1,469 matches
-
ales de primele romane ale mele, putea să-și facă loc, să-și dea curs În toată impunitatea. Devenisem un fel de „vânat liber”, ein freies Wild, după expresia germană, cineva care putea fi oricând și de oricine lovit, atacat, umilit, calomniat, ridiculizat, izolat, injustițiat etc. Da, era aproape, era oarecum asemănător cu ce i se Întâmplase acelui tinerel de la Începuturile sistemului stalinist, când forurile aveau nevoie de „pilde negative”, nu numai În viața publică, dar și În școli, și când
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
trebui, cel puțin pentru un timp, să ne pierdem autenticitatea! Ți-o spune un copil de preot ardelean, al cărui tată a fost Închis de Unguri și a cărui Biserică a luptat vreo două secole, alături de țăranii și de intelectualii umiliți, pentru demnitate umană și națională. Nu ne este dat să fim totdeauna „autentici”; trebuie să așteptăm alte vremuri!...Ă Apropo de autenticitate... artistică, de data aceasta; Camil Petrescu, Înaintașul nostru În modernizarea romanului autohton, preluând modelul fascinant al lui André
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ni se interiorizează! „Ele” sau „ei”, cosmosul și universurile glaciale și aproape infinite ne devin viscere, iar Misterul, din depărtat, din neînțeles și inexistent, ne devine intim, ca o pulsiune gravă, aproape de neîndurat și din ființele cele mai umile și umilite ale cerurilor boltite deasupra conștiinței noastre devenim regi, zei, având obscura, persuasiva senzație - instinct, aproape! - a unei bruște Întronări! De parcă toată această imensitate globulară și sticloasă care ne Înconjoară În nopțile de august - sticloasă și globulară din cauza limitei senzorilor noștri
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dispariție, ultimele versuri sucombând în nimic, în semne de punctuație, în anihilare totală". Sub pseudonimul George Bacovia nu prea se ascundea cine știe cine în țara unor contemporani precum Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, Ion Pillat, barzii atotputernici apăsând pe umerii umilitului și obiditului dintr-un târg schizofrenic de provincie. Semnalele de alarmă răsunau în urechile secolului XX, dar nu avea cine să le audă, surzii interpretau alte partituri și auzeau altă muzică. Poetul "provinciei" intrase în quartetul de ași ai poeziei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
magazie militară, precum și batjocorirea școlilor prin înlocuirea abecedarelor și a învățătorilor, starea constantă de război, toate construiesc drama poetului, drama întregii Basarabiei, pe care, cu măiestrie, Gr. Vieru a conturat-o cu lacrimi în vers: " Întreaga ființă basarabeană, batjocorită și umilită timp de două veacuri de către stăpânele purtătoare de cnut, s-a aciuat răbdătoare în firea acestui bărbat și, deodată, s-a produs acea ieșire-din-ascundere pe care grecii de felul lui Platon o numeau alétheia. A ieșit din ascundere, prin Grigore
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
până la cele mai înalte funcții din Poliție și servicii informative. În opinia autorului, Legea Poliției din 1929 a fost „o ultimă și decisivă lovitură, dezmembrând instituția printr-o nouă structură și un nou sistem de selecționare și promovare a acestor umiliți și năpăstuiți slujitori credincioși ai țării”, deoarece, prin prevederile ei, funcționarii au fost „dezbrăcați de atribuțiuni deosebite, fără autoritate de la lege, fără suprafață și deci, firesc, și fără prestigiu”, mai ales în fața cetățenilor. Siguranța reprezenta garanția înlăturării oricărui pericol ce
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
și domenii de importanță inegală: Bonifaciu de Montferrat în Macedonia (regatul Thessalonicului), Othon de la Roche Atena și Theba, familia Villehardouin Peloponezul (Principatul de Ahaia) etc. Vestitul stat moștenitor al lui Constantin și al marilor dinastii de basilei se vede astfel umilit la condiția de imperiu colonial și regat feudal. Cît despre spiritul cruciadei acesta era mult pervertit de evenimentele din 1203-1204. Sfîrșitul Cruciadei și replierea occidentală în Levant În secolul al XIII-lea, în timp ce mongolii cuceresc Asia și fac să dea
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
pe 11 aprilie 1241, armata regelui Ungariei. În timp ce acesta din urmă aleargă după ajutor din partea Austriei, copleșindu-1 pe împărat cu cereri de ajutor, ca și pe papă și pe suveranii occidentali, mongolii ocupă țara. Orașele sînt incendiate, fortărețele distruse, populațiile umilite sau masacrate. La începutul lui 1242, Bela IV trebuie să se refugieze în Croația, urmărit de dușmanii săi de-a lungul litoralului dalmat. Doar moartea lui Ogodai Han și conflictele care urmează între șefii mongoli îl salvează in extremis pe
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
către revoltă și erezie, Papa se străduiește să canalizeze și să recupereze un număr de aspirații și inițiative, foarte puțin diferite, la început, de cele ale catharilor sau ale altor secte apărute atunci în Italia, precum Patarinii, Sărmanii Lombarzi sau "Umiliții" din Milano. Nașterea și avîntul rapid al franciscanismului se înscriu deci în politica de recucerire spirituală întreprinsă la începutul secolului al XlII-lea de Papalitatea romană. Destinați sărăciei, franciscanii începînd cu însuși fondatorul lor, din care legenda a făcut un
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
a scos în evidență acest defect, apărut odată cu vîrsta. Deși anii s-au așternut peste mine și acum parcă l-aș mușca de nas pe acel pilot nenorocit, neînfricat și frumos rău (lua-l-ar dracu!), de mă simțeam foarte umilit. Iar fata aceea era dată naibii și avea "un vino încoace" de inima încerca să-mi iasă din piept. Cînd vîrsta m-a pus la locul meu, adică mi-am văzut de lungul nasului, mi-am zis "Good bye" (p.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
intrat într-un conflict de interese cu șeful Administrației militare a Bucovinei, generalul Enzenberg. În luna mai 1782, boierul bucovinean îi trimetea contelui Hadik mai multe scrisori în care se plângea de faptul că Enzenberg l-ar fi persecutat și umilit, acuzându-l că nu ar fi lucrat nimic de la reîntoarcerea în Bucovina, dar de fapt nu vrea să-i dea de lucru la Cernăuți în cadrul Administrației, ci îl trimite la Rădăuți să se ocupe de treburile Consistoriului. Totodată, generalul îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
tunsă în monahism sub numele de Teodosia, făcând parte și din Consiliul de conducere al mănăstirii. În contextul politic nefericit al vremii, maica Teodosia este arestată de securitate la 30 martie 1955, anchetată și de 4-5 ori pe zi, bătută, umilită, ajungând într-o stare fizică ce o trimite la spital. În februarie 1956 este transferată la Spitalul penitenciar Văcărești și, datorită situației medicale grave, e eliberată în 9 august 1956 pe caz de boală, având totuși domiciliu forțat la Gurgești
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
pe care i-a pregătit pentru luptă, dând Țării Moldovei și prima dinastie, cea a Mușatinilor. Încercările repetate ale regilor maghiari de a ocupa Țara Moldovei au fost zadarnice, deoarece românii moldoveni i-au aruncat înapoi peste munți, bătuți și umiliți, ori de câte ori au încercat să cuprindă Moldova. Toți Voievozii Țării Moldovei, de la Bogdan Întemeietorul și până la cel din urmă mușatin, Ion Voievod cel Viteaz, au întărit Țara, au înconjurat-o cu un brâu de cetăți și bastioane de apărare, atât la
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
nu trebuiască. În acele vremuri de mare cumpănă pentru România, când Germania lui Hitler și Rusia Sovietică a lui Stalin au convenit să-și împartă Europa ca pe propria lor grădină, când poporul român, asemenea altor popoare, a fost îngenuncheat, umilit și nedreptățit, din mijlocul său s-a ridicat un cutezător, un îndrăzneț și viteaz, Ion Antonescu, omul care și-a legat numele de dezrobirea Basarabiei și a Bucovinei de Nord, care a îndrăznit să ridice sabia împotriva „fiarei roșii”care
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
din amintirea multora. Știam că în alte țări memoria și locurile natale ale oamenilor aleși sânt cinstite mai mult decât prin vorbe și atunci s-a constituit un comitet, al cărui președinte am fost, cu scopul de a face din umilitul sat un punct de atracție pentru cei ce prețuiau pe genialul poet. Astfel s-a alcătuit un program de lucru, care cuprindea: repararea casei, repararea bisericuței, amenajarea mormintelor, zidirea biserici demne de un punct de atracție, un local de școală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
La revoluție, a fost scos din redacție aproape cu picioare în fund, chiar de către cei pe care i-a promovat și susținut adică, exact cum i s-a întâmplat, la Craiova, bunului său prieten Marin Sorescu (și nu numai lor). Umilit și marginalizat, s-a stins pur și simplu, uimit de pâcla ce începea să acopere steaua poeziei într-o lume a pragmatismului sensibil doar la "ochiul dracului". A fost un suflet chinuit. Fata pe care a adoptat-o prin anii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
imensă corespondență. Pentru cine-l cunoaște oricât de sumar, prin câte-a trecut Omul acesta, modest, tăcut și solitar ce viață sinuoasă, vitregă și potrivnică a avut, câți ani de calvar a suferit, cum și cât a fost, uneori, de umilit și adus, câteodată, în situația disperată de a-și pune capăt zilelor rămâne pentru cei mai mulți o mare enigmă, o întrebare: prin ce modalitate miraculoasă, tainică, și-a păstrat un cuget limpede, echilibrat și cum a descoperit, cultivat și utilizat bucuria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
după ce-a ieșit din temnițele comuniste, nenorocul l-a urmărit ani în șir, ca propria-i umbră pe timp de soare. Între 1954-1958 a fost simplu lucrător, vopsitor la o fabrică de mobilă, la Fălticeni. Urmărit de securitate, mereu umilit, tratat și exploatat crâncen, ca un salahor, așa ca și alți foști pușcăriași. Și fiindcă în închisorile prin care-a fost purtat a învățat și perfecționat bine vreo șase limbi străine rusa, franceza, engleza, germana, italiana și spaniola între 1958-1971
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
lui martie’44... miercurea aceea..! PARTEA ÎNTÂI De-ar fi Moldova’n deal la cruce... “Ascultă-mă, prietene, înțelege gândul meu, Ia seama la adâncul înțeles al vorbelor mele; Sunt lăudate vorbele unui om de seamă iscusit în fapte rele; Umilit este omul smerit, care n-a săvârșit răutăți silnice; Dreptate are răufăcătorul a cărui nedreptate e mare” “Credințî, prietena mea, ia seama la durerea mea Ajută-mă! Privește suferința mea și înțelege-o, Eu sunt un înțelept care înalț o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
care n-a recunoscut-o niciodată. Poporul, prin plecarea regelui, nu știa ce-l așteaptă. Soarta întregii țări se răsfrângea pe chipu-i ales, slăbit de durere, suferință și griji. Îngrijorarea lungii pribegii care urma, părăsirea patriei lui dragi, Majestatea umilită a acestui nepot și strănepot de regi și împărați puternici ai celor mai mari imperii, amărăciunea cu care-l dăruiseră propriul popor, nerecunoștința țării pentru care era gata să-și jertfească viața... toate acestea se puteau citi ca într-o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nou un sac inform, lipsit de orice vitalitate. Venind din nou seara, am încercat, cu toată puterea pe care o mai aveam, să strâng între degete ugerele oilor, dar laptele nu ieșea. Am urlat numele Aiei și m-am simțit umilit. Animalele sufereau odată cu mine, scoțând, toate deodată, un behăit jalnic. Incapabil să fac treburile obișnuite, nu mai reușesc să mă țin pe picioare: sunt doar un stârv ce merită să fie lăsat pradă lupilor. N-are sens să car un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
refrenele că se trece la autogestiune, acesta din urmă conducea pe sub mână (dar cu mână de fier) toată viața teatrului - programare a spectacolelor, distribuții de actori, angajare de regizori, conținut al cursurilor etc. Hărțuirea era evidentă, eu m-am simțit umilită și plângeam des când mă întorceam seara la hotel. Dar m-am ținut tare, deși fără a sesiza cu adevărat ceea ce voiau să spună aceste agresiuni. Câțiva ani mai târziu, investirea mea sindicală m-a făcut din nou să măsor
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
introduși în Mesaj și nu pentru interpretarea care li s-a dat la Viena"139. În această situație, pentru a rezolva pe cale amiabilă incidentul neplăcut, premierul Brătianu a hotărât "să meargă în întâmpinarea pretențiilor Austro-Ungariei, fără însă a se lăsa umilit"140. Un fapt cert care determina guvernul de la Viena să nu cedeze și să mențină o atitudine intransigentă, categorică, rigidă, față de autoritățile de la București, a fost fără îndoială sprijinul de care acesta beneficia din partea Germaniei lui Wilhelm I și a
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
perspectiva comparatistă în care acesta se organizează. Criticul disociază între influențe (venite de la Baudelaire, Mallarmé, Maeterlinck, Rollinat, Eminescu ș.a.Ă și arghezianismul propriuzis: „...spiritul, la prima lectură a lui Arghezi, se simte zguduit de un puternic spectaculos și este asistentul umilit al unei orogenii primordiale. Ceea ce rămâne nou este forța hugoliană de expresie a lui Arghezi, pe care îl cumpănesc exclusiv ca geniu verbal.” 1 La capătul copleșitoarei exegeze criticul poate scrie cu o falsă resemnare, ce conține în fond o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Puțin Îmi pasă dacă ai vrut să-mi faci rău și n-ai putut. Nu Ți-a ajutat Dumnezeu, pentru că ești rău; și pentru că eu voi să-mi ajute totdeauna, am să fiu tot bună ca și acuma. CAȚAVENCU (umilit): Madam! ZOE: Nu tremura! Pe parola mea de onoare, ești scăpat... CAȚAVENCU: Sărut mâinile... devotamentul meu... ZOE: Cu o condiție: după alegere, o să fie o manifestație publică,... d-ta ai s-o conduci. CAȚAVENCU (repede și supus): O conduc... ZOE
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]