1,340 matches
-
din prezent. Asta este esența. Am discutat despre ceea ar trebui să facem și am ajuns la concluzia că era bine să ne continuăm antrenamentele. Nu am făcut o tragedie din asta. În secta Aum era ca în ochiul unui uragan, liniște deplină. Împrejur era agitație mare, dar în interior aveam impresia că pacea domnește peste tot. Am început să suspectez secta Aum de comiterea atacului abia după ce suspecții au fost prinși și s-au confesat. Toți erau vechi cunoștințe de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fi strivită... Cearc-o și vei vedea... Cât ai fost copilă, da, ai trăit pentru tine, căci erai prea debilă pentru ca să fii mașină - astăzi, când ești matură, ți-a venit timpul să fii ceea ce trebuie să fii. Noi valurile mărei, el uraganul ce ne mână, ne face spume, ne soarbe-n nouri. El e râul, noi valurile... stânca stană noi n-o putem coprinde. Noi toți suntem Ca râul care cântă trecutul unei stânci, Dar stânca e eternă și valu-i trecător. 2258
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mișeilor. Românii - o adunătură nemărginită cărora el se pune unul, spre a li înmulți prețul în mii de mii. * Turcii sub buze de foc cu dinți de zăpadă - cu cari rânjesc ura lor cea rece ca moartea, cea caldă ca uraganele pustielor. * 2257 părea că-ncălicase sorțele lor rele pe glonții noștri, că-i ducea drept în piept de dușman - în inima glonțului trăia cîte-o moarte, fiecare moarte trăia cât un țipăt de om - ui * Doamne -; când se lumină de ziuă peste
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vis zburător. Cine-l visează? vânturile - vise zburătoare. Cine le.......? vântul - vis de Dumnezeu 27 2258 O vântule, vânt cu suflet de sfânt. Sufletul călător a unui om ce nu poate pauza nici mort. Zefirul: sufletul unei copile murind înamorată. Uraganul: sufletul unui Marte, unui tiran și viceversa. {EminescuOpVIII 258} ANDREI MUREȘANU 2259 [ANDREI MUREȘANU (A)] MUREȘANU Tablou dramatic PERSOANELE MUREȘANU GENIUL LUMINEI ANUL 1848 SILFI DE LUMINĂ (Scena înfățișează un peisagiu de-o romanticitate sălbatecă în munți. Pe de-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vieții tale vor fi tot atâtea ierni. Cu viscole de zăpezi, cu viscole de ploi, cu viscole de arșiță, cu viscole de flori, cu viscole de fân, cu viscole de oameni ce te vor troieni. O viață finită ca un uragan nesfârșit. Din când În când clipele de liniște având ceva din măreția gerului. Așa este scris. TU, permanent, plutind În undă. Îți vezi mama și tatăl. Mâncând cu aceeași lingură. Ea, laptele, el, mămăliga. Ți-e milă de ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și zăpezi, cu viscolele ploilor și arșițelor de vară, cu viscolele de fân ale toamnelor. Cu viscole de oameni care ți-au tropăit prin minte și suflet, cu viscole de toate felurile și În toate chipurile. O viață ca un uragan nesfârșit. Din când În când, clipele de liniște, având ceva din măreția gerului. Așa, ceva tare ca moartea, tare ca prietenia. Măi, pretine, eu și tu... și vezi cu ochii minții moartea. Moartea lui Pătru. Eleonora l-o născut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
unei femei care e antrenoare la o sală de fitness. Nu mă plătește mult, dar am ocazia să merg la sală pe gratis. Exact atunci am fost întrerupți cu brutalitate de Baby, care s-a îndreptat către noi ca un uragan. Unde ați dispărut? a întrebat ea poruncitor. — Păi am intrat, i-a răspuns Tim. Părea mai ușor așa. —Ați plătit? — Nu. —Ei bine, cred că a fost mai bine așa, pentru că Jacques mă lasă să bag doar patru oameni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ortodocși din toată împărăția otomană. Până și Iordache se mira de zâmbetul absent și larg al celor doi expropriați, Constantin stolnicul și Mihai spătarul. Șerban Vodă intuia în învoiala asta calmul pe care-l simt marinarii în liniștea ce precede uraganul. Doar mitropolitul Theodosie simțind amenințarea ce plutea în aer își permitea să se întrebe asupra veridicității dictonului „mai bine o pace strâmbă decât un război drept”. Toți cei rămași în mica sală elegantă, dacă ar fi fost puși în situația
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
parte și am găsit lut ud sub cuptor. Mai aveam destule camere libere jos, așa că am făcut din altă cameră bucătărie și am lăsat-o pe cea dinainte să atârne acolo în spatele casei într-un fel trăsnit. Când au venit uraganele dinspre Atlantic în toamna aceea, am pierdut camera respectivă și jumătate din verandă. Mi-am așezat trenulețul într-una dintre camerele goale de sus și am făcut tot felul de decoruri prin care să treacă. Am făcut un tunel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pantofi pe podul din grătar, care arăta exact ca podul de oțel de peste râul din capitala districtului. De acolo, apa avea drum liber pe podea, adunată într-un cerc, și se oprea înapoi la tunel. Toamna în care a venit uraganul dinspre Atlantic a fost chiar toamna în care am intrat la Școala Districtuală Elementară. Acesta era numele școlii generale din oraș. Era departe de casa noastră. Dimineața trebuia să cobor dealul și să traversez orașul ca să ajung acolo, fiindcă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fals): Bineînțeles. SONIA (interoghează cu jucînd răbdarea unei educatoare care vrea să scoată minciuna de la copil): Și de ce n-ai răspuns? BUNICUL (caută să scape jucînd indignarea): Bine, dragă! (bate în ziar) Dar aici sînt chestiuni grave! Inundații în China! Uragan în Florida! Teroriști la Belfast! Din astea...cum le zice... la Istanbul! Ce telefon?! Care telefon?! De telefon îmi arde mie? BUNICA (numără apăsat, demonstrativ): 83... 82...81... (pauză, apoi rar, privind lung la el) 80...79...(repetă rar) șaptej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mizerabilă), instituțională (iresponsabilă) - de care neam cam săturat cu toții. Descoperindu-mi cititorii, mi-am redescoperit țara. Am descoperit o Românie decentă, vie, generoasă, cultă, plină de farmec.”...„ Acești oameni provin din toate profesiile”. Vintilă Corbul și Eugen Burada, în cartea „Uragan deasupra Europei”, volumul II, scriu: „Nobilimea și clerul s-au unit de-a lungul veacurilor spre a ține în jug poporul. L-au lipsit de învățătură, ca să-l poată stăpâni mai bine. Înalta societate nu este decât un ulcer mizerabil
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
simte cuprins de moleșeala plăcută a somnului. Ațipește, fără alt așternut decât o manta ghemuită sub cap. Ca prin ceață i se pare că aude ceva, un glas omenesc. Cine poate fi atât de nebun încât să înfrunte un așa uragan de zăpadă și gheață?". Halucinație, mai mult ca sigur. Dar nu visează. O voce distorsionată de vânt îl strigă pe nume. Locotenent Rădulescu!.....Locotenent Rădulescu!.... Cu atenția încordată, se răsucește încet pe o coastă apoi se ridică în picioare. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a zis. «Îmi vrei pula, îmi vrei pula?» bâiguiam printre dinți în vreme ce-mi desfăceam cureaua. «Da», suspină ea și, nerăbdătoare, îmi trase fermoarul blugilor. Îi vedeam sfârcurile întărite ca două butoane a căror apăsare ar fi adus un uragan. Am prins-o de un sân și am simțit carnea ascuțită cedând sub apăsarea palmei mele. A gemut și mi-a înghițit pula zvâcnitoare, privindu-mă cu niște ochi de prădător.” Și, în sfârșit, după câteva pagini: „Epuizată, îmi întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Suflet și Spirit. Sufletul este mediatorul între Spirit și Corp. Avem un Suflet, dar suntem un Spirit. Intimul este Preaînaltul din noi; Intimul este Spiritul. Testamentul înțelepciunii spune: «înainte ca falsa auroră să răsară asupra Pământului, aceia care au supraviețuit uraganului și furtunii, l-au preamărit pe Intim și lor li s-au înfățișat heralzii Aurorei». Între omul pământean și Intim este Sufetul. Sufletul are un corpul-ultrasensibil și material cu ajutorul căruia călătorește prin spațiu. Corpul Sufletului este Corpul Astral; așadar, corpul
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
Frunzele copacilor se îngălbeneau și cădeau la pământ mai timpuriu, aerul se încingea până la sufocare, izuri și alte mirosuri urâte pluteau prin aer, apoi sângele răniților veniți de pe front, care ieșea prin bandajele albe, restricții la alimente, încetul cu încetul, uraganul de foc se ivea în zare, făcând să piară tot ce-i viață pe pământ. Apoi au urmat trupele germane și române în retragere, mărșăluind pe șoseaua care ducea spre centrul orașului. Noi, copiii, ne urcam pe poarta cea mare
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de încălzirea globală se leagă și Heineken, într-o campanie de comunicare Heineken Extra Cold. Responsabilii cu publicitatea mărcii de bere au inventat chiar un nou concept: „încălzirea locală“. „Îi zicem încălzire locală pentru că, deși nu face victime, nu stârnește uragane și nu inversează polii pământului, simți cum te trec toate căldurile și nu-i timp de pierdut. Trebuie să acționăm deștept. Situația cere înainte de toate ceva de băut, ceva mai mult decât rece și la obiect, care să deruteze fenomenul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
acolo, la capătul nerăbdării, se învață arta de a fi răbdător? Și atunci... ce se mai poate întâmpla? Într-un spațiu ce devine brusc circular și se închide dușmănos, nu puține sunt gesturile de pro-sternare: Am să cad, vai, când uraganele vor dicta școlarului: În genunchi, în genunchi (Confidență) și cad în genunchi aruncatu-s la picioarele Zânei (Întâlnirea mea cu muntele) Atunci abia Mea Culpa, Mea Culpa am strigat în patru cornuri de lume, atunci abia m-am frânt, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
absorbire a universului prin actul morții individuale."57 Dar personaje ca Înecatul ori Spânzuratul nu vor să aducă ideea morții individuale, ci un soi de retorism exacerbat, persuasiv până la extrem: Înecatul a cuprins marea în brațe, a înfășurat-o în uragan ca-ntr-un șal de mătase și s-a tot dus sub zodii mai norocoase. Faptul că Înecatul cuprinde marea în brațe sugerează mai curând tentativa de a-și învinge destinul, spațiul interior, agresat de mări și oceane învolburate. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Absența este fundamental polisemantică, populată de viziuni. Prin implozia naturii (absență dusă la paroxism) se videază scena. Actorul lipsit de scenă (spațiu sacru!), ca și de recuzită, este un nonsens: Dar unde-i marea pe care o blestemau pescuitorii și uraganul nebun, îmbătat de victorii? Jocul actorului este în sine o dramă. El e conștient de efemerul artei sale și totuși continuă să joace... eternitatea. Observam că decorul bacovian se ridică la nivel de spectacol. În poezia Goliatului dezolării înseși obiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
s-au sleit pe ei înșiși de viață, ci și-au înmulțit potențialul de energie, secătuind universul, unul de mare, altul de noapte".63 Văd prin ochean malul și colibele. Dar unde-i marea pe care o blestemau pescuitorii și uraganul nebun, îmbătat de victorii? (...) Înecatul a cuprins marea în brațe, A înfășurat-o în uragan ca într-un șal de mătase Și s-a tot dus sub zodii mai norocoase. (Jaf) Poezia are o structură biplană: de o parte, retorica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
secătuind universul, unul de mare, altul de noapte".63 Văd prin ochean malul și colibele. Dar unde-i marea pe care o blestemau pescuitorii și uraganul nebun, îmbătat de victorii? (...) Înecatul a cuprins marea în brațe, A înfășurat-o în uragan ca într-un șal de mătase Și s-a tot dus sub zodii mai norocoase. (Jaf) Poezia are o structură biplană: de o parte, retorica întrebărilor, de cealaltă parte, alegoria răspunsurilor. Întrebările nu sunt altceva decât interogații absolute. Când totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
zeitatea înghețului înfulecînd Polii, zeitatea Potopului strivind Japonia sub călcâi. Și zeul întunecat al adâncurilor, Nife răzbunătorul, își făcu deodată auzită vocea de lavă aruncând scoarța în aer, evaporând oceanul. Și Marianele și cele Unsprezece mii de fecioare și toate uraganele cu nume de femei fugeau țipând, cu fustele-n flăcări, cu părul pârlit, cu sânii goi, împiedicîndu-se de metropole. Și fluvii de wolfram și râuri de iridiu și fiorduri de crom și estuare de indiu și lagune de stronțiu și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cadranul. Profitând de faptul că era ocupată, Iag îmi semnaliză din ochi disperat: „Plec, chipurile, imediat“. Când a plecat Iag, deja se lăsase seara și începuse să bată vântul. De după colț, apăru o trâmbă de praf care, ca un mic uragan, întoarse fața de masă, ne închise ochii, trecu mai departe și se pierdu în întuneric; între dinți, praful începu să crănțăne ca zahărul, iar de deasupra, parcă de pe acoperiș, ca niște fluturi de culoarea bananei, în văzduhul liniștit într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
când expir, cad, de parcă aș putea să sting focul disperării cu valul de aer care mă străpunge. Și doar un drăcușor hâtru, aflat undeva într-o tainiță adâncă a conștiinței mele, acela care luminează și nu se stinge nici în uraganul cel mai cumplit al patimilor, numai acest drăcușor hâtru îmi spune că trebuie să mă liniștesc, că nu trebuie să mă gândesc la cocaină, că, gândindu-mă la ea și, îndeosebi, la putința de a o avea aici, în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]