25,587 matches
-
câteva încercări reușește să simtă bine între dinți capătul rece și dur al tubului din plastic. Senzația nu este plăcută și o clipă o încearcă temerea că înghițitul îi va trezi dureri necunoscute. Dar prima înghițitură a și parcurs gâtlejul uscat chemând cu aviditate încă și încă o înghițitură. Realizează cât de importantă este satisfacerea acestei necesități, cât de capital este acest gest pe care îl facem automat în viața de zi cu zi. I se pare că abia acum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ceva ascuțit care îi sfâșie coapsa stângă. O maree neagră urcă spre vidul din craniu și începe să debordeze pe nara stângă. Cerșafurile imaculate s-au transformat în cocoloașe umede, lipicioase și fierbinți, care o agresează din toate părțile. Limba uscată și aspră atârnă printre buze ca dintr-o dată să dispară, înghițită de hăul gâtlejului însetat. Vidul din cap i-a invadat toată făptura. A intrat în comă ! Urgent la reanimare ! Limba ! Trage-i limba afară ! Temuta barieră spre S. I. P
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu știam de ce. Aveam senzația că toate măruntaiele îmi erau însângerate din cauza brutalelor intruziuni grețoase, dar i-am dat ascultare copilului meu care părea a se juca de-a mama cu mine. Am mestecat cu greutate câțiva dumicați din pâinea uscată care mi-a adus în gură un gust dulce și bun, gustul neprețuitului bob de grâu. Dar pe loc dinții s-au simțit prizonierii pastei clisoase și m-a cuprins teama că mă înec, că mă înăbuș. Atunci Minodora a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
gură, în nas. Am fost debarcați toți șapte, cinci femei și doi copii, pe un platou ierbos dominat de un pâlc de mesteceni. Ne-au lăsat, ca "inventar", trei cazmale, un târnăcop, un cuțit, o oală, un sac cu fasole uscată, unul cu boabe de porumb și două pâini ca niște cărămizi crăpate. Ni s-a spus că zona este încercuită de paznici și că la vreo zece kilometri se găsește satul Gherasimovka, unde se află și "comanditur". Șeful transportului, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
creștini suntem cu toții... Numai așa a reușit Gătej al nostru să adune mai multe cărucioare de găteje pentru gospodăria proprie, dar și două-trei ceva mai de calitate pentru comercializare în cartierele mărginașe ale târgului. Că doar asemenea lemne de foc, uscate ca chiperiu, se caută cu prioritate și se vând la prețuri convenabile. În cazul evitării unor întâlniri nedorite cu poliția, avea posibilitatea să facă bani bunicei pe lemne și să-i dubleze apoi prin valorificarea la fier vechi a câtorva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ce-i dădea siguranță și-l făcea să se simtă și el gospodar printre fruntașii Mitocului pentru prima dată de când s-a luat cu Bianca lui. Și să mai adăugăm că gospodarul mai avea pregătite încă două cărucioare de găteje uscate, gata arvunite și ele pe la Mirăuților. Plus că i-au mai rămas și niște cantități de fiare vechi bine dosite în râpă, cu toate că a valorificat destule după ce și-a vândut uscăturile. Așa că, bine dispus și cu câteva bice aplicate sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
zăboveau apoi o oră cu spălatul și cu micul dejun, înseamnă că, până la revenirea lui John de la școală, mai rămâneau cam două ore sau două ore și jumătate pentru joacă. Numai că joaca lor consta din căratul tulpinelor de bumbac uscate, folosite drept combustibil la bucătărie. În intervalul acesta de timp, reușeau să facă un singur transport de sărcinuțe înțepătoare, cu spinarea însângerată, tocmai de la marginea plantației. Prichindeii se mai pricopseau și cu ceva semințe de bumbac rămase în urma culegătorilor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că de ceva vreme transportă duminică de duminică o marfă suspectă într-o mașină cu numere false... La controlul de rigoare, într-unul dintre baloții de bumbac transportați se aflau niște frunze, așa ca de cânepă sau de haldani, bine uscate și împachetate în câteva pungi de nailon de culoare maronie. I s-a mai spus că firma care l-a angajat este o firmă fantomă, iar atelierul din Liége la care transporta bumbacul este mai mult o distilărie de droguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și înspre vârful lui. Luna în înaltul cerului era arcuită splendid în sfertul său vizibil și era de un alb smălțuit, strălucitor. Iar cerul era de un senin odihnitor, foarte luminos spre cei doi copaci, un nuc înalt, bătrân, parțial uscat și pe trei sferturi înfrunzit încărcat, cu frunzele verzi, și un vișin mai mic. Între cei doi copaci și după ei, se vede pământul, cu iarba sa foarte puțin umedă, și alți puiuți de copaci foarte mici ca înălțime. Tabloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plimbă, curge lin, intim, infinit la vale, Toate acestea au fost ale mele, Pe toate le-am simțit, Dar acum cunosc această lume, o-nțeleg. Iar stelele mele de mult au apus, Cunoașterea, tristețea, un oftat au rămas pe cerul uscat Nici o magie, nimic nu e adevărat Iar acum, plină de-nțelesuri și pustiuri, Dar ireală mi se deschide o altă lume. Luna rămasă pe cer și suspină înghețată și veșnică Izvorul se duce la vale, plăpând, mi-e milă, Stelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
berze și alte pasări-păsări. În lungul trenului se găseau fie păduri stufoase, dese, fie pajiști înalte și muguri, fie flori de o frumusețe rară printre care fumuri subțiri și înalte se întrezăreau și răspântii finuțe, tremurate. Existau și livezi, smocuri uscate, arse de soare, cu o coloristică specială, mai ales împletită cu plantele verzi. Se remarcă însă sărăcia caselor în ruine. Lângă ele pereți abrupți și înalți sunt fie nisipoși fie acoperiți cu ierburi, însă tot timpul par o lucrătură magică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
s-au păstrat frumoși o vreme ca după aceea, spre părerea de rău a Elenei, să se ofilească și să se vestejească. —Leni, să arunci trandafirii aceia că s-au uscat, i-a spus Silvia. Îi țin fără apă, așa uscați. Îți plac așa? Sunt un fel de ornament. De multe ori, când intra în cameră și-i vedea, Elena cânta cântecul lor: „Trandafirii tăi s-au ofilit în glastră Vremea a trecut, tu m-ai uitat demult.” Fredonând, se gândea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să scoată un cuvânt. Nu mai vrei să vorbești cu mine? —?! — Spune! De ce ești rău, băiatul meu din parc, și-a pus capul pe pieptul lui mângâindu-l pe obraz. Tu nu mă cunoști? Așa sunt eu. Spun verzi și uscate ca să te înveselesc. Mă doare când te văd trist. Te iubesc atât de mult că am lăsat totul baltă ca să vin să te văd și tu mă respingi. Inima asta a ta nu mă mai vrea, își plimbă mâna pe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-i da pace defel. Observându-l atent din semiprofil, acesta avea acea privire pierdută n zare, care, deși se slujește de ochii deschiși ai celui în cauză, nu sesizează niciodată altceva, decât doar punctul fix, spre care este îndreptată. Buzele uscate, care i se mișcau, confirmau faptul că acest om vorbea de unul singur și, deși gura răutăcioasă a lumii ar putea spune acum - dacă n-a și spus deja - că acesta era, pur și simplu, un nebun, ca atâția alții
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la suprafață, o fac solemn pe deștepții! Ei bine, în așa fel procedându-se, situația lui Osvald, nu după mult timp, se agravă vizibil. Istorisiri nesănătoase fericirii 107 Cu toții știm că o cangrenă reprezintă o necroză a țesuturilor. La cangrena uscată, zonele atinse de boală mor, pentru că sângele nu mai ajunge la ele, astfel țesuturile nemaiputând fi oxigenate. Dacă nu ajung să fie tratate în timp util, de cele mai multe ori țesuturile se infectează și, în consecință, se instalează cangrena umedă. La
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
așa cum se cuvine, importanța -, când se pierd în labirintul complicatelor și fără de capăt socoteli, literatura, prin sensibilitatea penelului ei artistic, îi va desface din încordare și le va alina afectuos deziluziile. În acest punct, însă, oarecum obosit și cu gura uscată, Osvald făcu o scurtă pauză, ca să-și tragă răsuflarea și ca să-și pună ordine în idei. Continuă: mi-aduc aminte că domnul Jorge Luis Borges definea biblioteca perfectă; eu aici, însă, voi opera prin tăiere: iluminată, solitară, infinită, incoruptibilă, secretă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
plasă și, dacă observă, în coș, fructe sau legume bătute, se oferă să i le schimbe cu altele proaspete, un om de serviciu îi împinge căruciorul, un agent de pază îi indică unde să parcheze, mașini speciale, care fabrică gheață uscată, îi glazurează, printr-o simplă apăsare pe buton, sacoșele, protejându-i acele produse care trebuie să stea la rece. La benzinărie, șoferul nu știe cum să pornească pompa și ignoră până și poziția aperturii rezervorului, umplut tot timpul de unul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Dar gesturile sunt, ca pretutindeni, elocvente. Suntem primiți cu două boluri: unul plin cu daikon (ridiche-gigant) murat de culoarea șofranului, altul cu mikan (mandarine nipone extrem de dulci). Alături, într-o elegantă cutie de lac, se găsesc straturi de nori (alge uscate), în care se învelesc bucățelele de daikon, în chip de sandvișuri autohtone. Câteva minute mai târziu, o femeie mult mai tânără, fata celei dintâi, ne aduce ocha (ceai verde) aburind, împreună cu mochi (găluște de orez). "De unde atâta căldură la acești
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
extremă la alta, iar viața mea s-a așezat, poate, într-un făgaș al cumințeniei, al micii răsuflări retrase în sine, spre un centru al ființei imobil, intuit abia, spre repaus. Mașina se oprește pe o cărare mărginită de nalbe uscate, sub un gutui japonez. Am ajuns în fața casei profesoarei de ceremonia ceaiului. Camera este mică, de patru tatami; deschizătura pătrată în podea, folosită pe timpul iernii, emană deja căldură. Nu este o adevărată casă de ceai, dar apa fierbe; afară, grădina
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de localnici pădurea Suharău și care era încă departe. În linie dreaptă la o privire i se părea că este la o aruncătură de băț. Câmpul era plin de lume, care la cosit iarba și otava, care la adunat fânul uscat și bun pentru animale. Pasărea, măiastra ciocârlie, era acasă la ea, desfătându-și ascultătorii, lucrătorii câmpului cu trilurile ei fermecate și călătoriile ei către cer, unde după ce dădea binețe îngerilor, cobora în picaj peste pământ, de unde revenea la vizita ei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
păzit de al treilea ochi, te asigur copile, că vei fi un adevărat călător pe poteca din pădure. -Nu înțeleg zână, când spui „Doamne-ajută” la ce te referi? -Simplu băiatule; un ciomag, o bâtă, o cârjă, o bucată de lemn uscat, numai să fie ușor, cu multe noduri și atât de lung încât să-ți vină ușor când vei fi nevoit să-l învârți pe deasupra capului sau în jurul tău, dacă ești atacat de vreo dihanie sau un om care te poate
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
părea. Atâta liniște nu a mai avut ocazia să întâlnească undeva, dar pentru că asta nu era treaba lui, își vedea de drum, mergând agale pe o potecă. Deodată a auzit un zgomot ca atunci când cineva calcă pe frunze și vreascuri uscate, nu deranjează dar determină pe cei din jur să ciulească urechile și să afle că mai este cineva care tocmai și-a anunțat prezența. Asta s-a întâmplat tocmai în momentul când trebuia să urce un mic deal. Mergând mai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
treaba lui. A doua zi de dis-de dimineață, Dondică împreună cu Dondonel au cunoscut gazdele cu care au pus la punct toate cele de trebuință pentru începerea lucrului. Dondică a înjugat boii și a plecat după fânul cosit de curând și uscat, pentru a-l aduce acasă. Dondonel a luat în primire cotețul de unde avea de scos gunoiul și de alimentare cu apă și mâncare a porcilor. În timp ce scotea gunoiul, unul din porci făcea din nou mizerie, călcând pe gunoiul adunat grămadă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cineva și nu știam cine este, apoi m-am speriat și din cauza întâmplării din pădure. Am încercat să fug și nu am putut, picioarele parcă erau de plumb, urechile mi s-au înfundat, abia de mai auzeam, gura îmi era uscată, îmi era frig cumplit, pe șira spinării curgea o transpirație rece. În această stare, cu greu am ajuns acasă. Mama s-a speriat foarte tare și imediat după ce a ascultat de cele întâmplate, a luat măsurile care-i erau la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
practica și metoda aruncării în apă, firește, acolo unde omul primitiv avea cursuri de ape. Când se găsi focul, fie prin mijlocirea trăsnetului ce aprinse pădurile seculare, fie prin puternicele radiațiuni solare, ori prin inteligența omului, care frecă două lemne uscate, atunci am putea zice coborî din cer adevărata fericire pe pământ, căci numai grație focului progresă omenirea și civilizația ei, în toate gradele. Cu ivirea focului,a cărui acțiune rapidă de descompunere întrecea lenta acțiune a aerului, soarelui, apei și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]