10,389 matches
-
timp și se desfășoară cam așa: eu mă întind la umbră, pe balansoar, în foișor sau pe terasă, și îl privesc cu drag pe soțul meu care, de ani de zile, practică magia de a transforma o curte argiloasă și uscată într-un loc paradisiac unde flori, boscheți și copaci cresc în devălmășie, învăluindu-ne în culorile și parfumul lor. Iar când ni se face dor de drumuri, punem două cafele în mașină și plecăm încotro vedem cu ochii. - Călătoriți mult
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
eu în jocul tandemurilor și am renunțat. Ca să nu fie atât de simplu, probleme și la mine, vârsta nu iartă și, iată-mă, stând cuminte la televizor, pentru a-mi plânge de milă. Plânge și ea, dar asta nu-mi usucă lacrimile... Emilia Țuțuianu: Ce ar trebui să facă cineva ca să depășească un moment critic? Boris David: Of... La 85 de ani, am adunat destule ,,momente critice” și nu știu dacă încercând o mediere a lor, aș putea ajunge la o
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
morți !Pe dealul crucii-ngenunchiat,... XII. LUMINA SFINTEI CRUCI, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017. Lumină lină și tăceri de piatră E bolta lumii tot îndoliată Ca n-a fost scris de viu să se usuce Chiar Dumnezeu cel Întrupat, pe cruce. Ci poarta raiului ce a deschis sicrie Prin cruce trece înspre veșnicie. Crucea-I putere sfântă și iubire Este-n învierea după răstignire. Crucea e cumpăna de judecată Și pentru osândire și răsplată. Deasupra
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
grădină Mă rog, ne rugăm amândoi, Privind perspectiva rușinii, Cer pace, putere s-accept, Spre locul numit "Căpățânii", Cu Domnul de mână mă-ndrept, Sub bice și pietre-arucate, Sub cruce, cu greu fac un pas, Nici lacrimi nu am, sunt uscate, Dar Doamne de Tin-nu mă las! De-o fi ca să beau din paharul Durerii, aici pe pământ, Accept cu smerenie Calvarul, Căci bun este Domnul și sfânt! 15/03/14, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Eu am nădejde / Lucica Boltasu : Confluențe
EU AM NĂDEJDE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383127_a_384456]
-
unde-i cărarea Ce duce către ziuă? Am rătăcit buimacă Fără vreun rost sau țel! Grădina e pustie! Din foișor,...ruină! Iar merii rumeni, cândva, Acum sunt goi și sterpi. Fântâna plânge-n vânturi, Iar ciutura e ruptă! Gem rozele uscate De toamnă și de ger. Pe banca înnegrită, Sub teiul încă verde, Cad stropi de ploaie tristă,... Durere și infern. Mă-ntreb, unde ești, ziuă? Unde ești, palmă caldă? Undea-ai pierit, cărare Spre zori de primăveri? Voi rătăci de-
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
aproape poartă părinților ei, însă mai jos de a lor, la o poartă era o femeie ce stătea jos la poarta ei și din start i-am ieșit în evidență privirii.. Căldură și emoțiile m-au făcut să mi se usuce gâtul, iar ce am cumparat m-a enervat ulterior, căci nu suc îmi trebuia. Iar, ieșind din magazin, acea privirea a acelei femei s-au pironit pe mine și iar mă cuprinse o emoție, insă eram punctul mobil din atâta
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
trecuseră mai înainte pe lângă mine, văd o fântână. Mă uit în ea, tare adâncă o văd. Ei, lasă că exercițiul fizic e bun acum, chiar de e așa zăpușeala..culmea că în alte părți pe drum plouase bine, acolo era uscat...aerul cam prea tare..iar eu zodie de aer...culmea că-mi trebuia apă...Dar, apa reprezintă elementul de care nu mă dezic în orice moment după aer..! Cum beau apă și de e rece, chiț că un pic..unii
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
așternutului i-a zis: -Mihai, se vede că ai început să te domnești, nu mai reziști la frig, uite frații tăi cum dorm, au venit uzi, s-au schimbat și s-au băgat în așternut, tu nu, trebuie să-ți usuci părul, să -ți încălzești tălpile, boier ce să zic. -Îi plăcea să-l tachineze, însă era mândru de el, deși nu era copilul lui. Îl iubea mai mult decât pe cei făcuți de el, mereu îl dădea exemplu:„Uitați-vă
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
Pe lângă faptul că hidratează, ceaiul are și alte beneficii asupra sănătății, cum ar fi protecția împotriva bolilor cardiace și a cancerului, datorită antioxidanților pe care îi conține. Pentru a prepara corect ceaiuri ar trebui să adăugați o linguriță de plantă uscată la 250 ml de apă sau două lingurițe de plantă proaspătă la aceeași cantitate. Ceaiul de mușețel ușurează digestia, calmează nervozitatea și anxietatea, în timp de socul se recomandă în gripă, sinuzită sau guturai. Durerile de cap trec cu ceai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92346_a_93638]
-
capodoperele lui Mihai Eminescu Luceafărul, Povestea magului călător în stele și, de ce nu?, Avatarii faraonului Tla. Iată, în cele ce urmează, sintagme poetice a căror forță de sugestie este dincolo de orice îndoială: ,, La umbra umbrei veșnicește Ana’’; Mi s-a uscat de dorul tău cerneala’’; ,,Străjerul nopții moartea mea vestește’’; Atunci, cutremurat, mă duce gândul/ La Inorogul meu, cel din Câmpie,/ De veghe stau icoanelor, țin rândul/ Căzuților martiri din Poesie’’; La fel și tu, iubire din poveste,/ De vrei să
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
copilăriei și a primei tinereți a lui Mihai Vișoiu. Curgerea povestirii este firească, de parcă ne-ar fi descrisă de un puști oarecare, unul dintre cei mulți ai mahalalei, cocoțat pe gardul de lemn al bisericii Sfânta Treime, ronțăind un cotor uscat de măr în așteptarea pomenii. Cu siguranță că orice cititor cu înțelegere profundă vede că din imaginea simplă a unui copil răzbate lupta pentru viață, bine ascunsă printre cuvinte și metaforă. Vor descoperi, de asemenea, subtilitatea literaturii practicate de nea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
nu mai puteam răbda? Cei câțiva cartofi, adunați de pe lotul nostru, erau drămuiți. Mai trebuia să lăsăm și pentru însămânțare, tăind fiecare tuberculă în mai multe bucăți, după numărul de ochiuri ce-i avea. Cojile, ba chiar și beldiile, erau uscate și folosite pentru hrană. Deși aveam numai vreo șase ani, țin bine minte foametea îngrozitoare din 1944. Săpam rădăcini de buruieni... De obicei, nici nu le fierbeam, le mâncam așa crude. Rămăsesem numai pielea și ciolanele. Biata mamă umbla ca
MARTIRAJUL ROMÂNESC COPII AI DEPORTĂRILOR [Corola-blog/BlogPost/92928_a_94220]
-
Pădurea nu trăiește numai cu căldura soarelui, cu ploaia cerului, ci trăiește, mai cu seamă azi, cu roua inimii românești, care poate face și păstra pădurea în piatră seacă și care atunci când lipsește usucă și cele mai frumoase păduri pe care ni le-a dăruit un Dumnezeu iubitor al pământului românesc.” Prof. Marin Drăcea, 1938. Odinioară, pădurile noastre, prin măreția lor, puteau fi lesne confundate cu însăși veșnicia acestui popor, istoria pădurii îngemănîndu-se astăzi
Pădurea românească. Trecut, prezent şi viitor în conştiinţa poporului român [Corola-blog/BlogPost/92990_a_94282]
-
lume întreagă... cică românii ortodocși sunt împotriva europenizării, suntem tributari a unui naționalim șovin și dăunător lumii civilizate. Am tăiat toți „BRAZI” României; am săpat la temelia lor; le-am pus otravă la rădăcina lor, crezâd că astfel se vor usca și va dispărea neamul lor de brazi, un neam cum spune odinioară apostolul moților Iancu, cel care a fost răstignit de un sălbatec secuio-udemeristo-hortist: „UITAȚI-VĂ PE CÂMP ROMÂNILOR, SUNTEM MULȚI, CA CUCURUZUL BRAZILOR, SUNTEM MULȚI ȘI TARI, CĂ DUMNEZEU
„ONOARE PATRIEI!” „A FOST TĂIAT UN BRAD BĂTRÂN…” [Corola-blog/BlogPost/92989_a_94281]
-
Împreună am dat târcoale mâncărurilor tradiționale din apropierea Alpilor. N-am scăpat carnatul alb tirolez, în care se pune rășina de brad, acompaniat strălucit cu rachiu de fructe de pădure servit în pară scobita. N-am ratat nici mușchiul de porc uscat la vânt, sub streașina, nici celebra “tigaie tiroleza” în care țăranul austriac amestecă legume, piept de porc, miere și, după ce le călește, aprinde cu rom țigaia, care arde pe dinăuntru și pe dinafară. Trebuie gustate toate acestea și promit să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93522_a_94814]
-
că suntem cuminți. Nu te iubește! îmi râde pocita. Mai pleacă-n sictir, mă răstesc îmbufnat. Dar sunt sfâșiat de o jale mocnita Și ard că s-o-njur, si ard ca s-o bat! Ești prost, ca o inimă uscată la soare! Îmi strigă Moartea din sumbru mormânt. Doar noaptea mă apară cu vechea-ntrebare - Iubire și moarte, sau vorbe în vânt? IS THIS LOVE, OR JUST A CHARADE? My damp heart is drying în the sun, în the heat
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
să înflorească e un rai în zona aceea și un miros care te îmbată. Vin din străinătate să-i admire culturile, de altfel am înțeles că vinde trandafirii în străinătate, prea puțin în țară. Treci pe acolo, s-or fi uscat în mare parte, dar tot ai ce vedea. — Bine, mamă, poate îi fac o vizită lui Anton. Două zile trecură de când Ștefan se bucura de casa copilăriei, de micul său orășel. Aduna informații, deocamdată de la mamă, știri desigur lapidare, se
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383259_a_384588]
-
tertipuri. La o sută de metri de casă, crește un brad. Vei trăi cât va dăinui bradul, ți-ai introdus în program. În fiecare zi, stai rezemat de arbore câteva minute. Schimb de energii. Dublul tău vegetal. I s-a uscat o creangă și te doare un umăr. Ramul s-a uscat fiindcă te doare un umăr. Un flux malefic invers. Iubitele nu ți se uită-n ochi: se plâng de migrene. Prostii: sunt nopțile lor pierdute. Zecile de țigări fumate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Vei trăi cât va dăinui bradul, ți-ai introdus în program. În fiecare zi, stai rezemat de arbore câteva minute. Schimb de energii. Dublul tău vegetal. I s-a uscat o creangă și te doare un umăr. Ramul s-a uscat fiindcă te doare un umăr. Un flux malefic invers. Iubitele nu ți se uită-n ochi: se plâng de migrene. Prostii: sunt nopțile lor pierdute. Zecile de țigări fumate. Vodca infectă. Urmele logosului lor neîntrerupt. Dispar o vreme, apoi te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
hipopotami albi, negrul albinos, în Saludos; pajura albă. Obsedat de alb. La mare, într-o povestire pe care nu ai publicat-o, un bărbat desena pe spatele iubitei sale un pescăruș alb. „Îl șterg?” o întrebase A. „Până nu se usucă vopseaua.” „Nu!” îi răspunsese femeia. „E frumos; nu pot să îl văd, dar am încredere în pictura ta. Ești Rembrandtul meu, sunt Saskia...” Fusese o vorbă nebună; ai scris, pe urmă, o poveste adevărată bazată pe impostură: nu erai Rembrandt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
aromatic. Un cuptor dintr-un material refractar emitea, pe fundal, o blândă lucire roșiatică. Lângă banc, poetul văzu un bărbat ce părea să aibă aceeași vârstă ca și dânsul, care Îl privea curios, În timp ce se Îndeletnicea cu pisatul unor ierburi uscate Într-un mojar. Era zvelt la trup, cu părul negru ca pana corbului și cu ochii Întunecați, ușor alungiți, precum orientalii. Privirea Îi era vie, inteligentă, cu ceva felin În mobilitatea sa. Pupilele Îi emanau o ușoară fosforescență, În lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
astfel unite, formează un singur curent care, din două-n două secunde, mișcă perdelele patului, făcând o deschizătură pe care tocmai intrase musca. Aceasta pășește acum fără grijă pe platoul frunții, ocolind broboanele de sudoare și căutând un loc mai uscat unde să se oprească și să se întindă. Eroare însă! Fulgerător, mâna grea a spătarului făcu un frumos arc de cerc și-și plesni cu putere capul. Surprinsă de rapiditatea mișcării, musca mai avu tăria să observe într-o fracțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și-n stânga, bucurându-te de rochia nouă pe care o porți, te simți deodată izbit extraordinar în moalele capului? — Foarte vag - răspunse căpitanul Tresoro. — Ei bine - zise triumfătoare Amada - noi am cunoscut-o! — înseamnă - zise bătrânelul căruia i se uscase pe bărbie o urmă din sosul de lobodă, trădând astfel tulburătoarea apropiere a completei senilități - că ați fost prădate? — Prădate? - făcu îndurerată Fibbia. Puțin spus! Am fost pur și simplu deposedate de tot ce are omul mai bun în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe lângă pereți, ochii lui Sima-Vodă deslușiră putini, butoaie, oale mari ceruite, saci cu faină și tărâțe, policioare de lemn pe care se îngrămădeau căni de lut, harapnice, hamuri, căciuli vechi desfundate. Din tavan atârnau legături de ceapă și usturoi, mănunchiuri uscate de mărar, picioare afumate de porc, hălci de slănină. Ba, pe-o laviță, Vodă zări și-un mic ghiudem și-un ardei iute început. — Ce-i asta? - întrebă el oprindu-se în mijlocul încăperii. — Ce să fie? Vistieria! - răspunse Ximachi. — Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
atenție. Era un animal răpănos, respingător și aproape scheletic, cu ochi triști și buze băloase, atât de neprietenos și indiferent, că ai fi putut să-ți imaginezi că nu are creier sau că puținul pe l-a avut i se uscase cu ani în urmă. Un animal care nu era în stare nici măcar să sperie pe cineva, dar nici să trezească vreo simpatie. Trântită acolo, la mai puțin de trei metri distanță, era, probabil, singura ființă vie pe o rază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]