1,132 matches
-
cu mîndrul soare”. Însă nu totdeauna mesajul latent, spre a vorbi În limbajul psihanalizei, corespunde cu mesajul (limbajul) de suprafață al poemelor. Alecsandri nu mai contenește cu vaietele lui: „cumplita iarnă”, „gerul aspru și sălbatic”, „e un ger amar, cumplit”, „urgie crudă” etc, Însă, dacă trecem de acest prim nivel al versurilor, descoperim că, În profunzimi, se adună imaginile unui anotimp fastuos. Există, În fapt, două peisaje ale hibernării, iar dacă ținem seama și de peisajul interior (cabinetul poetului), trei. Cel
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
număr, inconsistente ca structură. Mai Întîi un vuiet surd, grozave șoapte, zgomot lung, Înădușit, apariția, apoi, a oardelor ca un nor negru ce se lățește și acoperă orizontul. Norul devine o hidră, hidra se metamorfozează În neguri otrăvitoare, vifor de urgie, după care negurile, viforul pier În pustiu... Imagini, toate, ale unei violențe materiale ce se dezagregă ușor. O agresivitate ce se scurge ca apa În nisipurile secetoase... În aceeași tehnică sînt compuse și poemele din Ostașii noștri: o retorică mai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
n-are imaginația necesară pentru a Însufleți liric niște concepte convenționalizate de poezia neoclasică. Rămîne, repet, numai efortul de a cuprinde noima unui concept ce ajunge la el călare pe mituri facile. Anton Pann ține și el amorul În sfera „urgiei”. Mai ales cînd amorul se instituționalizează În familie. Acolo, apare, fatal, chipul, demonic al nevestei mincinoase. Romanticii minori de după 1840 nu Încetează să se Întrebe ce e amorul?! O „esență trăitoare”, un, mister pus În oameni de Dumnezeu, zice I.
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a Îngerului. X. Spitalul amorului. 1. Apariția conștiinței erotice și nașterea conștiinței lirice. Scriitura erotică și funcțiile ei. Dragostea ca excitant al expresiei. 2. Conachi și preocuparea de a cuprinde noima amorului. Cele două firi ale amorului. Tema fatalității erosului. „Urgiile” și „bețiile” iubirii după Anton Pann și alții. 3. Amorul și prieteșugul. Simpatia, mila și credința. „Muncile” lui Don Conachi. Un Don Juan care se ia drept un Tristan. Umilința, arma seducătorului moldo-valah. Impaciența năvălitorului erotic. Cele patru culori ale
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și popor și, În aceleași timp, de ură Îndreptată Împotriva stăpânirii burgheziei și moșierimii. Au Încercat burghezia și moșierimea prin criticii formaliști, estetizanți, să Împiedice răspândirea poeziilor lui A. Toma. Ele au circulat Însă În rândurile poporului În anii de urgie fascistă, ilegal și au slujit clasei muncitoare ca arme de luptă Împotriva asupritorilor. (Ă). În proză s-a putut Înregistra Înviorarea Încă neîntâlnită la noi a unui gen căzut În uitare, genul nuvelistic, prin publicarea În Scânteia și În reviste
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Crezului și închinătorul Singurului Dumnezeu. Să fie blestemat și neertat și după cartea lor nedezlegați și umflați, pietrele și fierul să se roșească și să se topească, să aibe moștenire Lepra și Ștreangul lui Iuda, suspinând și tremurând ca câinii, urgia lui Dumnezeu peste capetele lor, munca și averile lor să fie în perzanie și pieire și Îngerul Dumnezeului să-i gonească. Blestemul lui Dumnezeu să fie în casele lor, iar anii lor puțini și ostenelele lor să le răpească străinii
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
l-a distrus cu ură filială). Purta cravată și jiletcă, accesorii... burgheze, iar picturile revoluției îi prinseseră foarte bine gestul care desemna patetismul mic-burghez, de prăvăliaș, al înfigerii policarelor în piepții jiletcii. Insipidul prăvăliaș, care adusese omenirii cea mai cumplită urgie. Stalin, sufletarul ce avea să-și urască visceral părintele (spiritual), trebuia să rupă definitiv cu lumea veche. Tunica! Asta trebuia. Tunica insului în permanentă stare de atac. Vi-l imaginați pe tătucul roșu cu leninista cravată mic-burgheză? Și ce-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la capătul răbdării. Încă un revoltat, deci, în dramaturgia lui Constantin Popa: Octav, din Cavou bar. Unul din tinerii care, la (ceea ce ei credeau că e) Revoluție, au ieșit nepăsători, nesăbuiți, superbi în stradă, înfruntînd gloanțele vidia, tancurile sumbre, toată urgia forțelor de represiune. Vom muri, dar vom fi liberi!", " Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!", scandau, răvășitor, frumoșii nebuni ai acelui însîngerat Decembrie. Îi transfigura speranța că jertfa lor va aduce, după lungul răstimp al dictaturii, o schimbare de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
unul după altul, este atât de uriașă, masele ce își stau față în față, cu interese potrivnice și vrăjmașe sunt atât de numeroase, încât pare să fie o tristă fatalitate că nici un stat mic sau mare nu poate scăpa de urgia războiului. În ce mă privește, nu pot avea față de evenimentele de azi, pe care istoria le va judeca, decât o atitudine de diplomat, adică de soldat al țării mele. Să-mi fie îngăduit în această calitate să-mi exprim părerea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
i aproape, nu-i mai desparte decât o lungime de suliță. Dacii aruncă arcurile și se apără cu lăncile, Întăriturile trosnesc din toate părțile și, prin spărturile lor, se-ndeasă năvala morții; brațele se ncleștează-ntr-o luptă oarbă, deznădăjduită. Și peste această urgie Îngrozitoare, deaspra acestui Învălmășag de strigăte și de răbufneli, cerul se Întunecă deodată și o ploaie năprasnică vine să spele valea de sânge... Se povestește că În lupta aceasta, Traian , văzând că nu mai au ostașii lui cu ce să
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
pricină și să mă aducă la sapă de lemn... Și astăzi Împușcă-i porcii; mâine, vacile și boii; poimâine, căișorii; În altă zi ie-i oile dinapoi cu grămada și du-le la curte. Îți poți Închipui, Măria ta, ce urgie grozavă era pe capul meu ! Văzând eu de la o vreme că nu mai Încetează cu jafurile, mi-am luat inima-n dinți și m-am dus la boieriu să mă jeluiesc. Și boierul, În loc de un cuvânt bun, m-a scuipat
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Facere, omilia XV, I, în col. PSB, vol. 21, p. 167) „De aceea, harul lui Dumnezeu a rânduit ca sfinții profeți să stea pe locul înalt al profeției, ca să ne vestească mai dinainte când e vorba să vină asupra noastră urgia lui Dumnezeu, pentru ca noi, deșteptându-ne prin pocăință și îndreptându-ne sufletul căzut, să îndepărtăm cu mult înainte de la noi pedeapsa trimisă de Dumnezeu”. (Sf. Ioan Gură de Aur, E primejdios lucru și pentru predicator, și pentru ascultători ca predicatorul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de dahai, saci și massageți, care i-au premers pe alani, triburile sarmatice au fost implicate în repetate restructurări comunitare și conglomerări etnice, care au avut ca rezultat diferențierea progresivă a unor grupuri distincte precum iazygii, roxolanii, aorșii, siracii, saiii, urgii, scamarii, iassamații, dandarizii, udinii, areații, exobigiții, hamaxobii, eparegiții ș.a., ultimul dintre acestea fiind reprezentat de alani, denominație la rândul său generică, acoperind mai multe realități comunitare. Angrenate într-un proces complex de migrații transcontinentale, ale cărui explicații sunt de căutat
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
bastarni și iagyzi sunt nevoiți să se regrupeze “de pe o parte pe alta a Nistrului “, așa cum afirmă Strabon. Astfel, conform datelor furnizate de geograful antic, la vest de Nistru sunt localizați iazygii, între Borysthenes și Tanais roxolanii, în vecinătatea lor, urgii, între Maeotida și Caspica, aorșii iar mai spre sud, în apropierea Caucazului, siracii. După alte câteva decenii, cândva înainte de anul 79 d.Hr., data morții lui Plinius cel Bătrân care consemna noile realități politice nord-pontice, situația se modificase semnificativ, regiunile
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
să se revadă la Paris și să-și declare că cele câteva ore matinale le erau mai scumpe decât toate iubirile sublime din viața lor. Da, dimineața aceea cenușie, mată, chemările înăbușite ale sirenelor și prezența lor complice în inima urgiei ucigașe a Istoriei... Deci, despre braseria aceea de la gară vorbea Pașka... Clopoțelul m-a scos din încurcătură. Ascultătorii mei și-au stins țigara și au năvălit în clasă. Iar eu, perplex, îmi spuneam că nici unul dintre stilurile mele - nici cel
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
p. 247). Blestemul „este un act de magie verbală, bazat pe credința În puterea cuvântului de a institui, de a modifica o stare existentă. ș...ț Este constituit dintr-o formulă fixă sau improvizată, prin care se invocă mânia sau urgia unei divinități asupra unei persoane, a unui obiect sau acțiuni” (I. Evseev, 1997, p. 51). Într-un context strict religios, cele două rituri verbale sunt apanajul exclusiv al divinității. În universul magic, chiar și oamenii, fie cei dotați cu puteri
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
moi ale vânturilor!... Continuăm vizita cu magnifica Lagune Pagsanjan și Cascadele Pagsanjan unde participăm la un distractiv rafling pe râul Pagsanjan sau „ micul Amazon al Filipinelor”, cum mai este numit acesta. Și sub zvârcolirea fără de margini a frământării și sub urgia Întregului zbucium al făpturii, zăgazurile cerului se rupseră, jgheaburile adâncului se desfundară și, din Înaltul Întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pământului, un șuier de aer sfâșiat, potopul greu al apelor cerești. Și geamătul vijeliei pustiitoare Își amesteca simfonia sa de nimicire
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
adâncului se desfundară și, din Înaltul Întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pământului, un șuier de aer sfâșiat, potopul greu al apelor cerești. Și geamătul vijeliei pustiitoare Își amesteca simfonia sa de nimicire cu urletul rostogolirii clocotitoare a șuvoaielor pământului... Iar sub urgia vijelioasă a apelor, stâncile, zguduite din Înălțime și smulse de pe temeliile lor de veacuri, se rostogoleau prăpăstios În genunile adânci ale văilor... și sub izbirea lor neîndurată, copacii trufași ai pădurii se frângeau cu glasuri de trăsnet și umpleau depărtările
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mai unește pe toți deopotrivă, având creștetul În cer și picioarele bine Înfipte În pământ. Chiar și așa, el e cel care se sacrifică, căci rămâne mereu trist și solitar, cu părul Înălbit și barba Înghețată, În vuietele sinistre ale urgiilor de vânt, 684 lăcrimând și visând să-și dea nemurirea pentru o clipă de tandrețe umană. Singura lui consolare este aceea că doar zeii Își mai pot cățăra sufletele pe el, căci oamenii nu au ce căuta aici! Cu toate
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
începură așadar să se reverse înspre ea, la aer liber. Dar marea mamă se supără văzînd acei domni și doamne împopoțonați și mînia sa se prefăcu într-o vijelie care îi 2fugări, într-o goană sălbatică și tot felul de urgii, înapoi în oraș. Poetul mărturisește însă: "Eu însumi, cu acel prilej, mergeam cu o trăsură!" O dublă mișcare are loc în marele humor. El este expresia unei afirmări de sine, întemeiată pe autocunoaștere. Vorba spusă despre măiestrie că aceasta se
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
rugat și vă rog iarăși, Ce păcat c-atâția tineri Să rămână ne-ntinată Au dat satul de rușine!... Când al patimilor ropot Ah!... părinții poartă vina Și când lumea păcătoasă Și de-o parte și de alta!... Vă îndeamnă la urgie, Blestemați vor fi pe lume... Fiți cu mintea sănătoasă!... Și-n aceasta... și-n cealaltă Fericiți veți fi în ziua, Sunt scârbit... și-l rog pe Domnul Când, venind la cununie, Să ne apere... să facă Veți da mâna cu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
trăiască prin ele, și zilele Mele de odihnă le-au călcat. Atunci Eu am gândit să revărs asupra lor mânia Mea în pustiu, ca să-i pierd." (Iezechiel, 20: 13). Dumnezeu l-a amenințat pe Israel: Voi vărsa asupra ta focul urgiei Mele și te voi da în mâna oamenilor barbari, făuritori ai distrugerii. Mâncare focului vei fi; sângele tău va curge în mijlocul țării și nici nu se va mai pomeni de tine, că Eu, Domnul, am spus acestea." (Iezechiel, 21: 31
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
rezonanța. În fizionomia nenumitului voievod se deslușesc trăsături ale unor domnitori desprinși din letopiseț, îmbinând prudența unui Brâncoveanu cu diplomația dibace a lui Vlaicu Vodă. El este purtătorul de aspirații al unui neam neiertat de restriște, trecând prin vremuri de urgie ca printr-un „veac de iarnă”, răbdând povara umilinței, dar răzvrătindu-se atunci când ajunge la capătul răbdării. Ce poate să însemne pentru greu încercatul domn puterea în împrejurări mereu neprielnice, dacă nu renunțare, jertfă (laitmotiv la O.): „Domnia nu e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
micii pontifi” și care trăise În desfrâu cu Floronia, a fost bătut cu vergile de marele pontif În locul unde se ținuseră comițiile, până când, din pricina loviturilor, și-a dat sufletul. Deoarece și această nelegiuire, așa cum se Întâmplă Îndeobște În toiul acestor urgii, era privită tot ca un semn, șpreoțiiț decemviri au primit poruncă să cerceteze cărțile sibyline, iar Q. Fabius Pictor a fost trimis la Delphi ca să Întrebe Oracolul prin ce fel de rugăciuni și ispășiri pot fi Împăcați zeii și când
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un semn, șpreoțiiț decemviri au primit poruncă să cerceteze cărțile sibyline, iar Q. Fabius Pictor a fost trimis la Delphi ca să Întrebe Oracolul prin ce fel de rugăciuni și ispășiri pot fi Împăcați zeii și când se vor curma aceste urgii atât de cumplite. Între timp s-au adus și câteva jertfe, ieșite din comun, potrivit Îndrumărilor date de cărțile Ursitei; Între acestea au fost Îngropați sub pământ un gal și o gală, un grec și o grecoaică, jertfirea acestora fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]