13,247 matches
-
Se cade să ajung odată la capăt cu acest caz, despre care s-ar putea spune că nu există, nefiind probe. Acestea sunt de obicei fapte, mijloace și rezultate, iar eu nu dețin nimic, deși am promis că nu voi umbla cu scorneli, adică să depun mărturie pentru o inexistență. Să spui: „Iată omul care nu există!” mărturisesc, nu este prea ușor. Metoda mea polițistă, observ, nu a fost eficientă. Poliția a fost creată ca răspuns la o necesitate socială, și
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
regiunii de partid”. „A se reține ideea!” - și-a spus în gând, acoperind datoria răspunsului cu un hohot răgușit. Un râs admirativ, traducând destul de fidel pe „Aveți perfectă dreptate! Ce bine le potriviți dumneavoastră pe toate!” Mai târziu va mai umbla la expresii, funcție de noua... funcție, mai înaltă, cu alte responsabilități. Așa că va spune subalternilor, privindu-i în ochi gânditor și îngăduitor: „Să știi că și tu ai dreptate...”. Cum s-ar zice, aspectul democratic („toți avem dreptate”, chiar dacă nu toți
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
zărit pe ginere la o cafenea centrală făcând pe cocoșul între două utemiste. Este adevărat că în perioada aceea mersese în Capitală pentru aprobarea unui lot de echipament sportiv, dar răutatea oamenilor nu are margini! „Nu-i principial, tovarășe, să umbli cu vorbe!” l-a expediat fără multă vorbă, iar binevoitorul a plecat cu coada între picioare. O să aibă grijă de el... Și uite așa, lui Mircea Căpuștean îi merg toate din plin. Nevasta - nevastă! Funcția - funcție! Casa - casă! Ce și-
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ei povara răspunderii! Cum altfel să crești, să te maturizezi și să prinzi toate secretele meseriei? Așa că pleci din secție. Te promovăm: mergi la Aprovizionare. Acolo e treabă, nu glumă! Iei locul tovarășului Iordan, dar nu și năravul! Că a umblat mai mult după interese personale. Știm asta, toți au știut-o, dar nimeni n-a spus nimic. Nici dumneata, deși erai destul de bine informat. Sigur, n-ai vrut să-l sapi, nimeni nu-i vrea răul celui de-alăturea, dar
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
atunci Tito era „călăul Tito”, redactorul care propusese poezia a cam feștelit-o. Șeful, generos, l a chemat pe tânărul poet și i-a recomandat să plece urgent pe un șantier, ca să cunoască viața mai bine și să nu mai umble cu „parabole titoiste”. Și a lucrat un an la Sovrom Petrol, colaborând și la ziarul local: Făclia Moineștiului. Rău nu i-a priit, că a făcut și figurație pentru filmul Erupția. Ceea ce i-a prilejuit tovarășului Radu Mercea o remarcă
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nu alta, cum să nu crape de ciroză?, tanti Vetuța luase calea bisericii. Ferească Dumnezeu, maică, că Ăl de Sus când bate, nu bate cu bățul. Ai văzut ăla de la șase? A bătut-o pe nevastă-sa atâția ani, de umbla coana Mioara numai cu basma trasă pe ochi. L-a lovit o basculantă pe șantier și ăla a fost. Direct în patru scânduri. Să mai zici că nu-i dreptate pe lume! Babele dădeau afirmativ din căpățânile lor roz, proaspăt
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
că ce-i frumos și lu’ Dumnezeu îi place. Io așa zic. Zic bine? Nu se mai lăsă păcălit să-i răspundă. — Și asta, cum îi zice, Mariana aia, îi trimitea lu’ Ionel în armată poezii și flori presate, de umbla prostul cu ele în buzunarul de la raniță. Și-mi zicea, lasă, mamă, că mi-au mers direct la inimă. Acolo le e locul. Până m-am enervat eu și m-am dus la mă-sa și la ta-su de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
atât nostalgia, cât și frustrarea și s a întors la nevastă-sa pus pe harță. Până au ieșit vecinii și i-au amenințat că, dacă nu se potolesc cu țipetele, cheamă poliția. S-au potolit. Spaima de hârțogăraie și de umblat pe la secții dădu încă o dată roade și blocul se cufundă amorțit în cotloanele îmbălsămate în ceapă călită. Din loc în loc, în mai puțin de două ore, domnul Avram se trezi că-i cresc niște pete mari și roșii pe piele
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ales că poeții, ca toți bărbații din viața ei, o părăsiseră deîndată ce constataseră schimbările petrecute, lăsând-o într-o baltă sărată de lacrimi. Un nou motiv pentru domnul Dumitrescu de la parter să-și smulgă părul din cap și să umble de bazbuzuc prin tribunale. Melania, într-un exces de zel și de înduioșare postoperatorie, îi vârî pe sub ușă numărul de telefon de la cabinetul psihologului Bogdan Urmuzescu. Însă aspectul din ce în ce mai lucios al căpățânii domnului Dumitrescu dovedea în mod categoric că acesta
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Nae Cuculeanu să o convingă, Melania o ținu morțiș pe-a ei și sfârșiră prin a-și trânti ușile în nas. Viața Melaniei începuse să o lase mai moale cu tentativele de suicid și, mai mult din obișnuință și cochetărie, umbla prin casă trăgând după ea cantități de-a dreptul industriale de diazepam, amenințând că până la urmă tot ca ea o să fie. Dar putea să se dea de ceasul morții și să amenințe cât poftea, melodramatic și exoftalmic, că-și pune
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
serioasă și punctuală, căci fagotul, personajul principal, căpătase hodoronc-tronc un com portament deviant, deloc pe placul proaspetei autoare de romane și-ntr-o totală neconcordanță cu ce se aștepta de la el. De mai bine de două săptămâni, fagotul parcă înnebunise. Umbla deșănțat prin localuri rău famate, înhăitat cu un țambal scandalagiu, recunoscut pentru bețiile crâncene de care se făcea vinovat, cu două viori cu apu cături reprobabile și patru clape de clavecin pe care nu reușea nimeni să le mai tempereze
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dădu seama prea târziu că era proas păt vopsită. Nu pisica. Banca. Plecă umilit, smiorcăindu-se și cu o fâșie verde de-a lungul sacoului. Iată-te însemnat de propria ți prostie. Cui îi păsa, în fond, dacă Gigi Pătrunjel umbla cu o dungă, fie ea și verde, de-a lungul sacoului? Era treaba lui și numai a lui. Putea la o adică să explice că vrea să aducă un suflu nou în modă, că e un excentric. Și-apoi să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
păstrau unele rezerve. În nici o lună, numărul acestora se restrânsese drastic la vreo doi trei inadaptați social, care însă aveau grijă să vorbească în șoaptă, să iasă numai după ora unsprezece, când dădea Dumnezeu de se întuneca, și să nu umble în pâlcuri. Chestiune din ce în ce mai ușoară dată fiind împuținarea lor numerică. Toate acestea nu îi dădeau însă de gândit lui Plescăială, zis uneori și Plictiseală. Ba chiar îl lăsau rece, cu atât mai mult cu cât el pretindea că nici habar
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
la soare un mare scriitor.... Mergem uneori pe mai multe cărări pentru a rezolva o problemă. Când, la un moment dat, „cărările” se încurcă renunțăm și căutăm cu mai multă rigoare „cărarea” cea dreaptă! Când câte un individ cu chef umblă pe mai multe cărări, problema pe care el vrea s-o rezolve e menținerea echilibrului... E normal să fim atenți la pașii copiilor noștri, întrucât urmele lor sunt și urmele noastre... Iar pașii lor, în fond, sunt pașii noștri. Dacă
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
de firfiric, după care începe a-și plăti gloabele la stat, pentru care milionul e un mic... nimic!.... Pe balanța adevărului se câștigă și se pierde! Cine câștigă și cine pierde e o întrebare foarte grea... știut fiind că „adevărul” umblă cu capul spart! Pentru cei șapte (ori șase!) ani de-acasă răspunderea cade exclusiv pe umerii părinților. Fie ca povara acelor ani să dea aripi copilului în viața care îl așteaptă! Mulți dintre oameni se gândesc la o eventuală viața
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
sociologică și să-l facă geniu. Din dragoste pentru pedagogie se va căsători în mod deductiv. Pentru că este de știut, înainte de a continua povestirea noastră, că mariajele pot fi inductive sau deductive. Se întâmplă, în realitate, cu destulă frecvență, că, umblând prin lume, se întâlnește bărbatul cu un delicat corpușor feminin care cu aerele sale și mersul său, produce fiori pe măduva spinării, cu niște ochi și o gură ce i se lipesc de inimă; bărbatul se îndrăgostește, pierde pasul și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și proastă intenție. Și va vedea pe doña Edelmira, ce carne bună! Ce surâsuri și umpluturi! Și ce perucă! * Se află deja în casa lui don Fulgencio. Ce stranie seninătate a filosofului! Salut, Apolodoro, ce te aduce? Pe unde ai umblat? Pari preocupat! Cum îți merge? Ce să îmi meargă, don Fulgencio! Îmi pare că dumneata și tatăl meu m-ați nenorocit, foarte nenorocit; vreau să mor! și izbucnește în plâns, ca un copil. Dar, fiul meu, dar Apolodoro... calmează-te
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
extratereștrii care iubesc Pământul și care vor să ajute oamenii și extratereștrii care vor să distrugă pământul și nu iubesc oamenii. Există vreo șansă ca planeta Pământ, oamenii de aici să fie ajutați de alte civilizații mai avansate? Îngerii au umblat cu oamenii dintotdeauna, dar oamenii au fost cei care au refuzat să evolueze. Nu uitați niciodată că Îngerii de lumină, cei care provin din lumină, nu vor impune nimic nimănui. S-a Încercat prin diverse căi să se transmită mesaje
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
purceluși. JENI: Mielușei. MINISTRUL: Nu, purceluși. JENI: Mielușei. MINISTRUL: Pur-ce-luși! Ce rost are să ne contrazicem? JENI: Așa e! Porcii dracului. Ar fí în stare să rîdă de dumneavoastră doar pentru că aveți o secretară pe care o cheamă Jeni. Sau că umblați cu pantalonii descheiați. Sau că la petreceri vă puneți chiloții în cap ca pe o bonețică. MINISTRUL: Eu? Am umblat eu vreodată cu pantalonii descheiați? JENI: Vă rog! MINISTRUL: Mi-am pus eu vreodată... mi-am pus eu vreodată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Ar fí în stare să rîdă de dumneavoastră doar pentru că aveți o secretară pe care o cheamă Jeni. Sau că umblați cu pantalonii descheiați. Sau că la petreceri vă puneți chiloții în cap ca pe o bonețică. MINISTRUL: Eu? Am umblat eu vreodată cu pantalonii descheiați? JENI: Vă rog! MINISTRUL: Mi-am pus eu vreodată... mi-am pus eu vreodată pe cap... JENI: Chiloții. MINISTRUL: Exact. Ca pe o bone... țică? JENI: Niciodată. Niciodată, domnule ministru. Sau cel puțin nu v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
oglindă și vezi cum arăți. Păi cine-ți închipui că ești? MINISTRUL: Sînt cine sînt. Voi fi ce-am fost și am fost ce voi mai fi. PATROANA: Nu ești nimic. Te pui cu mine? Vrei să te fac praf? Umbli să mă distrugi? Te distrug și eu! MINISTRUL: Lasă-mă. Sînt obosit. Trebuie să plec. PATROANA: Să pleci? Unde să te duci? Duce-te-ai la cimitir! MINISTRUL: Da. Acolo mă și duc. PATROANA: Foarte bine. MINISTRUL: Să depun coroane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Ha! Prost monșer. Nu mai e patriotism. O soțietate fără prințipuri! A! coruptă soțietate! Ce recoltă nene? Ce recoltă? Îmi pare foarte rău. Îmi pare foarte rău! Dar știi?! Foarte rău! Dumneata care te pretinzi! Apoi, dacă vezi, ce mai umbli cu mofturi! Dacă unul ca dumneata stă indiferent și nu se interesează...! O să le plătiți! Cu ce-o să le plătiți? Da! Da! Poți dumneatale să zîmbești și să ridici din umeri. Parcă-ai fi străin, nu?! Ce vorbești domnule? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ce nu vrea? RICĂ: Zice că-i bolnav! LEONIDA (ca în Tartuffe): Săracul! RICĂ: Am trimis gornistul de trei ori la el cu biletul și l-a primit cu refuz. LEONIDA: Aoleu! RICĂ (sardonic): Zice mă-sa că nu poate umbla! (rîde diabolic) Că... LEONIDA (plîngînd): ...Abia s-a sculat după lingoare. RICĂ: După lingoare, hai!? LEONIDA (rugător): Sa dea ceferticat medical. RICĂ: M-am dus eu la el chiar în persoană. Zic: pe ce bază nu vrei să vii mîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ca mine și de aceea... EDITORUL: Un complex de substituire? BUNICUL: Exact. Trebuie să vă substituim cu altcineva. Spuneți că sînteți de la telefoane (îi îndeasă pe cap un fes al lui, Fiica îi dă o sculă, el se apucă să umble la telefon). FANE (intră brusc, cam rătăcit, îl observă imediat pe editor): Bună ziua. S-a stricat ceva? BUNICA: Da, telefonul. Dînsul e de la telefoane. FANE: Ei poftim! Să se strice tocmai azi. Așteptam un telefon de la o revistă. Era important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Te-am mințit eu vreodată?! GETA (plînge): Oho! BUNICA (cu mîinile în șolduri amplifică): Ohoho! Hoho! Hoho! FANE (o îngînă): Ohoho...(sec) N-am model. O să fac totul din mintea mea! BUNICA (Getei): Poftim! Ai auzit? Ai auzit ce-i umblă dumnealui prin minte? (cu lehamite) Mintea lui...ce să spun... GETA: Măi Fănică! (tristă) Ai tu fantezii dintr-astea? FANE: Dacă aveam bani de model nu era bine, dacă fac din minte, iar nu e bine...Cum e bine? BUNICA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]