4,529 matches
-
recunoștință. Păi, noroc! spun, ridicându‑mi paharul. — Noroc! zice Kent. Ești gata să comanzi, Rebecca? Sigur! răspund, scanând rapid meniul. Aș vrea biban de mare și o salată verde, vă rog. Mă uit la ceilalți. Împărțim și niște pâine cu usturoi? Eu nu mănânc grâu, zice Judd politicos. — A, da? zic. Păi... ce zici, Kent? Eu nu mănânc carbohidrați în timpul săptămânii, zice pe un ton plăcut. Dar tu n‑ai treabă cu noi. Sunt sigură că e delicioasă! — Nu, e OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un ton plăcut. Dar tu n‑ai treabă cu noi. Sunt sigură că e delicioasă! — Nu, e OK, zic iute. O să iau doar biban. Doamne, cât de tâmpită pot să fiu! Normal că ăștia din Manhattan nu mănâncă pâine cu usturoi. — Și de băut? zice chelnerul. — Ăă... Arunc o privire asupra mesei. Nu știu. Un Sauvignon Blanc, poate? Voi ce vreți? Sună bine, spune Kent cu un zâmbet prietenesc, iar eu răsuflu ușurată. Pentru mine, doar niște sau Pellegrino, adaugă, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
liniștitoare. Familia din dreapta ei are o ceată de puradei gălăgioși, un tată care țipă ca să-i potolească. În stânga ei, e un pian dezacordat, un pianist începător. Vizavi e bucătăria comună, cu zgomotele și mirosurile sale. Zdrăngănitul tigăilor și aroma de usturoi și sos de soia. Se simte ca trezită dintr-un vis, pe cale să intre în altul. * Domnul Shi nu prea știe cum să se poarte cu fata. De fiecare dată când vine în vizită, ea e plecată în oraș. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
piatră, iar în fată, din lemn. Geamurile sunt acoperite cu hârtie. În fața peșterii e o mică porțiune de pământ drept. Sunt scaune din piatră și un răzor cu legume. Mao se trezește de dimineață și lucrează în grădină. Ardei iute, usturoi, roșii, yame, fasole și dovlecei - toate arată bine. Mao cară pe un umăr o cobiliță cu două găleți de apă la capete. Merge pe potecile înguste și udă fiecare plantă cu răbdare. Își apleacă umărul și ridică mânerul găleții ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
chibriturile mari, din lemn. Îi place să privească cum arde chibritul până când îi atinge degetele. Îi place să privească felul în care crește capătul ars. Mă întristează faptul că am ajus să-i cunosc toate micile obiceiuri. Fumul plutește încoace. Usturoiul miroase groaznic în seara asta. Îl aud mergând la birou și trăgându-și scaunul. Îl aud dând pagina unui document. Cu ochii minții, îl văd făcând adnotări pe document. Cercuri și cruci. Lucrurile pe care le făceam împreună. Obișnuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Istoria Chinei recunoaște, alături de Mao, un alt bărbat foarte important. E Liu Shao-qi, vicepreședintele republicii. Vicepreședintele Liu are chipul prelung, ca de măgar. Pielea lui parcă e suprafața lunii. Are dinții stricați și un nas mare, ca un cățel de usturoi. Soția lui, Wang Guang-mei, este cea care, prin frumusețea și eleganța ei, scoate la lumină calitățile lui. Vicepreședitele Liu e un tip încăpățânat. Un bărbat care nu pricepe politica, dar este politician. După părerea Doamnei Mao Jiang Ching, el îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Drăguță, întrebarea asta trebuia să i-o pui înainte să te măriți cu el. Alison a întors capul în direcția de unde i s-a părut că se auzise glasul femeii, însă toate persoanele de la masa doi se prefăceau că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Dacă idioții ar putea să zboare, s-a gândit Alison înfuriată, atunci sala asta ar fi un adevărat aeroport. Mireasa s-a lăsat să cadă pe scaun. Abia atunci a realizat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și punea pe masă ditamai oala cu mâncare, din care umplea de două-trei ori castronul cu ostropel, cu musaca sau cu ardei umpluți, sau cu pilaf cu bucăți de carne cât pumnul în el, și alături, cele două franzele, ceapa, usturoiul și roșiile, punga cu prăjiturele, plăcințelele cu mere, cu vișine sau cu dovleac, domnu’ Ogrinjan, barem atâta lucru, să zică mațele bogdaproste, hi-hi-hi, și sticla de vin în sacoșă, la piciorul mesei și lângă piciorul ei, lipită de gambă. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de ziar și pe folii de polietilenă așternute pe trotuare. N-ar fi mare lucru să te saturi și numai uitându-te, sorbind din lumina mare a amiezii și, oricum, în trecere îți umpli buzunarele și sânul - o căpățână de usturoi și o ceapă, două mere, două roșii și un ardei pentru o sălățică, trei cartofi și doi morcovi, deh, o ciorbiță pentru ăla mic. Furi ori cerșești, ori primești de pomană în timp ce te scurgi prin mulțime cu pas întins; praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
foame și de milă față de propria persoană, am comandat o pizza. Dacă În Weekendul pierdut, Ray Milland, ajuns la jumătatea celei de-a treia sticle de whisky, ar fi hotărât că ce-i lipsește e o pizza quattro formaggi cu usturoi și porumb, nu și-ar fi mormăit comanda În receptor cu mai mult entuziasm decât mine. Cu toate astea, patruzeci de minute mai târziu, când s-a auzit soneria, eu uitasem complet de pizza și-am smucit ușa, furioasă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de frică. A trebuit, desigur, să-i las un bacșiș mai mare la final. Aflat față În față cu o cutie de pizza albă, enormă și cu un miros pătrunzător și extravagant (cine dracului mă pusese să cer mai mult usturoi?), gestul pe care un om Îndurerat se cuvine să-l facă ar fi să o arunce cât colo, dezgustat de poftele sale animalice. Eu, desigur, am smuls capacul și-am ras pizza cu viteza luminii, abia deranjându-mă să mestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Înainte de culcare. Deși, din moment ce nu m-am culcat propriu-zis, ci am leșinat pe canapea, am o oarecare scuză pentru această scăpare. În mod destul de previzibil, m-am trezit la cinci dimineața, moartă de sete și, firește, cu nori toxici de usturoi care-mi ieșeau din gura pe care am deschis-o ca să beau niște apă, de parcă aș fi executat un număr de aruncat flăcări la circ. Trântindu-mă la loc pe canapea, am Închis din nou gura ca să nu mă asfixiez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
realitate era un succes pe toate liniile. În seara precedentă, mă străduisem să evit orice gând, iar dimineață, nu am fost capabilă decât să-mi spăl gura suficient de bine cât să Înlătur impresia că, peste noapte, două căpățâni de usturoi se trăseseră acolo să-și dea obștescul sfârșit. Am Înghițit, firește, și niște solpadeină. Dacă ar fi să am vreo religie, iată cum aș descrie-o: mă Închin la altarul Sfintei Solpadeina, doamna Migrenei, sfânta protectoare a cumplitelor dureri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se pare că se descurcă mult mai bine în lipsa mea. Ai venit prea repede, mami, îți pregătim o surpriză, se pisicește Noga încântată, în timp ce eu mă apropii de el și privesc în tigaie, se arde ceva, Udi, bucățele mici de usturoi se plimbă printre peștișori de ceapă deja rumeniți, de câte ori am încercat să îi explic, numai când ceapa este deja aurie, poți adăuga usturoiul zdrobit, dar nu vrea să înțeleagă, crede că încăpățânarea lui va învinge, iar legumele i se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în timp ce eu mă apropii de el și privesc în tigaie, se arde ceva, Udi, bucățele mici de usturoi se plimbă printre peștișori de ceapă deja rumeniți, de câte ori am încercat să îi explic, numai când ceapa este deja aurie, poți adăuga usturoiul zdrobit, dar nu vrea să înțeleagă, crede că încăpățânarea lui va învinge, iar legumele i se vor supune, așa cum am făcut eu, cum a făcut Noga, și când văd bucățelele înnegrite, mă umplu de furie, nimic nu învață, amestecă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întotdeauna aruncă vina pe alții. Ce se întâmplă cu roșiile, cât timp îți trebuie, nu vezi că se arde mâncarea? Ea îi întinde supusă feliile suculente, iar eu nu reușesc să mă abțin, Udi, ceapa nu este încă gata, iar usturoiul este deja ars, de câte ori ți-am spus că trebuie să pui ceapa înainte de usturoi, nu le poți căli pe amândouă de la început. Deodată se chircește, de parcă l-aș fi lovit, tigaia îi tremură în mână, imediat o va ridica în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu vezi că se arde mâncarea? Ea îi întinde supusă feliile suculente, iar eu nu reușesc să mă abțin, Udi, ceapa nu este încă gata, iar usturoiul este deja ars, de câte ori ți-am spus că trebuie să pui ceapa înainte de usturoi, nu le poți căli pe amândouă de la început. Deodată se chircește, de parcă l-aș fi lovit, tigaia îi tremură în mână, imediat o va ridica în aer ca pe o rachetă de tenis, o va trânti pe podea și toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu vorbele mele cuvintele lui. Ești pur și simplu bolnav, asta ești, nu ești capabil să asculți nici măcar o critică, strig eu, ce ți-am spus așa grav, ți-am zis doar că trebuie să pui mai întâi ceapa, apoi usturoiul, din cauza asta vrei să distrugi totul? Dar el este deja în pat, își trage pătura pe cap, eu distrug totul, se aude vocea lui zdrobindu-se sub pătură, eu am distrus totul? În sfârșit mă simt puțin mai bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îți fac o surpriză, să îți pregătesc masa împreună cu Noga, iar tu intri cu mutra aia încordată și, în loc să te bucuri că sunt în stare să stau pe picioarele mele, pe tine te deranjează că nu am pus ceapa înaintea usturoiului? Parcă am vorbi despre o crimă, imaginează-ți pentru o clipă cum arăți din afară, ți se pare că ești o mare sfântă față de care toată lumea greșește, dar eu îți spun că realitatea este cu totul alta! Privesc tristă pătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-l îndupleca, dar în clipa aceea se aude un strigăt venind din bucătărie, mami, ceva arde, iar eu ies din cameră, flăcările au cuprins marginile tigăii negre, totul arde, acum nici eu nu mai pot face diferența între ceapă și usturoi. Și tu ce faci, nu ești în stare să oprești gazul, strig la ea, ai aproape zece ani, alte fete de vârsta ta gătesc singure; ea încearcă să răsucească robinetul de la aragaz cu degetele ei neîndemânatice, aproape desprinzându-l de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bă Piratule, bă, bine că te-ai întors, bă, că mi-era dor de tine! Piratu’, însă, nu se pierde cu firea, scoate trandafirii din bandajele de mumie, pune de mămăligă, le dă vecinilor să curețe câte un cățel de usturoi și se repede să deschidă televizorul. Volumul e la maximum. Caută, trece rapid prin vreo zece programe, casa bubuie de pârâieli, țipete, plânsete, bucăți de cântece, se aud toate limbile pământului. Cei din bucătărie mai strigă din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lui Panait Istrati. A luat cartea, a șters-o de praf, a privit-o cu atenție, apoi mi-a întins-o: ce să fac cu ea? Cel mai greu a fost cu căldura. În autobuz toată lumea mirosea a transpirație și usturoi. Auzeam șoarecii ronțăind cărțile de la fundul cutiilor. Mătușă-mea se enervase așa de tare de când cu cârnații, că-i ieșiseră în cap multe umflături, „ciocuri” mici de reumatism, cum le zicea. Mai mult moartă decât vie, se dusese la poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îi arătau plasatoarei legitimațiile de la Filologie și forțau intrarea. Alo, alo, unde dați buzna? Numai cei de la Arte pot intra cu legitimația! Păi ce, doamnă, Filologia nu-i artă? No! Văzându-i cu traiste maramureșene și clopuri, simțind damful de usturoi, funcționara bătea în retragere. La epoca studenției, când făceau transhumanța din Maramureș, Ionicii garau în camera lui Șerban, pe a cărei ușă era aplicată plăcuța Lift de patru pesoane, maximum 320 kg . Proprietarul se refugia timp de vreo trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
știa nimeni de ei. Când reveneau, aveau palmele bătătorite și accentul moroșan și mai puternic. Munciseră la coasă ori în construcții, iar acum se întorceau victorioși, îmbogățiți cu un sac de fasole, altul de cartofi și câte două sfori de usturoi. Blaturile de slănină erau aranjate în traiste precum cărțile pe rafturi. Mai mult de trei săptămâni nu rezistau niciodată. Ce nu dădeau pe filme, dădeau pe cărți: măi, omule, măi, noi tre să ne facem bibliotecă pe când ne întoarcem. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a ceapă și slănină, Șerban cu cârlionții prinși într-o panglică vișinie, spunându-ne cătrănit că vine maică-sa de la Oradea să-l ajute să învețe pentru sesiune și înjurându-i pe cei doi răcani care îi spurcaseră cămăruța cu usturoi și cârnați. L XXIX Exact într-o pauză de masă de genul ăsta, când Sabina era plecată la Botoșani, iar eu mușcam dintr-un măr în vestibulul bibliotecii, o văd pe ciufulita cu ochi violeți venind țintă spre mine: - Bună ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]