6,013 matches
-
și acesta? De ce a lăsat-o singură ? Ce va face acum părăsită de toți în imensitatea marii învolburate? Cine o va mai salva dacă se răstoarnă barca? Aceasta zbura peste valuri din ce în ce tot mai spre larg. Dinspre uscat nu se mai auzea nimic. Parcă totuși se auzea un șuierat de tren. Asta însemna că nu-i atât de departe uscatul. Poate că a pleacat cineva în căutarea ei s-o salveze. Dar cine? Cum o va găsi pe
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
salva dacă se răstoarnă barca? Aceasta zbura peste valuri din ce în ce tot mai spre larg. Dinspre uscat nu se mai auzea nimic. Parcă totuși se auzea un șuierat de tren. Asta însemna că nu-i atât de departe uscatul. Poate că a pleacat cineva în căutarea ei s-o salveze. Dar cine? Cum o va găsi pe această furtună? Nu cunoștea pe nimeni în afara colegei de cameră și a celor doi bărbați. Exact, aceștia oare unde or fi ? De ce
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
și îi zâmbea șegalnic, ca și când făcuse o glumă. Valurile se linișteau simțitor iar barca se întorcea cu prova spre mal. Începeau să se vadă copacii și hotelurile înșirate pe malul mării precum mărgelele la gâtul unei copile. Pe fâșia de uscat serpuia un tren. Putea fi tot cel ce o adusese și pe ea la mare. De la el se auzise suieratul perceput printre mugetele mării involburate. Se mișca ca un șarpe pe fâșia orizontului. Un bufnet o trezi din visare. Era
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
am continuat mai mult de rușinea față de cei rămași. Obstacole apăreau la tot pasul, cred că cineva ne punea la încercare. Bușteni prăvăliți deasupra cărării, care trebuiau escaladați. Zone mlăștinoase, din care ieșeam înnămoliți până la gleznă. Căldură sufocantă, cerul gurii uscat - apă nu luasem cu noi. La unul dintre copacii transversali, m-am așezat, simțind că îmi dau duhul. Norocul meu că n-aveam cui să-l dau, ceilalți erau mai în față. Decizia de a continua n-a fost grea
CASCADA de DAN NOREA în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371569_a_372898]
-
martie 1675, staționează pentru pregătiri de drum și aprovizionare în orașul Tobolsk, iar de acolo cu bărcile, pe afluentul râului Obi, Irtâș, coboară, străbătând aproape toată Siberia, spre râul Argun, din extremitatea cea mai estică a Chinei, de unde, călătorind pe uscat, ajunge cincisprezece luni mai târziu, adică pe 20 mai 1676, la Beijing. Aici misiunea rusă este găzduită într-o clădire uriașă, înconjurată cu ziduri ca o închisoare, fiind confruntată cu tot felul de primejdii și întâmplări ieșite din comun, despre
UN SPION VALAH ÎN SOLDA ŢARULUI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371598_a_372927]
-
este un smochin. Dacă Domnul nu găsește în el odihnă, a doua zi, adică după viața aceasta de acum, îl usucă prin blestem și-l trimite în focul veșnic. Smochinul uscat din Sfânta Evanghelie este ca un stâlp cu totul uscat, care îngrozește pe cei care nu fac rod potrivit de virtute. Pentru rugăciunile preafrumosului Iosif, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi. Amin" ("Deniile din Postul Mare", Editura TRINITAS, 1999). Luni se săvârșește Liturghia darurilor înainte sfințite unită cu Vecernia din
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373856_a_375185]
-
papură de la Mahmudia și-a dedicat activitatea unui meșteșug străvechi, realizarea de împletituri din papură, prelucrată după metode tradiționale, potrivit cărora papura se recoltează din bălțile de pe malul Dunării, în luna august și se lasă timp de un an la uscat. Se decojește și partea aleasă pentru lucru se înmoaie, în sac de celofan, o zi. A doua zi se așchiază (se desface în două) și începe lucrul pe calapod. Din realizările proprii la Festivalul de la Muzeul Țăranului Român expun: rogojini
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
lovesc turbat de pietre, știind că, oricum, nu doare... Doare sufletul în mine când văd norii furioși Cum sufocă blândul soare cu-al lor chip de domni serioși. Nicio șansă de mai bine, ziua asta e pierdută, Marea luptă cu uscatul, de parc-ar fi o redută. Pescăruși întârziați se izbesc de vântul rece, Se feresc țipând de valuri, de teamă să nu se-nece. Un vapor în depărtare, chinuit, înaintează... Ca un turn înfipt în mare, catargul atent veghează... Ascunsă
FURTUNĂ PE MARE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372038_a_373367]
-
azi tăcerea și gândul Când plânge fereastra de ploaia mocnindă Când frunza se-nclină pe digul din tindă La mine în suflet când vii Când mi-e rândul Alunecă vorba pe coji de castane Și-n via cu lacrimi adoarme uscatul Trecutul brodează cu mintea înaltul În toamnă cuvântul reclamă frisoane Născut ești în jalea pământului toată Să fii fericirea luminii din vise Vibrantele fructe de vânturi încinse Filmate-s de umbre crescute prin zloată Referință Bibliografică: Vorbă pe coji de
VORBĂ PE COJI DE CASTANE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372491_a_373820]
-
da o educație bună. Dacă bați pasul pe loc, de fapt mergi înapoi. • „Țara cu un singur gras" (carte despre Korea de Nord de Adelin Petrișor). • A fost ales președinte de comitet de bloc la Cernobîl... Nu există societate fără uscaturi, dar uneori vezi numai rumeguș. În antichitate s-au folosit unele tehnologii inventate abia în vremea noastră. • Un individ cu educația cam subțire... • Mai bine mai târziu decât niciodată, dar sunt cazuri când e mai bine niciodată decât prea târziu
SUSPECT & CU LITERE MICI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372813_a_374142]
-
lume ancestrală. Când ne-am așezat la masă am putut observa în detaliu modul de organizare a casei cu două odăi și cu un pod cât toată casa, plin cu lemne de foc și cu alimente de iarnă, puse la uscat. Acolo, într-un cufăr mi-a arătat îmbrăcămintea mamei sale, a tatălui și a fratelui său; erau moaștele ce îi alinau de fiecare dată dorul durerii pierderii lor. Au același miros, îmi spuse bătrânul, care depășea cu mult respectabila vârstă
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
Se ocupau cu agricultura, cultivând pe ogoarele ce înconjoară satul de-o parte și de alta grâu, porumb, bumbac și tutun. Când se cultiva tutunul toate gardurile gosopodăriilor satului erau împodobite cu șiraguri cu frunze de tutun arămiu, agățate la uscat. Măgarii erau animalele des întâlnite la tracțiune, la căruțele (fig.2) grele sub povara recoltelor. Pământ aveau destul. Nu era familie care să aibă mai puțin de cinci hectare. Cultivau pe pantele Dealului Oltina și vița-de-vie, peste care, deseori, era
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
tătari. Cam neglijenți cu pământul. Fumau mult și se așezau, cât era ziua de lungă, în tindă pe perne, cu picioarele încrucișate, turcește. Cultivau tutunul. De la ei ai mei au învățat cum să-l recolteze, când să pună frunzele la uscat și tot procesul acela tehnologic. Băteam la pas satul că era de dimensiune mică, am spus mai sus că acum abia număra peste cincizeci de familii. Bătrânul privea și în stânga și în dreapta, vorbindu-mi calm, urmărindu-mă cu ochii lui
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
erau abundente, până toamna târziu. Podurile caselor erau frumos amenajate, cu rafturi cioplite de mâna bărbatului, pentru proviziile de iarnă și bârne groase unde se băteau cuie și se agățau funiile de ceapă și usturoi, pieile de oi, puse la uscat. Aici, se depozitau și preparatele din carne, de la Ignat până primăvara, târziu, pentru că frigul le dădea pace abia după începutul lunii iunie. Acoperișurile erau construite cu susținători din lemn tare și acoperite cu țiglă, unii puneau chiar tablă, pe care
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
pe rând, din jarul ce-a mocnit, se-aprinde focul iară și ardem ca pe vremuri, iubire "foc și pară". Te simt, mă simți, plăcută reverie, ești ca o ploaie caldă căzută pe câmpie, eu sunt ca și pământul care uscat de dor te-absoarbe-n pripă, ca râul pe izvor, din dulcea-nvăluire iubirea ne sporește suntem doi feți frumoși, veniți dintr-o poveste. Eu mă las furat de vraja-ți, tu-mi trezești tainici fiori răscolindu-mă-n adâncuri, mă înalț, plutesc
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
departe, pe mal adunau Erau zeci, sute și mii și albe și negre, maro, cenușii, Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate și sfere Venind de departe, vorbind de alte ere. *** M-am aplecat și-am strâns și eu... Le-am așezat chiar la uscat, Le-am ridicat și m-am jucat Zvârlind în sus pe rând, mereu, Una, două, trei, patru...dar au picat Din nou în praf. S-au murdărit! Și-atunci iarăși am pornit Pe prundul aspru să găsesc Doar pietre albe
JOC de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372894_a_374223]
-
JANINA SFETCU -ne frapează prin versuri în care cuvintele dansează ca un ropot de ploaie de primăvară ”desculțe de noi/ cu un transplant de atingeri”. În” Zile înșirate” trăirile devin ”o herghelie de cuvinte/în tropot/prin gânduri/puse la uscat”. În ”Poem orb” autoarea ne invită din nou la meditație:” când am ajuns la capătul poemului/mi-am reîndreptat tălpile/spre începutul lui”. PANCU ZINA - DORINA -ne îndeamnă la meditație prin versuri ce par întrebări: Unde va fi primăvara mea
”VISE TÂRZII” VOL 1 de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372994_a_374323]
-
pus încă o cărămidă la templul credinței creștin-ortodoxe românești. Părintele Mina, ne povățuia să ascultăm cu pioșenie și smerenie Cuvântul Domnului, căci El este pretutindeni și ne însoțește la serviciu, în odihnă, în călătorii pe mare, în văzduh și pe uscat și în tot locul veghează zi și noapte asupra noastră. Vă spun din proprie experiență că părintele nu ne dojenea aspru. Din contră, blândețea și milostenia sa nu aveau margini. Iar dacă vreunul i-am greșit vreodată cu gândul, fapta
OMUL RUGĂCIUNII ŞI AL SUFERINŢEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344745_a_346074]
-
o medie între balenă și elefant. Ambele sunt animale mari care nasc pui vii dar balena trăiește în mare iar elefantul sub soarele tropical. Media între ele este primul animal care a ieșit din oceanul mamă al vieții pe aridul uscat. O scoică cu picior pe care l-a înfipt în mâl spre a suge apa evaporată din baltă. De fapt strămoșul plantelor. Acum puteți înțelege de ce consider fericirea ca medie între Dumnezeu și natură. Fericirea este un sentiment de mulțumire
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347774_a_349103]
-
Cum să procedeze să nu regrete toată viața că a luat hotărârea cea mai nepotrivită? Nu-i venea să părăsească malul mării. Cel puțin aici era martora a două furtuni la fel de puternice. Una pe marea furioasă ce dorea să cucerească uscatul, alta în sufletul său. Ce să facă? Să lase iubirea să-i inunde sufletul? Să prindă în mâini speranța, trăind fără nici o condiționare bucuria întâlnirii celui ce a produs scânteia care i-a generat explozia de sentimente contradictorii? Nu știa
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
acasă și-am trăit ca-n sânul lui Avram! -Și mie de ce nu mi-ai spus? -Păi mai aveai tu urechi pentru mine? Îți băgaseră ăia gărgăunii filozofiei în cap... Rămăsesei cu gura căscată la Sigismund Barach Rappaport și la uscatul ăla de Zimmerman care-ți cântau despre Schopenhauer al tău... O luară pe Marokanergasse și se treziră la Zu den drei Tauben. -Intrăm aici? - glumi Eminescu. -Intrăm! Încă mai are balta pește! - și-i arătă buzunarul: E doldora de pițule
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
învârte cu tine și stomacul îți este dat peste cap. - Da, când este hulă de fund, crește ruliul și tangajul bărcii și te simți ca într-un montagne russe, iar dacă ai rău de mare este preferabil să fii pe uscat. - Ce zici, mergem dacă este marea liniștită? Doar o oră - două. Ce pești putem prinde? - Guvide sau în cel mai fericit caz vreun hanus. - Calcan sau alt fel de pește nu este? - O fi, dar nu se prinde la undiță
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347818_a_349147]
-
o crezi tu, la averea ta l-ar șantaja și pe tată-su. Și ce ai de gând să faci? Măi, dar stai, chiar nu bei nimic? Vii la mine în vizită după atâta timp și eu te țin pe uscat? Eu aș bea o bere după o așa veste. Poate mai plec cu mașina pe undeva. - Și eu aș bea o bere că am arsuri de mă strânge stomacul ca o gheară. De ce crezi că am dat fuga la Vamă
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347793_a_349122]
-
Nu-i frumos, nu-i etic, dar a fost foarte util iar primarul va fi scris cu majuscule în calendarul orașului. Altul din contră. În mijlocul unui cartier orășenesc în care oamenii mai obișnuiau să-și întindă rufele pe funie la uscat, a construit din containere, destinate în de obște organizărilor de șantier, locuințe pentru etnicii votanți. A dat din avutul poporului „NUMAI” jumătate din costul normal al unui apartament. Normal pentru cotețele realizate. Votanții mutați în ele au scutit ceilalți localnici
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 4 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347947_a_349276]
-
cal băteam a o inimă ea sângera se zbătea ca și cum ar zbura dintr-o piatră de piept în uitare de zbor înverzit iubeam și iubirea-mi colinda ca un lup născut întro floare smulgea păduri marea smulgea ca să dea de uscat te iubeam eram făcut din tine dacă eram făcut din mine mă înscorburam înlăuntrului tău treceam idee pe lângă mine nu mă nimeream să fiu Referință Bibliografică: te iubeam / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1214, Anul IV, 28
TE IUBEAM de VASILE PIN în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347982_a_349311]