2,900 matches
-
a născut din lipsa de ecumenicitate în lumea protestantă. Ecumenismul actual este un efort care vizează unitatea dogmatică și organică a structurilor Bisericilor particulare, este o cercetare comună a misiuni acestora în lume și pentru lume. Ecumenismul nu exprimă nici universalitatea credinței, pentru că nu toate Bisericile de pe pământ participă la lucrarea de refacere a unității primare a Bisericii și nici ortodoxia ei, pentru că protestantismul s-a îndepărtat uneori prea mult de izvoarele curate ale învățăturii Bisericii. Se impune, așadar, precizarea că
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
personalități spirituale din epoca daco-romană dar și din întreaga evoluție a literaturii europene și universale. Sfântul Cassian n-a scris despre el și din opera sa nu se cunoaște precis anul nașterii ori al morții, dar nici țara de origine. Universalitatea limbii latine nu ne ajută prea mult în precizarea locului de naștere, având în vedere faptul că a trăit și în Apus. Limba greacă ar fi fost din acest punct de vedere de mai mult ajutor. În opera sa, el
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
fost dereglată de căderea în păcat. Conflictul acesta a devenit fundamentul pentru efortul uman spre desăvârșire și pentru înțelegerea relației dintre har și libertatea de voință. Cassian enumeră toate urmările păcatului originar: păcătoșenia universală, dezarmonia firii umane, inevitabilitatea păcatului și universalitatea morții. Sfântul Cassian afirmă universalitatea păcatului originar, ajungând la concluzia că fiecare urmaș al lui Adam se află în robia lui Satan; chipul lui Dumnezeu în om a fost alterat și de aceea are nevoie de răscumpărarea lui Hristos, prin
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
păcat. Conflictul acesta a devenit fundamentul pentru efortul uman spre desăvârșire și pentru înțelegerea relației dintre har și libertatea de voință. Cassian enumeră toate urmările păcatului originar: păcătoșenia universală, dezarmonia firii umane, inevitabilitatea păcatului și universalitatea morții. Sfântul Cassian afirmă universalitatea păcatului originar, ajungând la concluzia că fiecare urmaș al lui Adam se află în robia lui Satan; chipul lui Dumnezeu în om a fost alterat și de aceea are nevoie de răscumpărarea lui Hristos, prin harul Său, pentru a putea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
le-a inițiat, numele ilustrului învățat străromân a rămas nemuritor. Veacurile îl urmează în această intuiție și credință a sa în Adevărul veșnic, în posibilitățile unității și ale dragostei umane. Prin toate aceste strădanii, Dionisie Exiguul își dovedește cu prisosință universalitatea personalității sale. Din cele prezentate mai sus desprindem următoarele considerații finale: Forma epistolară modestă în care se prezintă opera unuia dintre marii noștri compatrioți - Dionisie Exiguul sau Smeritul - reușește totuși să comunice contribuția sa la rezolvarea marilor probleme ale lumii
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
din toate timpurile, care îl apreciază drept un învățat și evlavios teolog constituie argumente solide pentru așezarea lui Dionisie Smeritul sau Exiguul în rândul Sfinților români și nu numai. Canonizarea de către Biserica Ortodoxă Română ar reprezenta o recunoaștere oficială a universalității personalității sale ilustre, a contribuției lui incontestabile ca teolog, filosof, estetician, dialectician, jurist, calendarolog, traducător din limba greacă în limba latină, dar mai ales ca misionar desăvârșit.
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
exprimăm opinia că nu s-a spus totul despre clasicism, că mai există încă multiple fațete necercetate ale acestui curent care și-a atins scopul esențial cel de a transgresa timpul și spațiul nașterii sale printr-o proiectare definitivă în universalitate și eternitate. I. Clasicismul francez repere generale I.1. Câteva delimitări terminologice În măsura în care realitățile literare, ca oricare altele, de altfel, se concretizează la nivelul limbajului prin intermediul unor termeni anume care dau viață și particularizează, este necesar să deschidem această lucrare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
către perfecțiune. Clasicismul francez a fost un curent care, prin toate mecanismele sale, și-a propus cel mai îndrăzneț scop, dar și cel mai ispititor, desigur, acela de a transcende prin operele sale timpul și spațiul, de a atinge astfel universalitatea și atemporalitatea. Nu gloria trecătoare, de moment, ci gloria eternă clasicii au pus un pariu destul de riscant cu timpul, pe care însă, se pare că l-au câștigat. O atestă valoarea creațiilor, precum și soliditatea principiilor care au generat atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
unei evoluții treptate, implicând ideea deplinătății. Este ceea ce sugerează și T.S. Eliot în cuvântarea sa Ce este un clasic? identificând drept condiții ale clasicității maturitatea de gândire, a moravurilor, a limbii, alături de desăvârșirea unui stil comun și a caracterului de universalitate.113 Criticul făcea în acest sens diferențierea între clasicul relativ, raportat doar la un context național și clasicul absolut, care presupune o consacrare la nivel universal. În termenii acestei dihotomii, se poate afirma, astfel, că fenomenul clasic francez stă sub
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
disprețuite în totalitate."131 Este câștigul pe care l-a adus insurgența Modernilor de la sfârșitul secolului al XVII-lea. În acest sens, se nuanțează și maniera de realizare a imitației anticilor de la care trebuie preluate doar mijloacele artistice, elementele de universalitate care vor fi aplicate la subiecte noi, ce țin de ritmurile prezentului: "trebuie să pictăm în aceleași culori autentice folosite de antici, dar nu trebuie să pictăm aceleași lucruri."132 Atitudinea mai relaxată asupra Antichității îl aruncă însă pe Voltaire
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
secolului al XVII-lea, suntem înclinați să spunem că secolul al XVIII-lea și-a desăvârșit grădina doar restrângând aria cultivată. Simțim că, dacă clasicitatea este cu adevărat un ideal valoros, ea trebuie să poată dovedi o amploare și o universalitate la care secolul al XVIII-lea nu poate aspira." Incapacitatea atingerii unui caracter universal, lipsa unei maturități depline precum și inabilitatea de a crea un stil comun sunt argumente care fac din literatura engleză a acelei epoci "o literatură clasică minoră
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de ierarhie și autoritate. Din păcate însă, membrii Acțiunii franceze au mers mult prea departe, alunecând pe panta unui naționalism extrem, care a făcut, de altfel, imposibilă recrearea clasicismului secolului al XVII-lea, care a vizat prin toate direcțiile sale universalitatea, transcenderea unor date spațio-temporale concrete. Pe de altă parte însă, în afara sferei literare, consecințele au fost mult mai grave prin adoptarea unei atitudini xenofobe agresive sau prin instigarea la o lovitură de stat care să ducă la reinstaurarea monarhiei. De
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Eliot consideră că în literatura engleză nu a existat o perioadă pe deplin clasică. Epoca lui Pope nu poate fi pusă sub semnul unui clasicism deplin deoarece are un caracter oarecum provincial, în sensul absenței unor trăsături precum amploarea sau universalitatea. În viziunea lui Eliot, noțiunea de clasic presupune întrunirea unor aspecte precum o maturitate de gândire, maturitate a moravurilor, maturitatea limbii și desăvârșirea stilului comun. Toate acestea sunt corelate cu o conștiință a istoriei, dar nu doar a istoriei propriului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
indiferenței proprii, veridicitatea acestora asigurând trăinicia creației. Aceste aspecte sunt, de fapt, în mod conștient sau nu, prelucrări ale teoriilor lui Aristotel privind verosimilul. Arta trebuie să reflecte realitatea într-o manieră credibilă, într-o manieră care să-i asigure universalitatea și rezistența în timp. Calitatea unei scrieri mai este asigurată, în viziunea lui Pound, și de subsumarea acesteia unei anumite disciplinări a procesului creativ: "...o scriere bună este o scriere care se află sub un control perfect, scriitorul exprimând exact
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
trasează astfel, de la început, cele două atribute care constituie argumentele principale în impunerea acestei dimensiuni estetice pe care Călinescu o ridică, de fapt, la nivelul unei dimensiuni ontologice. "A crea durabil și esențial" înseamnă a rămâne în timp, a atinge universalitatea, a trece dincolo de limitările pe care le impune un anumit moment și spațiu istoric. Este o premisă extrem de ispititoare pe care Călinescu o propune în deschiderea argumentării sale, însoțind-o de o altă afirmație la fel de puternică, dar poate oarecum exagerată
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sforțări inutile de a da semnificație evenimentului, el exemplifică (subl. aut.) doar universalul, când acesta apare întâmplător, aproape formulat într-un eveniment." Disocierea subtilă pe care o face Călinescu se subsumează aceleiași atitudini admirative față de modelul clasic francez. Aspirația către universalitate este considerată aici, în mod implicit, cea mai importantă trăsătură a unui roman. Raportul dintre particular și general trebuie manipulat în așa fel încât primul să servească drept concretizare a celui din urmă. Cu alte cuvinte, nu interesează particularul, universul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și general trebuie manipulat în așa fel încât primul să servească drept concretizare a celui din urmă. Cu alte cuvinte, nu interesează particularul, universul în mic, decât în măsura în care reflectă generalul universul în mare. Mai mult chiar, în viziunea lui Călinescu, universalitatea devine una din condițiile unei cunoașteri adevărate, prin "aceea că imaginile concrete vorbesc direct minții, fiind și plastice și inteligibile." Se dă ca exemplu personajul Julien Sorel, din romanul Roșu și negru de Stendhal, care deși este o apariție concretă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
așa a învățat; apostolii au propovăduit, părinții au păstrat, mucenicii au întărit”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omilia a XXIV-a, VI, în PSB, vol. 17, p. 595) 99 Biserica este sobornicească, adică desăvârșită, caracterizată prin deplinătate și universalitate (καθολικη înseamnă în grecește deplinătate și universalitate); ea păstrează întreagă învățătura Mântuitorului Hristos, a Sfinților Apostoli și a Sfinților Părinți de la cele șapte Sinoade (Soboare) Ecumenice - n.n. 100 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: În vremea sfântului Atanasie se știa care e tradiția
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
au păstrat, mucenicii au întărit”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omilia a XXIV-a, VI, în PSB, vol. 17, p. 595) 99 Biserica este sobornicească, adică desăvârșită, caracterizată prin deplinătate și universalitate (καθολικη înseamnă în grecește deplinătate și universalitate); ea păstrează întreagă învățătura Mântuitorului Hristos, a Sfinților Apostoli și a Sfinților Părinți de la cele șapte Sinoade (Soboare) Ecumenice - n.n. 100 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: În vremea sfântului Atanasie se știa care e tradiția ce vine de la Domnul prin apostoli și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și, de aceea, își realizează vocația universală numai în sisteme diferențiate fonologic, morfologic, sintactic și stilistic, sisteme care reprezintă limbile. Acesta este motivul pentru care limbajul nu există de fapt decît în limbi, deși acestea nu au această trăsătură a universalității decît pentru vorbitorii proprii. Tot prin limbaj se denumește însă și un "mod specific de exprimare", deci un fragment al limbii specializat pentru comunicarea într-un domeniu de activitate (limbajul filozofiei, limbajul matematicii etc.), între membrii unei colectivități constituite pe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
forma limbii, dar fiecare dintre limbi este pentru vorbitorii ei limbajul însuși, modul în care o comunitate interpretează lumea (prin modul în care distinge entitățile, le clasifică, le relaționează și le comunică), atribu-indu-i acestei interpretări valoare de unicitate și de universalitate în același timp și oferind-o ca lume universală celor-lalte comunități. Acest fenomen se produce deoarece limbajul considerat ca fiind o facultate, o aptitudine universală, generală tuturor oamenilor, ar trebui, în principiu, să se concretizeze într-o limbă la fel de universală
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
vorbitorul, nu este un subiect absolut, un creator absolut, ca artistul, fiindcă are dimensiunea alterității și, ca atare, este un subiect între subiecte 136. În artă se produce o captare a universalului printr-o operă individuală care se propune ca universalitate, căci arta nu se face pentru a comunica și, ca atare, nu se realizează sub dominanța alterității. Aceasta se relevă însă în mod deosebit în cazul folosirii obișnuite a limbii, atunci cînd conștiința individuală se manifestă în cadrele stabilite de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sau poate face transferuri din alte limbi în limba sa ori din limba sa în alte limbi. Din acest motiv, Paul R i c o e u r poate afirma cu îndreptățire că "traducerea ... constituie singura modalitate de manifestare a universalității limbajului în dispersarea limbilor"321. Faptul că fiecare limbă se prezintă ca limbă universală, ca fiind limbajul însuși pentru vorbitorii ei și că este suficientă pentru comunicarea în cadrul unei comunități nu exclude posibilitatea limbii de a-și îmbogăți mijloacele prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Ca atare, deși limbile sînt sisteme paralele, aceasta nu induce lipsa unor zone de tangență sau imposibilitatea unor transferuri de la una la alta. Din altă perspectivă, dacă fiecare limbă se prezintă ca universală, actualizarea ei nu se caracterizează prin aceeași universalitate, deoarece se realizează ca vorbire, ca folosire individualizată, încît de fiecare dată se prezintă altfel, atît prin elementele antrenate, cît și prin modul lor de combinare. De aceea, cînd se traduce, nu se traduce o limbă 322, ci un text
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
realitatea sau o parte a ei. Pe de altă parte, sentimentul poetic, deși trăit individual, este potențat de o idee general umană și este perceput ca o idee în legătură cu această trăire. Această idealitate a sentimentului imprimă reprezentării textului poetic sigiliul universalității și, prin urmare, trecerea dincolo de sfera ocazionalului și a individualului, astfel că se reprezintă împrejurări și tendințe generale, redate în exprimare indivi-duală330. De aici se poate conchide că "rostul omului în lume", vizat rațional prin filozofie, devine ideație potența-toare și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]