4,164 matches
-
zilei... Se bucură de-așa întâmplare pentru nevolnicii săi ochi. Făcuți asemenea celor de om, n-aveau rost adevărat decât dincoace, doar aci atingând cu puterea lor zgomotele, simțind fiece aripă de căldură ori de răceală dinspre sortiții tărâmului ăstuia... * Uns paznic de când se știa la rădăcina Copacului Lumii, de puțină vreme aici, de mai multă dincolo, încălcase deavalma opreliști, mereu setos de neînțeles și primejdie, strecurându-se înspre oameni, căutând lumea lor. Prevăzătoare, Muma îl trecuse de trei ori prin
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
uite-o, aia e! Hai să facem rost de osânză! Când respectivii au plecat, el și-a ascuns vioara și a pus în locul ei, vioara colegului. Bărbații ranchiunoși s-au întors în scurt timp cu osânza și, pe furiș, au uns corzile viorii la vedere și arcușul. După terminarea pauzei, cei doi, foarte veseli au strigat la Călin: -Ia cântă, mă, magraoane, un cântec de jale și dor! Vino-aici, la masa noastră! Călin a zâmbit, a luat vioara și le-
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
în toi. Câinele lătra cu înverșunare, iar arătarea se învârtea prin jurul casei, încercând să intre. Văzând că nu poate, se rugă de tot ce i-ar fi putut da drumul: - Deschide-mi, tu, oală, ușa! - Nu pot, că m-a uns stăpâna cu usturoi și m-a pus cu gura-n jos! răspundea oala. - Deschide-mi, lingură, ușa! - Nu, că m-a uns stăpâna mea cu usturoi și m-a pus cu gura-n jos! răspundea și lingura. Și tot așa
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
tot ce i-ar fi putut da drumul: - Deschide-mi, tu, oală, ușa! - Nu pot, că m-a uns stăpâna cu usturoi și m-a pus cu gura-n jos! răspundea oala. - Deschide-mi, lingură, ușa! - Nu, că m-a uns stăpâna mea cu usturoi și m-a pus cu gura-n jos! răspundea și lingura. Și tot așa, rând pe rând, a întrebat toate lucrurile, dar nimeni nu i-a deschis. Pe acoperiș, un ciob rămas de la o strachină spartă
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
Avusese timp să se spele cum n-o mai făcuse de multă vreme. Despletise cozile, scosese arginții și zăbovise pe-ndelete, spre a-și spăla capul în mai multe clătiri de ape și, cu migală, de grăsimea de urs cu care unsese părul. Chiar și uitase de când nu-și mai udase cu apă și săpun părul de pe cap! La casa lor din cartierul Păcurari aveau o baie cu cadă și duș. Apa o încălzeau la un cazan cu lemne. Din fântâna săpată
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621]
-
departe. Mai erau niște bălți cu păpuriș, mai aproape de șatră, dar apa de acolo puțea tare rău, așa că mai bine se lipseau de scăldat. Pe cap, nu-și aduce aminte de când nu s-a spălat, iar din când în când ungea părul cu untură de urs, să nu facă păduchi. Nici pielea n-o mânca și se simțea bine după ce se ungea. După multă așteptare, în broasca ușii se auzi din nou răsucindu-se cheia. Jandarmul gradat pătrunse înăuntru, având agățat
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621]
-
lipseau de scăldat. Pe cap, nu-și aduce aminte de când nu s-a spălat, iar din când în când ungea părul cu untură de urs, să nu facă păduchi. Nici pielea n-o mânca și se simțea bine după ce se ungea. După multă așteptare, în broasca ușii se auzi din nou răsucindu-se cheia. Jandarmul gradat pătrunse înăuntru, având agățat la brâu, pe centură, pistolul în toc și în mână o sacoșă bine burdușită. Se uită la fata care-l aștepta
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621]
-
cu bursă să studieze ceva, la întoarcere devenind directorul Centrului German de Studii din București (?!?) Scrie două cărți, groase cât lamele de ras, cum le plac bucureștenilor să spună despre cei pe care-i iubesc nespus de mult și fiind uns scriitor autorizat al Uniunii Scriitorilor de pe Calea Victoriei și face „programe de dreapta’’ celor de la GDS-22, Soros bacsi plătește ! Prin plecarea lui Roman Patapievici de la Institutul de Cercetări Fizice, lumea științifică pierde un al doilea Einstein, dar pasiunea lui de cercetător
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
considerare spatele lui Patapievici și nici gărzile sale de corp. Era să uit ceva la fel de important: poltronismul boierilor minții din capitală și al unor elite loco ce au deviza lor ’’Nihil sine...utilitas !’’ Exemplu: În mai 2015, Radu Boroianu este uns de către Senat director la ICR , instalare cu tam-tam, presă și invitați printre care și maestrul Breban. Noul director ICR îl propune președinte onorific al Institutului, călăuzit de ideea ca e nevoie de înțelepți în consiliul institutului și i se dă
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
lui Ardei, unde se încingeau jocurile, sau cu alte ocazii. Mereu povestea de unde îi provine puterea brațelor, tăria mușchilor. „Când eram mic, niciodată mama mea, pe care o iubesc ca pe ochii din cap, nu mă înfășa până nu-mi ungea încheieturile cu untură de urs, rugându-se la Dumnezeu: Dă-i, Doamne, lui Nicu al meu, puterea ursului! Mă spăla pe față cu lapte proaspăt muls, nefiert, adresându-se lui Dumnezeu: Dă-i, Doamne, lui Nicu, albul și dulceața laptelui
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
rău de altfel, ba din contra, reprezenta România într-un domeniu al sportului iar aici, în Domneștiul natal, ajuta oamenii, distra oamenii, iubea oamenii cu sufletul său nobil, spălat cu laptele proaspăt muls de către ființa cea mai dragă lui, mama, uns cu grăsime de urs, animalul cel mai puternic din Făgăraș, la poalele căruia ne-am găsit noi, domnișanii, adăpost sigur și pe vecie, aici, pe malurile vijeliosului Râu Negru, devenit al Doamnei (Clara sau Marghita). Și de câte ori, mai în glumă
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
pe vecie, aici, pe malurile vijeliosului Râu Negru, devenit al Doamnei (Clara sau Marghita). Și de câte ori, mai în glumă, mai în serios, nu a fost Nicu amenințat cu moartea, mai ales de către un neam mai agresiv, un fel de „clan”, uns probabil de mic cu uleiul mătrăgunei, neamul Mătrăgoiu, care și-ar fi dorit totdeauna întâietatea pe aceste meleaguri curate, limpezi, ca apa Doamnei. Mama Paraschiva, auzind deșteptătorul, sunetul nesuferit al ceasului, văzând că Nicu nu-i chip să se trezească
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
-său, cei din familia Corcheș. Prinse în mâna dreaptă o bucată de lemn, după aspect fag, o ciopli cu o toporișcă foarte bine ascuțită, sub forma unei țepușe, cam de vreo jumătate de metru, căută un borcan cu seu, o unse, după care îmi făcu semn să-l urmez. Am ocolit casa, acolo unde erau cotețele animalelor, și ne-am oprit în dreptul unuia, în care erau găzduiți porcii. A trecut cu palma peste muchia desprinsă a unui colț de zidărie al
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
nalță soarele De mână cu Dumnezeu, Vesel îmi coboară -n casă Aducând lumini din Empireu. Îl invit cu plăcere la masă Și-i dau bucate din desaga lui, În poală, merindea mea săracă Stropită -i cu lacrima cerului . Perdele sunt unse cu lumină Suflare lină, lucie , sfioasă, Coboară pe fruntea dimineții Și leagănă-armonii prin casă. Uimită stau, privesc cu nesaț, O rază jucăușa furată de vânt Ce- mi lunecă domol pe braț, În priviri , în suflet și -n gând. Se desface
SOARELE MEU de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372996_a_374325]
-
condacul praznical, precum și imnuri speciale de slăvire a nașterii Mântuitorului. Apoi preoții rostesc sfinte invocații de binecuvântare a celor cinci pâini, a grâului, vinului și untdelemnului, după care credincioșii vor mânca pâinea binecuvântată și înmuiată în vin, și vor fi unși cu untdelemn. Acest rit se numește „litia” sau „artoklasia”. El atestă încă o dată legătura indisolubilă dintre Nașterea și Jertfa și Învierea Domnului și împărtășirea cu Trupul Său Sfânt. Urmează slujba de Utrenie, când se cântă în întregime Canonul Nașterii Domnului
SĂRBĂTOAREA CRĂCIUNULUI SAU PRAZNICUL ÎMPĂRĂTESC AL NAŞTERII DOMNULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371102_a_372431]
-
în pământu’ Oile i-o fost suflându’ Cine L-o știutu’ Când el s-o născutu’ N-o știut de Tine nime’ Viflaime, Viflaime... Da păstorii auzitu’ Cătră Tine s-o urnitu’ Ia cei îngeri zburau susu’ Și cântau Acelui unsu’ Iar acum vă veseli vă-ți Pe la case duce-vi vă-ți Vestea spuneți-o pe drumu C-a ieșit Domnu cel bunu Omăt bun ,omăt crăitu’ Steaua magii urmăritu’ Neaua cerne de colinde Coronițe pe la grinde Referință Bibliografică: Domnu
DOMNU BUNU de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371165_a_372494]
-
Aripi frânte, zdrențuite, Cad din cer mult prea grăbite, Flori pe tristele morminte Nu mai pot să mai alinte, Nici durerea unei mame, Nici odorul care doarme, Tot ce-a fost și nu mai este Și va deveni... poveste! Mai unge toamna cu amor Bătrâne oase care dor. Mai cântă doar un lăutar Pe-o bancă, sub un lampadar. Aleargă lumea, aleargă... Nici nu știu de ce, nici unde; Tot în groapă o să meargă, Tot țărâna-i va pătrunde. Referință Bibliografică: Aleargă
ALEARGĂ LUMEA, ALEARGĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371259_a_372588]
-
a damelor, deduci reacția de atracție. E atât de clară și sinceră încât o întelegi ca și cum ți-ar vorbi un părinte sau frate/ sora, soția/ soțul sau fiica/ fiul. Nici nu se discută simțământul de străin sau dominator. Versurile te ung la suflet, dar te și trezesc. Metaforele ei sunt construite din real, sunt tratate serios și în asta constă secretul multitudinilor de mesaje care mustesc în poezia sa. Un copil o interpretează ca pe un basm, un matur ca pe
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
ființele necuvântătoare din preajma lui, în special câinii. Dacă prinde o muscă în casă, nu-l lasă inima s-o omoare, o dă afară, să trăiască și ea, fiindcă și ea este o făptură creată de Cel de Sus. M-a uns la suflet dragostea lui pentru frumos și pentru înalte valori morale. Aș mai adăuga și un alt aspect și anume acela că îi plac nu numai florile, ci și buruienile, de unde i se trage un anume aspect, este uneori “buruienos
OVIDIU CREANGĂ LA 90 DE ANI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344920_a_346249]
-
a ne sluji unii pe alții. Domnului a fost instituita în seara sărbătoririi Paștilor evreiești. Paștele era sărbătoarea ieșirii din robia Egiptului. Dumnezeu a dat porunca ca fiecare familie sa taie un miel fără cusur, iar cu sângele mielului să ungă ușorii ușii, astfel Israel avea sa fie ocrotit de judecata Lui Dumnezeu adusa asupra Egiptului (Exod 12). Masa Pascală trebuia să conțină un miel fără cusur de un an, azime și verdețuri amare. Pe fundalul acestei sărbători Domnul Iisus Hristos
PRIVIRE RETROSPECTIVĂ A TEOLOGIEI EUHARISTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345936_a_347265]
-
jumate cu veninul tău. E-un loc, în care, m-am întors și e ultima oară, Când mă aștepți lugubra, rece și întunecată, Doar ceva lumânări arse pe chipu-ți, mai lăsa o pată de culoare, Decat murdarul uleios și uns de chelnerii grăbiți, S-așeze carnea fripta și grasă, pe bucăți de lemn, Sau chiar direct pe masă... Acuma pot să văd paianjenii imenși, ținuți de tine și ascunși, Printre cutii cu lucruri fine, Ei sunt,niște monștrii-acum,măi liberi
AM DAT VIAŢĂ MORŢII.(MI-A FOST ATAT DE DOR.) de COSTI POP în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347749_a_349078]
-
Magia Învierii-n crez Să vă găsească teferi, Să fiți Lumină, vă urez, Pe cerul de Lceferi! Magia Învierii-n trup Vă fie-n veci magie Și fiecare să fiți Lup, Nu câine-n pribegie. Magia Învierii-n vis Vă ungă, vă-nsemnează Și iadul fi-vă paradis În viața ce urmează! Magia Învierii-n somn De lungă lașă moarte Vă fie voia de la Domn A noii voastre soarte! Magia Învierii-n Om A lui Iisus, e viul Și sacrul nostru semn
MAGIA ÎNVIERII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1206 din 20 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347848_a_349177]
-
au roit. Atunci trebuia să luăm repede niște apă și să stropim în sus, ca o ploaie, ca roiul să se așeze pe un pom. Apoi trebuia să luăm roinița, o cutie de scânduri cu o ramă de fagure înăuntru, unsă cu miere și polen, pe care trebuia s-o puneam pe o prăjină în dreptul roiului din copac. Albinele, ademenite de miros de miere, urmau să intre în roiniță împreună cu matca lor. Apoi trebuia pus capacul, roinița se punea la umbră
TATA ŞI ALBINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347870_a_349199]
-
apărut și regi ca Nelu Iordache I, Costel Cășuneanu I, Dorinel Umbrărescu I sau, pe la noi, Georgică Cornu I, monarhi luminați ai asfaltului și comisioanelor în lei și oiro. Mai anțărț, președintele nostru, când era primarul dâmbovițenilor și șmenurilor, mai unsese un rege - al gunoaielor și parcărilor, pe Silviu Prigoană I. De fapt, monarhia cu multe capete - un fel de hidră cu sânge albastru de la ștampile - a fost inventată de patriarhul de la „Cireșica”, preacuviosul Nicu Văcăroiu, ajuns prim-bufon la curtea
ROMÂNIA ESTE REGĂŢEANĂ de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/347370_a_348699]
-
parcărilor, pe Silviu Prigoană I. De fapt, monarhia cu multe capete - un fel de hidră cu sânge albastru de la ștampile - a fost inventată de patriarhul de la „Cireșica”, preacuviosul Nicu Văcăroiu, ajuns prim-bufon la curtea primului președinte post-revoluționar, care a uns o grămadă de regișori, numiți, pe vremea aceea, investitori strategici. Ăștia au creat dinastii roșii și domenii de ruine, și-au băgat delfinii la înaintare, așa că, acum, românii mai au un singur drept: să treacă pe verde, dar repede, că
ROMÂNIA ESTE REGĂŢEANĂ de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/347370_a_348699]