1,249 matches
-
și dezvăluirea vârstei în astfel de împrejurări e-o prejudecată căreia trebuie să ne supunem. De regulă, însoțită cu precizarea că sărbătorita "e mai tânără ca oricând!" Scriu aidoma, fiindcă exact așa-i.. O demonstrează atât prezența în mai toate ungherele presei culturale românești, dar și în revistele din Capitală, alături de faptul că nu lipsește de la nici o manifestare mai răsărită, de la Constanța, la Săpânța; cine o cunoaște personal s-a obișnuit de mult cu neastâmpărul juvenil, ubicuitatea-i proverbială și agitația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
secție și de-acolo pe la districtele ce se-nșirau la câteva zeci de kilometri unul de altul. Pleca dimineața și se-ntorcea după-amiaza, câteodată, dar de cele mai multe ori, abia seara. Încet, încet s-a familiarizat și a intrat în toate ungherele noii lui familii adoptive. Stăpâna de drept și de fapt a casei era cea căreia i se zicea și de vecini și de tot târgul "coana Zitta". Înaltă și blondă, cu o față rotundă și pistruiată, cu ochi albaștri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
putea să explic în alt fel euforia ce mă invadează brusc atunci când încep ploile de toamnă. Ceea ce simt e o stare interioară extraordinară. E ca și cum eul meu ar trece prin multiple rituri de purificare și ar găsi, în sfârșit, în ungherele lui cele mai profunde, acea dimensiune intimă în care să se răscumpere. Fugă Am părăsit Roma pentru că, în orașul acela putred, nu mai puteam continua să trăiesc. Îmi trecuse prin minte, insistent, până și ideea sinuciderii: poate numai din lașitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
urmă să se adune în Urbe, cu riscul de a deveni incurabile. Sau poate că și asta era doar o obsesie a mea. Cu toate astea, în acea zi, casa din Roma părea să se opună îndârjit plecării mele. Fiecare ungher și fiece lucru reprezentau tot atâtea clipe din viața mea trăită, de care mi-era extrem de greu să mă despart. Am început să mângâi cât mai duios tot ce era în jur cu privirile: aș fi vrut să iau orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
viața mea actuală ar fi izvorul tuturor izbânzilor. Chinul vine numai când vreau să-mi imaginez ceea ce va fi după. Nu trebuie să mă gândesc! Zidul interior Rămân închis în camera asta și urmez escaladarea interioară a zidului. Acolo, în ungherul acela, zăresc în permanență pe cineva care stă la pândă; simt că mă scrutează, ca să profite de momentul potrivit și să mă atace. Am călătorit îndelung ca să ajung până aici. Fiecare are propriul său zid și trebuie să-și ardă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
atunci când s-a apropiat de un lucru atât de gingaș și de delicat cum este mărturisirea „unui bine care ne depășește”. Nu prea știe ce să creadă, dar văd cum nedumerirea se risipește din prima clipă, ne îndreptăm către un ungher retras al Catedralei. Nu cred că sunt prima persoană cu care a procedat astfel, chiar se declară „gata de interviu” ; știe să folosească din plin sacralitatea locului și jocul discret de umbre și lumini din interior. Un interviu care se
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
că theurgia nu era doar o comunicare cu zeii ca reprezentanți ai ultimelor ceruri înaintea tronurilor și a lui Dumnezeu, dar de cercetare a modului în care aceștia acceptau lucrările lumii pământene, hotărârile acestora fiind lege pentru oameni în toate ungherele existenței noastre. Dacă vrem să privim atent aceste precepte, alunecăm spre înțelegerea credinței și rolul rogațiunilor practicate azi pe scară largă. Dar despre acestea în capitolele ce vor urma. Dacă Enoch mergea cu Dumnezeu 518 la fel precum Cuvântul a
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ou dogmatic, ci unul eminamente al libertății gândirii, poesia e partea de feed back a spiritului îmbăiat în suflet din aspirațiile trupului. În liber gând, biet Om, te crezi fără rival În lumea-n care viața-i oriunde, și-n unghere: Faci ce dorești cu tot ce-ți șade în putere, Dar universu-i lipsă din sfatu-ți seniorial. Te-nchin-acelui spirit ce zace-n animal, Nu-i floare ca naturii suflet să nu-i ofere, Misterul unei dragosti în fier zace din ere
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de suflet, ei vor râde și nu vor înțelege, fiindcă trebuie mai întâi să ai suflet, pentru o astfel de investiție. 9 februarie 2010 Ax mundi Motto: „Politica nu este o știință exactă” (Otto von Bismarck, Discurs, 1863) De prin ungherele întunecate ale politicii externe, a fost scos la lumină un obiect rupt, ruginit și prăfuit, de care lumea uitase,așa cum numai lumea știe să uite -, vechea axă București-LondraWashington, a fost sudat, lustruit și arătat uitucilor la oră de vârf, că
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
îți proiectează identitatea persoanei în Persoana Dumnezeirii. Ești întru Cel ce Este. Atunci în ființa ta se face liniște ca o apă fără nici o cută al cărei adânc oglindește doar lumina; o împăcare cu toți. Această stare o trăiam în ungherul dubei; din când în când mă trezea doar zornăitul lanțurilor, semnalul unei alte realități, ireale pentru mine. CAPITOLUL II Aiud „Aiudule, Aiudule, temniță cruntă, Fă-te, zăludule, piatră măruntă”. (Radu Gyr) Se însera când am coborât în gara Aiud. Terasamentul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
facultate, și să aduc de acolo medicamente: DDT, praf și lichid, aparatură medicală și alimente concentrate. Toate acestea vor sosi cu un vagon special pe adresa penitenciarului. Documentele de expediție vă obligați să le distrugeți. Cu oamenii mei, deparazitați toate ungherele închisorii. Îmi ceri prea mult. Atunci, veți muri. Eu nu vă voi îngriji. Sunt deținut și n-am această obligație. Încredințați-vă medicilor dumneavoastră, în care aveți încredere! Nu era șantaj, ci o adevărată jertfă. Pe Mareș viața celorlalți nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de-a binelea, obosiți de marșul forțat peste atâtea culmi, dar cu inimile pline de bucurie pentru cele ce aflasem. Purta de grijă Dumnezeu pentru sufletul și pământul neamului nostru românesc. Atunci când satana dezlănțuia urgia întunericului lui, Dumnezeu aprindea în ungherele minților opaițe care să ardă până neamul se va umple de lumină. Peste trei zile s-au întors și Valeriu, Ion și Marin de la Sâmbăta. Erau plini de bucurie pentru cuvântul sfânt cu care se împărtășiseră din gura părintelui Arsenie
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lucru. Cousinage, dangereux voisinage, zicală care, în cazul nostru a avut o semnificație specială. Observ că am folosit timpul trecut; și, într-adevăr, dacă stau să mă gândesc, îmi dau seama în ce mare măsură toate acestea aparțin trecutului: doar ungherele cele mai ferite din minte păstrează o vagă noțiune a timpului. Pe parcursul anilor care se scurgeau, întâmpinam dificultăți din ce în ce mai puțin substanțiale în a rezista imaginii unui James în chip de figură amenințătoare. Într-o zi, un prieten (Wilfred), care l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
împărțiră câte o basma și se înțeleseră zicând.” (P. Ispirescu, p. 163) • diateza dinamică: „Iar când te văd zâmbind copilărește,/ Se stinge-atunci o viață de durere.” (Ibidem, p. 120); • diateza impersonală: Se merge din ce în ce mai anevoie. • diateza pasivă: „În odaie prin unghere/S-a țesut păinjeniș.” (M. Eminescu, I, p. 105) PRONUMELE POSESIVTC "PRONUMELE POSESIV" Sub aspect semantic, pronumele posesiv înlocuiește substantive caracterizate printr-un raport de posesiune (apartenență, dependență) implicând doi termeni, posesorul și obiectul posedat, considerat din perspectiva protagoniștilor actului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbale de complementul indirect, prin planul semantic al termenului (grupului de termeni) prin care se realizează, introduce trei coordonate principale: • a obiectului pasiv al acțiunii verbale: „Și-n dimineața aceea fără somn Cum colindam cu pași de plumb într-un ungher ascuns am dat de-un leagăn.” (L. Blaga, 52) • a obiectului-rezultat al acțiunii verbului: „Dacă nu pleca, n-aș fi ajuns, poate, să transform gara în confesional.” (O. Paler, Viața, 46) • a destinatarului („beneficiarului”) acțiunii verbale: „Ziua vine ca o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se retragă pentru că, e adevărat, toate ideile, toate formele se încrucișează plutind într-un abur luminos. Când deschizi cartea Faust vei ezita căci cartea poartă un mister care te curpinde și te face să-ți reverși lumina sufletului asupra tutror ungherelor întunecate.”( Henri Blaze) Capitolul 2: Legenda Faust la origine Orice poveste începe cu „A fost odată ca niciodată...”: povești cu zâne, cu prinți ce salvează prințese. Așa începe și povestea noastră, numai că nu va fi auzită din gura unui
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
În ce cameră, în ce stradă? ... Desigur, într-un colț mai dosnic, căci pe străzile principale vă temeați să nu vă văd. Și eu, care bănuiam totul, nu îndrăzneam să merg decât pe străzile principale, ca să nu vă întâlnesc... Un ungher din București devenea pentru un timp oribil, și apoi, pentru cine știe ce motiv pueril, mă obseda alt ungher. Sau invers, excludeam fiecare stradă în parte, și totuși știam că undeva trebuie să se întâmple întâlnirea voastră. Îți închipui ce tremur m-
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
temeați să nu vă văd. Și eu, care bănuiam totul, nu îndrăzneam să merg decât pe străzile principale, ca să nu vă întâlnesc... Un ungher din București devenea pentru un timp oribil, și apoi, pentru cine știe ce motiv pueril, mă obseda alt ungher. Sau invers, excludeam fiecare stradă în parte, și totuși știam că undeva trebuie să se întâmple întâlnirea voastră. Îți închipui ce tremur m-a cuprins când, pe neașteptate, cineva examina o hartă a orașului.” Naratorul se află prins nu doar
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
informatic interactiv de informare, intrările și ieșirile magazinelor, ferestrele și pereții, ascensoarele și scările rulante, scările tradiționale și rampele pentru cărucioare, rândurile care se formează la case și la toalete, fiecare centimetru din fiecare aripă a clădirii - pe scurt, fiecare ungher sau crăpătură, de la ultimul loc de parcare până în spatele magazinului - acesta ar fi începutul științei shopping-ului. Și dacă antropologia ar fi studiat toate acestea, adică nu numai magazinul propriu-zis, ci ceea ce fac oamenii în magazine, unde merg și unde
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
angajat de-al nostru trece repede prin fiecare raion de magazin și numără câți cumpărători sunt în fiecare. Dacă fluxul de clienți dintr-un magazin este bun și nu sunt obstacole sau puncte nevralgice, atunci oamenii găsesc drumul spre fiecare ungher. Dacă fluxul de clienți nu este suficient de bun dacă este vreo problemă cu conceperea magazinului și așezarea mărfurilor, vom găsi colțuri de magazin fără cumpărători. Un magazin conceput inteligent este proiectat în funcție de modul cum ne deplasăm noi și de
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
de casă, unde sunt expuse de obicei suvenirurile. Studiile noastre arată că femeile ocolesc de obicei aglomerația și se îndreaptă direct spre rafturile în fața cărora pot sta nestingherite, departe de culoarele circulate. Designul de interior al acestor magazine prezintă mici unghere sau nișe - locuri perfecte pentru a examina produsele în liniște. Așa preferă femeile să facă cumpărături: să cuprindă în câmpul vizual circulația de pe culoar, dar să fie la adăpost în spații izolate. Nervozitatea femeilor când sunt lovite din greșeală de la
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
de pe urmă țigară. Stam singur lîngă măsuța albă de tei. în casă o liniște răsunătoare, iar lumina slabă și verzuie a lampei umplea parcă singurătatea acelei seri tîrzii, de un farmec nedeslușit și trist. - Priveam mîhnit la umbra ușoară din unghere, ca și cum așteptam să zăresc ceva - și mă simțeam singur, mai singur decît oricînd, iar gîndul acesta îmi neliniștea sufletul. -Ce bine ar fi să-mi bată cineva în ușă acum, - îmi ziceam, - și fără să vreau, îmi ridicasem capul de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai confortabil pentru o sensibilitate nervoasă. Ultima patrie este o închisoare În cele din urmă (și aici devine viziunea poetei cu adevărat interesantă), cartea nu mai este văzută ca un avanpost al unei armate puternice, ci mai mult ca un ungher, o ascunzătoare, un ultim refugiu. „Ultima patrie“ a cuvintelor este una mică și incomodă, „recifuri neprimitoare“ în care un nou Robinson trebuie să-și croiască grădina și să-și civilizeze sclavii. În cele mai reușite poeme ale cărții, Mariana Codruț
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
ADN-ul ne-a mânjit, cum s-ar zice, din cap până-n picioare. În englezește, ADN se scrie oleacă pe dos: DNA. Ați văzut, probabil, cum tot felul de specialiști criminaliști din filmele polițiste îi hăituiesc pe criminali prin toate ungherele celulelor lăsate la locul faptei. Pe care, și pentru că vorbim de filme, îi cam prind de fiecare dată. În românește, DNA înseamnă altceva. Mai precis, DNA înseamnă, de fapt, ORICE altceva decât ceea ce ar trebui să semnifice. Specialiști criminaliști extrem de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
adică orice nu era tipărit sub comuniști. S.A.: Și romane polițiste? Submarinul Dox? Conan Doyle, „Colecția celor 15 lei”? Chiar orice? M.I.: Da, chiar orice, până și despre „pericolul galben” am aflat tot așa, din cărți care supraviețuiau prin felurite unghere, la adăpost de comuniști. Le găseam fascinante. Singura mea problemă era că am epuizat foarte repede, citind zi și noapte, tot ce se afla în Tg. Neamț. Adică nu prea mult. Oricum, nu destul pentru mine. S.A.: Și așa, încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]