4,112 matches
-
mă ducea cu gândul la Eliade. Urcam pe strapontine, ne făceam de lucru pe acolo pentru că se vedea strașnic de sus. Scena, imensă, goală, cu scândurile ei așchiate, văzută de deasupra pare o cucoană grăsană adormită în iarbă. Mă și umfla râsul, dar era tare frumos. Ce îmi plăcea însă cel mai mult era bazinul cu apă. Acolo, atmosferă de film de groază. Tavanul era jos, ne aplecam ca să intrăm, era un fel de balustradă și, dincolo de ea, apa. O apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
i de mirare, că doar mereu cară după ea mizeria asta de acasă, ca un magnet. Odată, pe când era copil, Anna a observat‑o pe mămica în cadă. Contrar obiceiurilor ei, mama purta atunci niște chiloți albi vechi, care se umflaseră în apă ca o pânză de corabie. Aveau niște pete roșii pe ei. Dezgustător. Un asemenea corp este o anexă perisabilă a omului și nicidecum cel mai important lucru, cu toate că poți cumpăra atâtea chestii pe care să le introduci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dreapta. Tati era să se scape în pantaloni, din fericire a reușit să se țină. Dar are o nevoie urgentă, de la bere i se trage. Rainer, care‑i încă foarte slăbit din cauza intențiilor lui criminale, trebuie să‑și târască tatăl umflat de bere la marginea pădurii, unde acesta vrea să se pișe. Drept pedeapsă și răzbunare, insistă ca băiatul să‑l sprijine în tot timpul ăsta și să‑i admire sula cât e de mare. Dar cât de mare e, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ei într‑un mediu ostil. Iubirea ei a fost respinsă astăzi cu răutate, ca și iubirea lui Rainer, de altfel, ceea ce a provocat în sufletul gemenilor o fisură care cu greu se va mai putea lipi sau chitui. Durerea se umflă la capacitate maximă și dă pe dinafară, în momentul în care tramvaiul mirosind a oameni mediocri și nesuferiți îi primește din nou pe cei doi în trupul său care e asemenea pântecului matern, din care sugarul vrea întotdeauna să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
privirea spune cel mai mult. — Noriko, dacă-ți mai Întorci privirea de la mine și de la el, dacă nu ești În stare să ne privești, nu te mai dezleg niciodată, să știi! — Da, Noriko! Privește cât de tare ți s-a umflat clitorisul, e mai mare decât vârful degetelor mele. Uită-te și tu. Bărbatul se Îndepărtase de mine și o apucase pe Noriko de păr, forțând-o să se aplece mult Înainte, pentru a-și putea privi vulva. Nu, nu! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că pot rezista la orice tortură. În mintea mea se suprapuneau două imagini contradictorii: unghiile acelea smulse prin tortură și aceleași unghii atingându-mi ușor pielea. Aveam impresia că semiluna albă formată la marginea dintre unghii și piele respira adânc umflându-se, ca mai apoi să dispară Într-o clipă. Până și cutele de pe degete păreau să se opună oricărei forme de umilință și, În același timp, păreau copleșite de rușine. Privind Încontinuu degetele lui Reiko, am ajuns să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
la soarele-nțelept, Că sufletu-i fîntînă-n piept, Și roata albă mi-e stăpână, Ce zace-n sufletul-fîntînă. La soare, roata se mărește; La umbră, numai carnea crește Și somn e carnea, se dezumflă, Dar vânt și umbră iar o umflă... Frumos vorbi și subțirel Lapona dreaptă, Enigel, Dar timpul, vezi, nu adăsta, Iar soarele acuma sta Svîrlit în sus, ca un inel. - Plângi, preacuminte Enigel! Lui Crypto, regele-ciupearcă. Lumina iute cum să-i placă? El se desface ușurel De Enigel
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nici pânze; catargul, mult prea mic; Dar jos, pe lunga sfoară, cusute între ele, Uscau la vânt și soare tot felul de obiele, Pulpane de caftane ori tururi de nădragi; Și, prin cârpeli pestrițe și printre cute vagi, Un vânt umfla bulboane dănțuitoare încă. Ce ruginiri de ape trezite și ce brâncă Lăsară fierul rânced și lemnul buretos? În loc de aur, pieptul acelui trist Argos Ducea o lână verde, de alge năclăite, Pe când la pupă, trase - edec ca niște vite Cu țeastă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
trunchi bătrân de dafin înfipt la Maraton. CERCELUL LUI MISS Cățelei mele Cineva, închis în stupul dintre pruni, aruncă pietre... Dar cu-atîta vrăjmășie că nu poți să faci sport: Ele trec și gard și ziduri, până dincolo de șetre Unde ziua umflă-n vânturi mătăsoase foi de cort. Da, e rece primăvara și golașe frunzătura, Însă greii bobi ai toamnei nu mai vor să doarmă-nchiși, Stupul sfredelit de soare își deșartă-ncărcătura: Jir și aur cad, în ciur, la buzatul urdiniș
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Strofe > Timp > ÎMI PLACE TOAMNA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Îmi place toamna să mă plimb prin ploaie De zurbagiu cu fixurile mele Cum umflă vântul, pânzele rebele Și curg din streșini, apele șiroaie Să simt sub pași asfaltul cum se-nmoaie Cum cad din ceruri curcubeie grele Planeta de păcate să se spele Să intru ud la mine în odaie, Să văd cum fuge
ÎMI PLACE TOAMNA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364509_a_365838]
-
lespedea o treci Când numai dedesubt e Un vad de râuri seci Că valul se frământă Și trece nenorocul Cu bietul om la trântă Și se închide jocul De-ar fi doar să dureze Cic-ar fi spus bătrâna Când umflă-n metereze Furtunile, Fortuna Și lunga acoladă Lăsând loc la concluzii Pătrunde în livadă Un vânt de deziluzii Presară zorii roșii Aromele-n fâneață Și cântă iar cocoșii O nouă dimineață Mă simt o partitură Cu note în culori Din
MĂ SIMT O PARTITURĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364594_a_365923]
-
nu știu care ziar că ziarele de-asta scriu ca să băgăm la bilă, se urcă singur pe butuci. Adică este nocivă, nocivă cu litere mari. Din cauza asta eu nu fac abuz. Și uite ce bine mă conserv (Își bate bicepșii, pectoralii, își umflă pieptul teatral). Dinamită, nu alta! DOAMNA CUCU: Nu crezi că la atâta dinamită, mai e nevoie și de puțin fitil? Răsfoiește o carte, o pune la loc) Apropo de dinamită, dacă eu m-aș duce să lupt undeva pe front
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
pieptului...coșmarul încă persista pe retină cu imginile de groază ale revoltei naturii împotriva omului: revolta cerului albastru. Mama Ilonei venise la patul ei să-i aducă ceaiul și firul de floare de ''nu-mă -uita''...Avea ochii înroșiți și umflați de plâns, iar trăsătirile feței , blânde și fine erau schimonosite de grimase de durere, pe care încerca, în zadar ,să le ascundă... -Bună dimineața, draga mea! Cum ai dormit? -Sărut-mâna , mami! Am avut un coșmar de care nu vreau să
ARIPA ÎNGERILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361512_a_362841]
-
și în poliție și în primării și în consilii județene și în agențiile și alte structuri ale Guvernului, în orice instituție a statului român cu șpăguitori de toate calibrele. Și mulți sclavi. Păi, dacă erau urmăriți, de ce nu i-a umflat până acum? Dar, nimeni nu se întreabă ce căuta SRI-ul în școală? Ce fac inspectoratele școlare, miliția, procurorii? Au vrut să facă spectacol cu televiziuni și tiribombe la momentul potrivit. L-au făcut. Și? Unde-i frauda? Cine credeți
TABLETA DE WEEKEND (39): SECRETUL LUI POLICHINELLE LA COTROCENI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363918_a_365247]
-
dansul lor să fie un bun exemplu pentru ceilalți. Au privirile crunte și mișcările bățoase, brațele ... XIII. MÂNA, de Gheorghe Neagu, publicat în Ediția nr. 1960 din 13 mai 2016. Pe domnul Costache Agarici îl cuprinse teama. Mâna i se umflase brusc. Și cât de fericit fusese. Ani de zile nu știuse ce-i stima. Ani de zile tânjise după ea. Ani de zile se străduise să fie luat de cineva în seamă, dar nu reușise să stârnească nici interesul portarului
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
o tresărire de bucurie, a fost un spasm al trupului surprins; n-ar fi putut preciza. Simți doar o imensă bucurie. Atât de mare, încât după plecarea ... Citește mai mult Pe domnul Costache Agarici îl cuprinse teama. Mâna i se umflase brusc. Și cât de fericit fusese. Ani de zile nu știuse ce-i stima. Ani de zile tânjise după ea. Ani de zile se străduise să fie luat de cineva în seamă, dar nu reușise să stârnească nici interesul portarului
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
care luăm. Directorul: - Dar nu l-ai băut băi! Poetul: - Nu mi-am dat seama de asta! Vocea: - Oricum tot nu scapi! Ziaristul: - Ia o pastilă de cap Vocea: - Dar îți stă bine, bă cu rubașca. Ziaristul: - Hai? Mi se umflă tâmplele. Directorul: - Poate că-ți cresc coarne. (se deschide una). Vocea: - Vine Gheorghiță. Directorul: - Ce-ai adus acolo? Cisnădie? Horia: - Pentru mine să mănânc o bucată de pâine. Reporterul: - Pâine, ăăă, ăăă, ficat! Prozatorul: - Dă bă încoace, hai și tu
PARTIDA DE POKER (PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT) de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362832_a_364161]
-
se arătă de după jilț, cu gura moale: - Aici sunt, Măria Ta! - Încă mai ești aici? - Ce să fac, Măria Ta? - Cum ce să faci, neghiobule? Marș la luptă și ucide tâlharul! - Îl fac praf, Măria Ta, scrum îl fac! Se umflă, turbă și începu să arunce în jur jeturi de flăcări și raze ucigătoare. Pocnea, urla, sufla, trosnea, bubuia, într-o atmosferă apocaliptică, înfricoșătoare. În vremea asta, Mărțișor se plimba fălos pe lângă cuptoare, căpcăunii Cap Pătrat fugind speriați din calea lui
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
carte deschisă, lăsată cu fața în jos. Alături, un ceas de damă și o cană de cafea cu urme de ruj. Te așteptai să apară o nimfă care să slujească dreptății și recunoașterii de sine. Fereastra era deschisă iar vântul umfla perdeaua. Dan o închise, aruncând câteva priviri în curtea imobilului. Trecuse o jumătate de oră, se făcuse șapte seara dar nu se auzeau decât niște uși trântite de vânt și o voce de femeie care invita bolnavii în saloane, pentru
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
făcând zeii să pălească de invidie: Jupiter e galben, și Hera/cea minunată e argintie. / Izbesc cu stângă-n roată și ea se urnește. / E un dans, iubito, al sentimentelor, /zeițe-ale aerului, dintre noi doi, / Și eu, cu pânzele sufletului/umflate de dor, /te caut pretutindeni, și lucrurile vin/tot mai aproape, /și pieptul mi-l strâng și mă Dor. (SOrd, I, 110). Iubită e sărutată în talpă, de merge șchiopătând, temându-se „să Nu-i strivească sărutul “(cf. Poem - SOrd
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
Emil era și el în discuție cu Adina, o fată frumoasă, isteață, cu ceva stare materială, profe- soară de geografie. Se potriveau de minune: tineri, frumoși, deștepți, manierați... Pe Sofica iar n-o încăpea cămașa de mândria de care se umflase. Avea motivele ei. Augustin, un om domol și calculat, era mai ponderat. Au început să se pregătească de nuntă. În a treia duminică din octombrie, când curcanii erau dolofani, vinul se limpezise, varza pentru sarmale se făcuse, iar porcul și
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
e ca un plisc farfuridi răzbit în simbolism...el cântă numerele paisprezece, douăzeci și unu și șapte; iahturile, castelele, mătasurile, săpunul Floră, fabricile de parfum..., complăcându-se în obscurități... imaginile lui sunt fie banale, fie imbecile... o elucrubație de cititor naiv și umflat...e plin de cuvinte străine... verbalism insipid și de prost gust...mahalagiu epatat și rafinat de cinematograf... Acest pamflet îl supără pe scriitor și în anul 1914 n-a mai scris niciun vers. Gustul publicului n-a ținut seama de
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
umbră mare? Trebuie să îmi schimb planul, În cale-mi iese gâscanul Și îl știu de astă vară, Că e pus pe chelfăneala. Pas, pas, pas, trec prin livadă, Curcile le văd grămadă Și iar am de ce mă teme, Curcanu-i umflat în pene. Cât pe ce să fac iar țuști! Când în drum iese Labus Care, fără vorba multă, Lătrând, vesel mă salută. Cu-așa prieten gata, frica! Alergăm înspre bunica. Eu în urmă, el în frunte, Greutățile să-nfrunte. Să
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
oameni maturi care au parcurs anii vieții cu decență, având un caracter nobil! Buna cuviință este și un atribut al dragostei necondiționate („agape”). Ea nu se poartă niciodată necviincios, nu caută folosul numai al său, „nu se mânie, nu se umflă de mândrie”. Decența este un atribut care trebuie să îl avem deoarece este una dintre lucrurile pe care le are dragostea. Și fără prețuirea semenilor ce mai putem spune că suntem? Se spune că pe un stadion într-un un
DESPRE DECENŢĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361027_a_362356]
-
că ne dibuiau după acte. Ce să facem? Ce ne faaaceeem? Trebuia să fim bărbați! Ne luăm inima-n dinți, lăsăm fetele ascunse intr-un tufiș și ne întoarcem la satul de vacanță! Batem curajoși la ușa recepției! Cu ochii umflați de somn, ne deschide același recepționer șperțozaur care ne cazase cu câteva ore înainte, mai să ne ia la bătaie că îl deranjăm la ore atât de matinale. Îi spunem necăjiți ce s-a întâmplat cu căsuța, cum s-a
UNU MAI MUNCITORESC PE LITORALUL ROMÂNESC...! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361189_a_362518]