2,433 matches
-
și sângele lipsind la judecată și osul frânt călcâiul visului rămas neatins vreodată întind acum o palmă spre cerul tău de foc alean și dor nu, nu sunt beată. îngenunchez în preajma nopții deodată sau mai încet să nu rup vraja urletului lupilor din umbra conturată pe zidul trecerii prin poarta-aureolată privesc și tac la luna strigătului care-odată înfiripa în mine frica de tine moarte-adâncă tu rămâi crispată când pomenită ești de gura-mi poate prea spurcată de vârful degetelor în dans
OCHIUL DE JAR RĂMÂNE FIX de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375140_a_376469]
-
fost de ardere totală. DE-AI FI De-ai fi de aur te-ar râde diamantul, dar și ciobul spart din lut amăgitor, De-ai fi pe-a regelui mantie o blană de samur te-ar jumuli sălbaticii coioți cu urlet victorios, Rază de soare de-ai fi te-ar îngheța al lunii alb fior, De-ai fi picur de ploaie pământul lacom te-ar suge învinuindu-te că seceta-i cu lacrimi tu vrei s-o stingi, Tril de păsări
FIINŢA VERBULUI LIRIC de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375155_a_376484]
-
lupta aceasta inegală cu timpul voi fi sigur strivit ca o muscă nu am decât o inimă de pierdut când vor călca peste mine picioarele grele ale morții îmi vor plesni oasele destul cât să nu mă mai doară nimic urletul de dinainte se va înfinge în nori ca o suliță se va împrăștia în ploaie apoi se va întoarce în iarbă imaginați-vă miliarde de fire de iarbă țipând înfingându-se-n păsări în tălpi va curge sânge peste sângele meu cineva
EPILOG de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372694_a_374023]
-
Irina Bbota Publicat în: Ediția nr. 1460 din 30 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ce urât e-n astă dimineață, Totu-i învăluit într-o deasă ceață, Ce reflectă nemiloase bucăți de suflet, Exprimându-și durerea într-un val de urlet. Vântul, cu al lui râs diabolic infinit, Devorează pădurea mohorâtă ce se-ncovoaie liniștit, Copacii triști și mohorâți de peste dealuri Se lasă abandonați la cheremul scăzutelor temperaturi. O nouă răsuflare rece iarna-și trimite, Să-și marcheze teritoriul prin frisoane tăcute
OSTILITĂŢI LA ÎNCEPUT DE IARNĂ de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1460 din 30 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372775_a_374104]
-
de-a emoțiilor îmbrăcăminte. Poate inima-mi îți cântă pe acute note muzicale, poate nopțile-mi devin zile pe acorduri instrumentale. Poate sunt un om ce are multe tatuaje pe suflet, poate-n viață am trecut prin furtună, chin și urlet. Poate mă-mpiedic de așteptări, de infinitele temeri, poate greutățile-mi apasă ai mei împovărați umeri. Poate sufletul dulce vrea să-mi vorbească-n cuvânt, poate visez ca soarta-mi să-și ia în curând avânt. Poate nu voi rupe
POATE DA, POATE NU de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372771_a_374100]
-
lopeți, pe frații săi și oameni din sat cu o sanie să-și poată căra tatăl accidentat. Omul a rămas singur. Gerul pusese stăpânire pe întreaga așezare și, odată cu el, noaptea. Gemea și inima i se strângea, nu la auzul urletelor animalelor pădurii, ci la teama că flăcăul lui se putea pierde pe muntele ale cărui trecători fuseseră acoperite de zăpadă. Începuse să îi fie frig, iar de la mijloc în jos numai simțea nimic. Privea pierdut cerul înstelat. Ninsoarea se oprise
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
a alinare Durerii mocnite În dure cristale Ce se sparg rănite În lumi ancestrale. Din frânturi de vers Și de suferințe Am făcut demers Cu vagi referințe, Ca să scot din suflet Răul ce mă doare Și-mi dă iz de urlet Fără de încetare... Din frânturi de inimi Adun azi cu dor, Ceas al limpezimi Vechi ambasador Ce îmi dă speranța Că dure cristale Vor fi azi instanța Viselor astrale... Referință Bibliografică: Din frânturi / Constantin Enescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DIN FRÂNTURI de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373085_a_374414]
-
Dar de data asta nu va mai fi în tradiționalul oraș de pe Dunăre, Budapesta, ci chiar aici la palat! Dorința Contelui se răspândi în întregul regat al neamurilor vampirice de pe pământ. În acel moment, păsările de noapte țipară sinistru și urletele înfricoșătoare ale lupilor spintecară negura rostogolindu-se spre adâncul văilor sau ridicându-se în ecouri până pe crestele cele mai înalte. Dar dacă pentru unii vestea însemna o bucurie fără margini, pentru jivinele pădurilor era durere și întristare. Părăsiră în grabă
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
frunțile de piatră ale masivului. În curând, umbrele nopții învăluiră regatul munților în întuneric. Glasul vântului trona deasupra înălțimilor, iar vocea munților răsuna în ecouri. Pe ici, pe colo, câte o pasăre rătăcită țipa disperată, iar din depărtări îi răspundea urletul înfiorător al unui lup înfometat. Vânătorii se opriră într-o poieniță aflată la marginea râului. Vraja nopții, mireasma pădurii de brad și aerul rece și proaspăt îi ademeni în lumea plăcută a viselor. Abia spre zori răcoarea din munți le
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
creasta din față. Din dosul ei se înalță un vârf semeț. Acolo este palatul! În seara următoare, înnoptară într-un loc stâncos unde plutea o atmosferă stranie. Vuietul vântului se auzea șuierând peste creste, iar din adâncul văilor se ridicau urletele sălbatice ale lupilor. Caii se speriară de ceva nevăzut și nechezară în noapte. Oștenii fură cuprinși de teamă și la orice zgomot tresăreau înspăimântați. Își închipuiau că vreun vampir ieșit din curtea palatului la plimbare ar putea să-i descopere
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
încinse. În acea învălmășeală, la hotarul disperării, o parte dintre vânători le tăiară capetele cu săbiile, iar alții cu sulițele le străpunseră inimile. De jos, din arcuri țâșneau săgeți spre metereze. Acestea ținteau piepturile oamenilor nopții care se prăbușeau în urlete îngrozitoare. Disperarea vampirilor loviți prin surprindere în curtea palatului îi panică pe confrații lor ascunși în turnurile întunecate. Aceștia se aruncară în vâltoarea bătăliei, dar se treziră săgetați de arcași. Pe terasa unui turn apăru din flăcări un cavaler: - Cine
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
atragă în cursă. Paloș pluti prin văzduh și coborî în fața îndrăznețului căpitan. Arnăutu își feri ochii de acea văpaie orbitoare, apoi puse mâna pe o suliță. - În zadar, căpitane! Sunt nemuritor! - râse Paloș. În acel moment, sulița îi străpunse inima. Urletul său de durere cutremură stâncile. Vampirul făcu câțiva pași cu sulița în piept, apoi își aruncă privirea de foc către o fereastră și șopti: - Iubito, ia micul prinț și fugi la castel! Salvează-l! Căzu apoi într-o baltă de
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
durerea, spaima, panica în bloc. Urlă disperarea-n trupuri ce-s aprinse în secunde, negăsindu-și o salvare pe niciunde... Urlă mamele acasă, urlă-n stradă tații toți, urlă frați, urlă surori, urlă însăși națiunea și tot omul este-n urlet de fiori. Urlă și mașinile salvării, urlă cele de pompieri, urlă oamenii în stradă, toți, veniți de nicăieri! S-a trezit și vocea STRĂZII, adormită pân-acum, să împingă națiunea către capăt de nou drum. S-a trezit și urlă
URLĂ VÂNTU-N ROMÂNIA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373108_a_374437]
-
fugă.Surorile și doctorul tocmai intrau la vizită, au prins-o bine și i-au făcut un calmant ușor.După ce s-a liniștit a început să-și amintească, s-a uitat cu silă la burta ei și a scos un urlet de fiară înjunghiată.Lacrimile îi curgeau în cascadă, iar trăsăturile feței se metamorfozau ca într-un film de groază.Visele ei mureau pe rând , se stompau în ceața durerii și dispăreau.Realitatea groaznică îi împietri delicatețea feței, ochii căpătară o
ZBOR ÎNTRERUPT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373104_a_374433]
-
pentru buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar pân-ajung încep să se pălească luminile clipind parcă a moarte căci orizontul prinde să roșească iar haita flămânzește mai departe se
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373183_a_374512]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CHIAR UN PIC CAM OFILIT Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016 Toate Articolele Autorului Acum când păsările ciripesc, Când toate iubirea regăsesc, În urletul de viață mustesc, Natura cuvântă că toate iubesc.. Când ghioceii au răsărit de mult, Flăcăii duc inima la un consult, De-ar fi așa doctor să le aline, Iernile grele ”tratate cu suspine.. Ghiocelul sprintenel ce s-a ivit, Prin
CHIAR UN PIC CAM OFILIT de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373214_a_374543]
-
șefu’! răspunseră într-un glas cei trei, deși lui Ilie nu-i convenea deloc strategia patronului. --Și încă ceva, continuă Casapu, când săriți la atac cu bâtele, răcniți din răsputeri, să speriați pe idioții din spatele lui. P-ăștia, numai cu urletele îi puneți pe fugă. Gata, nu mai avem timp, pregătiți atacul! Toată vorbăria lui Casapu avu un efect, mai mult de înfricoșare decât de îmbărbătare a „luptătorilor” lui. Inclusiv a pricăjitului de Tache, care tremura și se agita ca un
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > SACRIFICIU Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1687 din 14 august 2015 Toate Articolele Autorului un urlet îi zorește și dau fugă într-un desiș de umbre din pădure ea nu mai poate goana s-o îndure de greul dus și i-a oprit cu-o rugă dă muget cerbul turmei să adaste atent pândind viclenele sclipiri
SACRIFICIU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373263_a_374592]
-
noapte, Ascultă străine, Sunt zvonuri și șoapte Și sunt pentru tine. Văzduhul e plin De-ale neamului legi, Dar tu ești străin Și nu le-nțelegi. Veniți din afară Cu flamuri în vânt, Mulți ne călcară Al țării pământ, Cu urlet de fiară Și plini de avânt, Curând își aflară Sub brazdă mormânt. Străbunii luptară ‘Nfruntând suferinți Iubita lor țară N-au dato pe-arginți. Citește mai mult Plata trădăriiAscultă în noapte,Ascultă străine,Sunt zvonuri și șoapteși sunt pentru tine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
Citește mai mult Plata trădăriiAscultă în noapte,Ascultă străine,Sunt zvonuri și șoapteși sunt pentru tine.Văzduhul e plinDe-ale neamului legi,Dar tu ești străinși nu le-nțelegi.Veniți din afarăCu flamuri în vânt,Mulți ne călcarăAl țării pământ,Cu urlet de fiarăși plini de avânt,Curând își aflarăSub brazdă mormânt.Străbunii luptară‘Nfruntând suferințiIubita lor țarăN-au dato pe-arginți.... XXIX. TEIUL MEU, de Emil Șușnea, publicat în Ediția nr. 1845 din 19 ianuarie 2016. Teiul meu Iubito, am o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
cuvântului dintâi". Mulțumesc din toată inima, Carmen ! ------------------------------------------------------ Într-o “lume de surzi, orbi și muți, păcăliți de zahărul unei puteri butaforice și de propria zarvă lăuntrică, dintr-o scenografie a minciunii aproape perfecte”, o lupoaică solitară înalță la cer prin urletul ei conturat în cuvânt, toată tristețea omenirii în pragul unui colaps existențial. Anne Marie își strigă în imagini literare de o frumusețe greu de suportat de cititorul neavizat, toată dogma adunată din vieți, în chivotul sufletului. Este un cod al
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371680_a_373009]
-
unul pe celălalt! Avem amândoi nevoie! - Sunt de acord, îl întrerupse Lea cu ochii închiși, încercând să stăvilească lacrimile ce curgeau de multă vreme pe obrajii aprinși de febra emoțiilor. - Ce-ai spus?! Repetă, te rog! exclamă bărbatul, sufocându-și urletul de fericire ce-i exploda în piept. - Vino! Repede!... Doamne, cât de limpede e acum totul! Carlos, vino cât poți de repede, te implor! Lea sughița de plâns și simțea că nu va mai putea respira decât în brațele lui
DILEME ( FRAGMENT 31) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375659_a_376988]
-
vecina Ileana care-l moși, așa cum se făcea în acele timpuri, când femeile își nășteau copiii acasă și de Maria, mama lui care mai că nu își dădu sufletul în chinurile cele mai teribile ale unei nașteri premature și dificile. Urletele din casă se contopiră la un moment dat cu altele de afară, care opriră o clipă timpul și spațiul cu grandoarea semnificației lor. Când țipătul pruncului nou venit sparse tăcerea nopții, urletul fiarei răspunse din ce în ce mai de departe până se pierdu
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
mai teribile ale unei nașteri premature și dificile. Urletele din casă se contopiră la un moment dat cu altele de afară, care opriră o clipă timpul și spațiul cu grandoarea semnificației lor. Când țipătul pruncului nou venit sparse tăcerea nopții, urletul fiarei răspunse din ce în ce mai de departe până se pierdu în hăul timpului și al iernii, înghițit de tenebrele nopții. Referință Bibliografică: Sub semnul lupului / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2178, Anul VI, 17 decembrie 2016. Drepturi de Autor
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
cu un gest sinucigaș în fața mașinii, așteptând moartea izbăvitoare cu ochii închiși, întorcându-i spatele. Strigăte îngrozite, furioase, frustrate, scrâșnet cumplit de roți incendiate aproape de frânele ce brăzdară adânc cauciucurile, șoseaua masacrată de piruetele mașinii controlate de o mână divină... urletele terorizate ale șoferului ce trânti portiera cu moartea în suflet, apropiindu-se în transă de trupul îngenunchiat pe șosea, cu mâinile și fața îngropate în cascada de păr ce se revărsa peste asfaltul devastat, ca într-o dezmierdare finală. Se
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]