2,033 matches
-
de el cu trupul ei moale și cald. — Rose, iubito. Trebuie să ne Întoarcem. Hai să luăm avionul spre casă mâine. — Ești nebun? Sunt Încă amețită din cauza diferenței de fus orar, i-a răspuns Rose căscând și Întinzându-și picioarele umflate. Purta o cămașă de noapte din satin cu broderii pe care o cumpărase chiar În ziua aia de la Grand Bazaar și părea palidă și obosită, mai puțin din cauza diferenței de fus orar, cât a freneziei cumpărăturilor. — De ce ești așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
precizează: „Soții aceia sînt Înconjurați de copii care sînt veseli, plini de fantezie și sănătoși. Nu ne facem griji pentru oameni de soiul ăsta. Nevroza trece la mare distanță de căminul lor, iar negustorii de infidelități vor rămîne cu buzele umflate...“. Din păcate, nevroza s-a instalat În odaia mea, iar negustorii de infidelități nu vor putea spune că nu le-am fost un client bun. Unul dintre avantajele dusului la liturghie era că te puteai uita la picioarele fetelor cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care lămurește. Te ascult. Avuseseră un sezon strălucit datorită mie. Izbutisem să aduc niște prieteni de-ai tatei. Tema: „Scriitorul și răul“. Puțin Îmi păsa mie de ce avea să fie În anul viitor, deoarece aveam să-i las cu buzele umflate ca să mă duc la Paris. Ar fi trebuit să le vezi mutrele cînd le-am sugerat un ciclu de conferințe pe tema: „Există un erotism belgian?“. M-am uitat imediat la Tina. Cu pașaportul ei brazilian, pe ea n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Totul este sub control, Porifir Petrovici. Nu-i nevoie să te mai bagi și dumneata, strigă Saliatov în timp ce dădea din mâini ca și cum Porfiri era o muscă pe care încerca să o alunge. Cu fața roșie și cu venele de la tâmple umflate, acesta se mișca întruna, fără scop. Începea să asude și își descheie gulerul. ă Bineînțeles, bineînțeles... Dar știi, nu vreau să mă bag, eu vreau doar să îți ofer ajutorul meu. ă Iar eu îți sunt recunoscător. Totuși... Saliatov fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să avansezi posibilitatea otrăvirii. Mă întreb dacă este la fel și la acest cadavru? ă O să ne uităm, Porfiri Petrovici. Din fericire pentru dumneata, eu urmez metoda Virchow. Doctorul Pervoiedov trase bisturiul deasupra abdomenului. Pielea căzu datorită presiunii organelor interne umflate. Doctorul se retrase și îi făcu loc diener-ului care era acum concentrat asupra unei operații care implica sfori și foarfece în interiorul corpului. Doctorul Pervoiedov îl urmărea cu o expresie de aprobare concentrată. Metoda Virchow, după cum știți, presupune îndepărtarea organelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
minute. Treptat, Începu să-și dea seama că prietena ei avea dreptate. — Poate că ceea ce s-a Întâmplat În seara asta e spre bine. Poate că trebuia să se Întâmple, zise Desert Rose cu un licăr de speranță În ochii umflați. Imediat ce mă Întorc la New York, mă retrag din relația asta, nu mai lucrez cu el. Dacă mă place ca femeie, poate să mă caute și să mă invite undeva. Dacă nu, s-a sfârșit. Nu reuși să Închidă un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vizită din buzunarul de la blugi, o privi și Începu să se joace cu ea. Nu voia să renunțe la Matthew, dar el nu o sunase, dispăruse, iar efectul dezastruos al loialității oarbe stătea la aceeași masă cu ea, cu ochii umflați și inima zdrobită. 11:56. Oare n-ar fi fost mai bine să-l sune pe Ted și să scape de toate Întrebările astea? Pe la prânz, telefonul lui Desert Rose sună din nou. Se uită la număr și zise: — Kitty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
din nou Împreună! Desert Rose o privi cu o umbră de invidie În ochi. — Cred că pe mine cineva acolo sus mă urăște. Se duce naibii totul. Excursia asta s-a transformat Într-un coșmar. Văzând privirea Îngrijorată și fața umflată a prietenei sale, lui Kitty Îi păru imediat rău de explozia ei nerușinată de bucurie. — Îmi pare rău, zise și se aplecă peste masă, luând mâinile lui Desert Rose Într-ale sale. Dar nu sunt chiar atât de egoistă. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
s-o ia, și mașina lui Charlie. Ajunseseră În același timp. Se uită la Desert Rose, iar Desert Rose se uită la ea, Înțelegându-și opțiunile: putea să se urce În taxi și să-l lase pe Charlie cu buza umflată sau putea să ignore taxiul și să rămână cu Charlie. — Trebuie să vorbesc cu Charlie, zise Desert Rose cu o privire sumbră. Așteaptă-mă, te rog. Charlie ieși vesel din mașină, salutând pe toată lumea, ca o vedetă pe covorul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Deja mi-e dor de tine, iar gândul că vei fi cu altcineva În săptămânile următoare mă Întristează... mi-am uitat agenda În avion și nu am alte date de contact... asta e șansa ta să mă lași cu buza umflată...“ Închise laptopul și se uită la cutii. Se Întrebă dacă avea să o sune sau avea să-i ignore mesajul, cum prezisese Desert Rose. Câteva secunde mai târziu sună telefonul. — Bună, draga mea! Eu sunt, zise Matthew cu vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Ne ferim să nu ne murdărim cumva de singurătatea și de suferințele altora... O săptămână a bolit după aceea Hingherul. Abia se atingea de mâncare și nu mai discuta cu nimeni. Trecea pe coridoare grăbit, de obicei desculț, din pricina picioarelor umflate, privea în gol și, cum ieșea afară, se îndrepta spre bălării. Numai Filip a găsit prilejul să spună ceva răutăcios, cu toate că Hingherul n-avea nici o vină în moartea canarului: „Lasă să vadă și el cum e când rămâne cineva fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
încet, la o parte ca să văd ce se întâmplă. Domnul Andrei nu mințise. Într-un luminiș, chiar dincolo de sălciile care mă ascundeau, l-am zărit pe Hingherul. Ciulise urechile. Auzise, poate, crengile mărăcinilor troznind. Avea pantalonii suflecați, își arăta pulpele umflate și învinețite de varice, iar lângă el, cu botul ridicat în vânt, se afla un buldog uriaș, urât și furios; era de ajuns să-i vezi botul turtit și falca de jos, proeminentă, amenințătoare, ca să te treacă sudori reci. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
e să mărturisesc asta. N-aș avea chef decât să mă duc la bâlciul din apropiere, să cumpăr toate baloanele colorate puse acolo în vânzare și să le înțep pe toate. Să nu mai existe în întreg bâlciul nici un balon umflat. Pe urmă aș lua o pâlnie și aș striga să mă audă toți: „Iată filosofia mea. Nu există decât două adevăruri. Unul care seamănă cu baloanele umflate, altul care seamănă cu baloanele golite, fleșcăite, după ce-au fost înțepate. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
le înțep pe toate. Să nu mai existe în întreg bâlciul nici un balon umflat. Pe urmă aș lua o pâlnie și aș striga să mă audă toți: „Iată filosofia mea. Nu există decât două adevăruri. Unul care seamănă cu baloanele umflate, altul care seamănă cu baloanele golite, fleșcăite, după ce-au fost înțepate. Fiecare crede în ce dorește. Într-un adevăr umflat sau într-un adevăr desumflat. Cum vedeți, se găsește însă un ac pentru fiecare balon...” Dar nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aș striga să mă audă toți: „Iată filosofia mea. Nu există decât două adevăruri. Unul care seamănă cu baloanele umflate, altul care seamănă cu baloanele golite, fleșcăite, după ce-au fost înțepate. Fiecare crede în ce dorește. Într-un adevăr umflat sau într-un adevăr desumflat. Cum vedeți, se găsește însă un ac pentru fiecare balon...” Dar nu pot să mă duc. S-ar ține lumea după mine. Și chiar acestui gest simplu și vulgar i s-ar da o semnificație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Retrăiam noaptea când arseseră bălăriile și când mă culcasem prima oară cu ea. Alt val ștergea și această amintire. După care revedeam masa de piatră pe care era pus, sub cerul înstelat, trupul Laurei plin de alge și cu burta umflată, pentru ca totul să se prăbușească în gol... Abia în asemenea momente îți dai seama că nu poți înțelege moartea. Te izbești de ea ca de un zid vâscos. Cum adică? Ochii care au văzut nu vor mai vedea? Urechile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un nimic pentru cine joacă popice, și poate că-i fleac și să-i parcurgi În formație, cu armele pe umăr, cu privirea Înainte, inspirând aer curat de primăvară. Dar ia să Încerci numai să-i faci cântând, cu obrajii umflați, cu sudoarea curgând șiroaie, cu răsuflarea tăiată. Fanfara primăriei tot asta făcea de-o viață Întreagă, dar pentru țâncii de la oratoriu fusese o adevărată probă. Ținuseră piept ca niște eroi, don Tico bătea cu cheia lui În aer, clarinetele scheunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să năpîrlească de acest trup și să devină vorbă pură, doar un flux de cuvinte Învîrtejindu-se ca o tornadă dintr-o sticlă de djin. În acest caz ar putea să-i scape cu totul și Diavolul ar rămîne cu buzele umflate, strîngînd În mînă doar o piele boțită Înconjurată de o voce care vine de peste tot și de nicăieri. Ar putea să se Înșele, dar pentru orice eventualitate Își lasă privirea să plutească pe deasupra capetelor adunării și lansează În sală o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dus om străin acolo, nu mai ieși de acolo, te taie la secundă. Nu stă la discuții cu tine. La bal, așa sunt țăranii. În Broscăuți e la fel, jale, de intri. Așa e, ieși cu hainele rupte, cu capul umflat. De la băutură. Nu am luat bătaie niciodată. Am avut un văr de-al meu, centura neagră la karate, și era vecin cu mine, și cu ăla mă trânteam. Mă antrenam. Se vorbește despre faimă În pușcărie, tot cu pumnul am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ochii mici, ca două orificii, cu pleoapele lăsate ca perdelele unei case clandestine”. Acumularea de analogii grotești trimite cu gîndul la pamfletele argheziene: „Personalitatea dlui Grădișteanu ne evocă omul care mănîncă 12 kilograme de carne pe zi, salteaua de lînă umflată, uriașul din poarta circului, bordelul din colțul străzii, trombonul sergentului-major, zgomotul obscen al basului într-o orchestră de lăutari, poftiți la bilete domnilor, reprezentația începe acuma. Ionaș, fă o reverență publicului, Ionaș, ridică piciorul drept, Ionaș, ține un discurs, Ionaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
împărăție a României care să aibă drept fruntarii Nistrul și Tisa și dincolo de Bucovina, o țară visată de toți Românii. Și deodată vezi întreg visul minunat, pămînturile acestea dumnezeiesc de frumoase, supuse meschinului politicianism de la noi, intrigilor de budoare, vanităților umflate ale cîtorva parveniți” (Principiul naționalităților). Literatura propriu-zisă e reprezentată de poemul „Vacanță în provincie“; primul text publicat de către Samuel Rosenstock sub pseudonimul Tristan Tzara este „comentat” de un desen stilizat, prezentînd o femeie kitsch. Singura secvență în metrică tradițională a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ura de moarte. Când a aruncat un ochi în căsuța șubredă a lui Kobayashi, i-a văzut soția, epuizată de treburi, stând în ușa bucătăriei. Spăla niște lucruri care erau toate zdrențe. Lângă ea se juca un băiețel cu stomacul umflat. Ori de câte ori își amintea scena aceasta, Endō trebuia să-și oțelească inima pentru ca să nu se lase copleșit de milă. Supraveghea atent toate mișcările lui Kobayashi. A pândit o zi-două, în așteptarea ocaziei de care avea să se folosească. În după amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mă mai simt grasă și greoaie. Sentimentul delicios pe care am Început să-l am era unul de voluptate și feminitate. Pentru prima dată, am senzația că trupul meu face exact ceea ce a fost proiectat să facă. Îmi ador sînii umflați și pîntecele rotunjit și proeminent. Nu am haine largi În garderobă, atît de mîndră sînt de noua formă a corpului meu. Mă mîndresc cu ea, mai degrabă decît s-o țin ascunsă și mă simt sexy și strălucitoare În pulovere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
întorc, nu văd decât inși care, cum le vorbești despre moarte, devin palizi și își reneagă convingerile în chipul cel mai dezgustător." În clipa aceea, slujitorii au târât în încăpere un om în lanțuri, cu încheieturile mâinilor și cu gleznele umflate și pline de sânge . Împăratul s-a întors plictisit și aștepta. Apoi, a început să dea semne de iritare. "Umilește-te mai repede, sunt grăbit", porunci el. Dar celălalt tăcea. "Ești condamnat la moarte", strigă Nero. Omul din lanțuri rămase
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
însă locul i se cuvenea de drept. Rotari și Gaila erau acoperiți cu prețioase văluri funebre orientale, negre, cu franjuri argintii, deja sfâșiate în câteva locuri. Giganticul și puternicul rege părea deja stafidit și sfrijit. Frumoasa și nefericita regină era umflată și diformă precum un burduf gata să plesnească, complet acoperită de un mucegai cenușiu. Am zărit chiar și scramasax-ul pe care regele îl ținea în mâinile împreunate pe pântece, precum și aurul fibulei de pe mantie și al crucii cusute pe tunică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]