșit din ape, gata de o replică inteligentă, jucăușă! -Păi, nu ziceai că era neîndemânatic?! se nelămuri Doc. -N-am nici o explicație... ridică din umeri Flower-Power. Poate doar a tras cu ochiul când îi pregăteam masa... știu eu?! -A funcționat și mimetismul, preciză Miramoț, dublat de aspirația de a-i semăna mamei, nu credeți?! -Tot ce se poate! Tot ce se poate! își repetă insistent
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]