1,675 matches
-
delincvența, spectralul, demonicul, vrăjitoria. Cam multe pentru un simplu antonim al frumosului... La polul opus, se consideră frumos tot ceea ce este grațios, plăcut, atrăgător, delicat, delicios, armonios, fermecător, încîntător, splendid, fascinant, fabulos, magic, mirabil, valoros, spectaculos, sublim, superb ș. a. Dar urîtul se poate insinua și în spații atribuite în mod tra-dițional frumosului, cum ar fi lumea basmului, a fantasticului, a magiei. Aici apar multe lucruri respingătoare, cutremurătoare, odioase, de coșmar, revoltătoare, fetide, oribile, abominabile, odioase, grotești. Apar personaje scîrbavnice, monstruoase, scîrboase
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
adjectivului "urît" implică o reacție de dezgust, repulsie, oroare și teamă. Aici lucrurile stau și nu stau diferit de la o cultură la alta (de exemplu, la une-le popoare prin rîgîit se mulțumește pentru ma-să), putînd vorbi, cred, despre un "urît obiectiv, universal". La fel cum frumosul provoacă "plăcere în absența interesului" (Kant), și urîtul pro-voacă neplăcere într-un mod, aș spune, necondiționat. Umberto Eco face distincție între manifestările "urîtului în sine" și manifestările "urî-tului ca formă", înțeles ca "un dezechilibru
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și nu stau diferit de la o cultură la alta (de exemplu, la une-le popoare prin rîgîit se mulțumește pentru ma-să), putînd vorbi, cred, despre un "urît obiectiv, universal". La fel cum frumosul provoacă "plăcere în absența interesului" (Kant), și urîtul pro-voacă neplăcere într-un mod, aș spune, necondiționat. Umberto Eco face distincție între manifestările "urîtului în sine" și manifestările "urî-tului ca formă", înțeles ca "un dezechilibru apărut în raportul organic dintre părți și întreg" (p.19), cele două tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
rîgîit se mulțumește pentru ma-să), putînd vorbi, cred, despre un "urît obiectiv, universal". La fel cum frumosul provoacă "plăcere în absența interesului" (Kant), și urîtul pro-voacă neplăcere într-un mod, aș spune, necondiționat. Umberto Eco face distincție între manifestările "urîtului în sine" și manifestările "urî-tului ca formă", înțeles ca "un dezechilibru apărut în raportul organic dintre părți și întreg" (p.19), cele două tipuri de manifestări provocînd emoții diferite. Urîtul artistic este considerat un urît al formei, reprezentarea artistică putînd
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
mod, aș spune, necondiționat. Umberto Eco face distincție între manifestările "urîtului în sine" și manifestările "urî-tului ca formă", înțeles ca "un dezechilibru apărut în raportul organic dintre părți și întreg" (p.19), cele două tipuri de manifestări provocînd emoții diferite. Urîtul artistic este considerat un urît al formei, reprezentarea artistică putînd să "mîntuiască" orice formă de urîțenie, măiestria artistului încărcînd-o de reverberații ale frumuseții. Sunt astfel identificate deci trei fenome-ne distincte: urîtul în sine, urîtul ca formă și reprezentarea artistică a
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Eco face distincție între manifestările "urîtului în sine" și manifestările "urî-tului ca formă", înțeles ca "un dezechilibru apărut în raportul organic dintre părți și întreg" (p.19), cele două tipuri de manifestări provocînd emoții diferite. Urîtul artistic este considerat un urît al formei, reprezentarea artistică putînd să "mîntuiască" orice formă de urîțenie, măiestria artistului încărcînd-o de reverberații ale frumuseții. Sunt astfel identificate deci trei fenome-ne distincte: urîtul în sine, urîtul ca formă și reprezentarea artistică a amîndurora, al treilea dînd mărturie
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
19), cele două tipuri de manifestări provocînd emoții diferite. Urîtul artistic este considerat un urît al formei, reprezentarea artistică putînd să "mîntuiască" orice formă de urîțenie, măiestria artistului încărcînd-o de reverberații ale frumuseții. Sunt astfel identificate deci trei fenome-ne distincte: urîtul în sine, urîtul ca formă și reprezentarea artistică a amîndurora, al treilea dînd mărturie pentru primele două. Esteticienii ar trebui însă, în teoriile lor, să țină mai mult seama de variabilele individuale, de idiosincrazii și chiar, la limită, de aprecieri
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
tipuri de manifestări provocînd emoții diferite. Urîtul artistic este considerat un urît al formei, reprezentarea artistică putînd să "mîntuiască" orice formă de urîțenie, măiestria artistului încărcînd-o de reverberații ale frumuseții. Sunt astfel identificate deci trei fenome-ne distincte: urîtul în sine, urîtul ca formă și reprezentarea artistică a amîndurora, al treilea dînd mărturie pentru primele două. Esteticienii ar trebui însă, în teoriile lor, să țină mai mult seama de variabilele individuale, de idiosincrazii și chiar, la limită, de aprecieri sau comportamente deviante
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
amîndurora, al treilea dînd mărturie pentru primele două. Esteticienii ar trebui însă, în teoriile lor, să țină mai mult seama de variabilele individuale, de idiosincrazii și chiar, la limită, de aprecieri sau comportamente deviante. Să urmărim deci această Istorie a urîtului cu toată atenția, pentru că manifestările urîțeniei sunt extrem de variate, induc reacții și comportamente dintre cele mai diverse, ducînd chiar la devieri extreme. Cum declamau vrăjitoarele din Macbeth, "Frumosul e urît și urî-tul e frumos"... Această carte este continuarea precedentei Istorii
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
clasic. Printre demoni, nebuni, dușmani înfricoșători și prezențe tulburătoare, prin-tre abisuri răvășitoare și diformități care ating sublimul, freaks și morți vii", descoperim un parcurs iconografic pe cît de vast pe atît de surprinzător. După atîtea delectări asupra diferitelor încarnări ale urîtului, cartea se încheie cu un apel la compasiune. În cuprinsul său întîlnim urîtul din natură, urîtul uman, fizic și spiritual, o succesiune de ilustrări la capătul căreia poți exclama nedumerit: "Cît de frumos e urîtul!" IV. ELEGII DIN POSTTRANZIȚIE O
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
diformități care ating sublimul, freaks și morți vii", descoperim un parcurs iconografic pe cît de vast pe atît de surprinzător. După atîtea delectări asupra diferitelor încarnări ale urîtului, cartea se încheie cu un apel la compasiune. În cuprinsul său întîlnim urîtul din natură, urîtul uman, fizic și spiritual, o succesiune de ilustrări la capătul căreia poți exclama nedumerit: "Cît de frumos e urîtul!" IV. ELEGII DIN POSTTRANZIȚIE O vreme am fost optimist. Dar acum găsesc societatea românească într-un grad avansat
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
sublimul, freaks și morți vii", descoperim un parcurs iconografic pe cît de vast pe atît de surprinzător. După atîtea delectări asupra diferitelor încarnări ale urîtului, cartea se încheie cu un apel la compasiune. În cuprinsul său întîlnim urîtul din natură, urîtul uman, fizic și spiritual, o succesiune de ilustrări la capătul căreia poți exclama nedumerit: "Cît de frumos e urîtul!" IV. ELEGII DIN POSTTRANZIȚIE O vreme am fost optimist. Dar acum găsesc societatea românească într-un grad avansat de descompunere. Parcă
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
delectări asupra diferitelor încarnări ale urîtului, cartea se încheie cu un apel la compasiune. În cuprinsul său întîlnim urîtul din natură, urîtul uman, fizic și spiritual, o succesiune de ilustrări la capătul căreia poți exclama nedumerit: "Cît de frumos e urîtul!" IV. ELEGII DIN POSTTRANZIȚIE O vreme am fost optimist. Dar acum găsesc societatea românească într-un grad avansat de descompunere. Parcă un duh rău trece peste noi. Piramida socială a fost întoarsă cu vîrful în jos, peste tot sunt cultivate
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Deodată, teatrul s-a terminat. Eram personaje cosmice. Dar trebuia încă să spargem oul dinlăuntru. La ușă bătea de cîteva milenii Dumnezeu. Tot sporul era cu el. Istoria rasei umane nici acum nu mă lăsa în pace. Trebuia scos întîi urîtul. Teribilă confruntare! Apoi trebuia așezată frumoasa, frumoasa universală, după care totul reîncepea să curgă: armonia, castitatea, amocul... Nu mai dați putere urîtului. Nu încetați să mîngîiați frumoasa, măcar cu un zîmbet, cu o privire, chiar îndepărtată. Nu uitați că suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Tot sporul era cu el. Istoria rasei umane nici acum nu mă lăsa în pace. Trebuia scos întîi urîtul. Teribilă confruntare! Apoi trebuia așezată frumoasa, frumoasa universală, după care totul reîncepea să curgă: armonia, castitatea, amocul... Nu mai dați putere urîtului. Nu încetați să mîngîiați frumoasa, măcar cu un zîmbet, cu o privire, chiar îndepărtată. Nu uitați că suntem fiii arși ai Luminii, lumînări de ceară topită, orbiți de Lumină, ca o plăcere mare. Ca o lumînare de ceară topită de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
of capital, Basic Books, New York, 2000; Diamond Jared, Collapse: How Societies Choose to Fail or succeed, Penguin, New York, 2004; Eatwell J., Taylor L., Global finance at risk: The Case for international regulation, The New Press, New York, 2000; Eco Umberto, Istoria urîtului , Rao, București, 2008; Ehteshami Anoush, Globalization and geopolitics in the middle east, Routledge, London, 2007; Farndon John, India. Ascensiunea unei superputeri mondiale, Litera Internațional, București, 2008; Farndon John, Secretele Chinei. Ascensiunea unei noi superputeri mondiale, Litera Internațional, București, 2008; Ferro
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
8. Far East 222 3.9. Balșoi problema 225 3.10. Noua "Noua Rusie" 228 3.10.1. Dasvidania, d-le Putin! 238 3.10.2. Moscova și lumea 241 3.11. Benazir și stăpînii aparențelor 247 3.12. Istoria urîtului 254 IV. ELEGII DIN POSTTRANZIȚIE 259 4.1. Economia românească înainte de criză 265 4.2. Brand fără țară (The Land of No Choice) 272 4.3. Relațiile economice româno-franceze 276 4.4. Noi, criza și globalizarea 279 4.5. "Economiile
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
postconvențional al dezvoltării morale (Kohlberg) conține substadiul: a) autorității și ascultării; b) legii și ordinii; c) contractului social; d) liberului-arbitru în probleme morale. 10. Teoria educației estetice susține că: a) există categorii estetice (frumosul, sublimul etc.) și nonestetice (grotescul, kitschul, urâtul); b) kitschul reprezintă o categorie estetică în sine; c) kitschul nu este o categorie estetică; d) variantele a și c. 11. Obiectivele-cadru sunt: a) obiectivele cu un mare grad de generalitate și complexitate; b) obiective urmărite de-a lungul mai
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
Grădinița)”; sau: „Pe fostele vetre ale dureriiă” - trecutul dezastruos -, față de prezentul luminos - „ănoi și superbe eflorescențe, Însemne de factură nouă care Își au acum locul În marea glastră a orașului (piața C.A. Rosetti), dar și un nou ideal estetic: „Urâtul Încrustat adânc de stihia dezlănțuităă” „ăe izgonit de unda de șoc a vieții (centrul Câmpinei astăzi)”46. La numai două săptămâni de la cutremur, arhitectul patriei noastre socialiste, tovarășul Nicolae Ceaușescu, consfătuindu-se cu specialiștii, cu arhitecții, proiectanții și urbaniștii, dădea
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
stoarse din sângele diafan al buruienilor” (Blaga, 1936/1985, p. 281). În muzică, „substanța sonoră e alcătuită în mare parte din tonuri intermediare, imprecise, de stăruitoare nuanțare a stărilor sufletești” (Blaga, 1936/1985, p. 289). Sentimentele tipic românești - dorul, jalea, urâtul - sunt „stări de nuanță” (ibidem). O altă față a compromisului și a nuanței este vagul, indefinitul, confuzia: facem „planuri vagi, ...cețoase, nelămurite” (Drăghicescu, 1907/1995, p.372). „Oarecum, întrucâtva, pe undeva, într-un fel”. 2.7. Asumarea lucidă a legilor
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a cunoscut mai puțin. De aceea, el nu își exprimă emoția: fie pentru că trăirea lui interioară este superficială, fie pentru că nu își reprimă emoția din prudență. Dintre emoțiile negative, cel mai adeseori își exprimă supărarea (în forme arhaice, jalea și urâtul), un sentiment vag, cu surse și manifestări multiple. Dintre emoțiile pozitive, bucuria este adeseori exprimată prin forme concrete: a petrece, a se veseli. Sentimentul de nuanță, specific românilor, este însă dorul: polar, implicând și tristețe, și bucurie, aplicat și ființei
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
calm și cu voce mai joasă este considerat distins, stilat, propriu omului educat. Persoanele vorbărețe sunt percepute ca volubile, simpatice, „de lume” („Dragostea din ce-i făcută?/ Din ochi dulci și vorbă multă”); taciturnii sunt percepuți ca „ascunși”, „morocănoși”, „urâcioși”: „Urâtul din ce-i făcut?/ Din omul care-i tăcut”. Volubilitatea se corelează cu strategii ale politeții pozitive și apare între egali; atitudinea verbală reținută se corelează cu strategiile politeții negative și apare în relațiile ierarhice. Intenția de a păstra cuvântul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
bun; calvar; cap; caracteristică; caraghios; caricaturi; căpcăun; ce ești; chin; chipeș; ciment; cioplit; cîmp; coleg; complex; copilul; coș; coșuri; criticat; curiozitate; cuvînt; defecte; deficiență; deformat; degustare; depresie; desen; dezagreabil; dezgustat; dezinteres; diavol; disprețuitor; divers; drac; drumul; el; element; ereditate; estetica urîtului; nu există; fără expresivitate; exterior; extraterestru; fapte; fascinat; film; fizic; fizicul; Florescu; foarte; foc; frumoasă; mai frumos deloc; gest; gîndac; gras, știrb; greoi; greșit; greu; gri; grîu; groapă; de prost gust; haină; hip-hop; ieșit din comun; iluzie; impresie; incorect; indiferență
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
în Austria, mai ales la Burgenland, pe Neusiendlersee, la Rust. Am fost aproape fericit. Să fac mișcare, să merg Ă pentru mine fericirea constă în oboseală fizică, în imposibilitatea de a gândi, în abolirea conștiinței. De îndată ce încetez să mă mișc, urâtul mă copleșește din nou și totul redevine insuportabil” (I, 108). Vom mai vorbi despre soluția mersului pe jos. Deocamdată, alte mărturisiri despre munca fizică. Uneori, chiar scrisul îi este asociat, din moment ce, neputința de a scrie atrage după sine afirmații de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
trăi într-o atare părăsire, în acest deșert cultivat, în acest infinit denaturat de agricultură. Nu, n-aș putea suporta această confruntare zilnică cu atâta spațiu” (idem). Dar aici, Cioran înțelege că problema nu este a locului, ci a sinelui: „Urâtul copleșitor nu se afla însă în vasta întindere pe care o aveam sub ochi, ci în mine; îl adusesem de la Paris. Să te plimbi în mijlocul unei singurătăți atât de pure și desăvârșite, cu otrava Ă sau cu microbul Ă în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]